Sosire

Lasă ancora să-şi afle pat moale de-acuş
În ape-adânci, difuze, lângă ţărmul roz ca un obraz de fată –
Ai ajuns, înfăşoară-le, pregăteşte-le culcuş
Velelor impregnate de sare, ele nu vor mai zburda niciodată
Pe mări învolburate şi perfide:

Pentru c-am ajuns în Insulele Hebride.

poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora tăcerii

Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpeşte-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Opreşte-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Şi-aruncă-mi
Ancora tăcerii
În triste mări.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dragostea nu e de ajuns

Când dragostea nu e de ajuns
ne îmbolnăvim de ziduri însingurate
când dragostea e împărtăşită
doar de la distanţă
ne îmbolnăvim de păpădii
de vânturi spulberate
nechemate de mori
când dragostea nu e de ajuns
corăbiile pleacă cel mai departe
aidoma gîndurilor sinucigaşe
parcă toţi peştii
s-ar întoarce să-şi afle odihna
în marea Sargaselor
chemările noastre presărate
cu lacrimile macilor
vor fi imense câmpuri ruse
cuprinse de dor
melci împotmoliţi în nisipul
răsturnat de valuri
auzindu-şi chemarea
fără aripi
ei au doar ecou
nu şi zbor
se simte aproape
glasul inimii lor

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindiţa

Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă!
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Craciun.

Sus, mai sus vom înălţa,
Ce-am ştiut noi v-am cântat.
Să rămâneţi sănătoşi,
sănătoşi şi bucuroşi!
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Cristos
Să vă fie de folos!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel leneş

Ca un paşă stau în vârf de pat
Plini de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort
De când îl ştiu, asediat

Să nu credeţi c-am ajuns bogat
Şi-mi aduce renta vreun aport
Ca un paşă stau în vârf de pat
Plini de griji să nu fac vreun efort

Toată viaţa mea am suportat
Lucruri care nu le mai suport
Hotărât de astăzi să mă bat
Numai pentru propriul confort,
Ca un paşă stau în vârf de pat...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele

Cum s-a ajuns, nu am habar,
Ştiu doar atâta că, la pat,
S–a dovedit a fi măgar…
Nu l-am crezut aşa dotat!

epigramă de Ioan Frenţescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată dragă

Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Şi de dragoste sfinţit.

Poţi a învăţa să numeri
Cu picioarele pe umeri
Şi săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.

Apoi, sărutări vor ninge
Şi fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.

Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopţile în şagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.

Lasă degetele-n pace,
Ele ştiu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.

Şi când soarele se duce
Spre culcuşuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.

Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine sau nu e bine?
da' eu zic că e bine
să te trezeşti singur
n-ai ajuns la pat din n motive
e mai bine să nu-i zici
femeii de lângă tine
că o iubeşti pentru că nu
o mai iubeşti e bine
sau nu e bine? da' ea
ea nu e lângă tine tine, tu eşti
singur, al naibii de singur
lângă patul în care trebuia
trebuia să fie şi ea şi să-i spui:
te iubesc!

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedublare

Ajuns, după un chef mai acătării,
În zori acasă (mde! cam... afumat),
Am cunoscut efectul dedublării:
Eram deja, lângă nevastă-n pat!

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a face dragostea să dureze, îţi trebuie mai multă minte decât pentru a iubi: trebuie să etalezi în fiecare zi comori nebănuite; iată de ce femeile frumoase de pică n-au pricinuit niciodată pasiuni îndelungate, pe când frumuseţi oarecare, ba chiar femei urâte, dar pline de spirit şi graţie, şi-au păstrat iubiţii lângă ele. De altfel, femeilor frumoase li se pare că este de ajuns să se arate în lume, ca să şi placă.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul voiaj

Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele şi voi pleca departe.

Nu voi răspunde la salutul prietenilor mei,
Plutind pe apa care de-aceste cheiuri mă desparte;
Cu stelele prinse-n catifeaua serii la catarg, cercei,
Mă voi evapora-n noaptea care peste zi se-abate
Când glasuri cheamă, iar valurilor li-i dor de-acasă.
Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele şi voi pleca departe.

Prin ceţuri violete urmând umbrosul drum în toate cele
Pe valul la reflux al unei Mări Necunoscute, dar străvechi,
Voi avea tovarăşi, pânza larg desfăşurată-a unei vele
Şi resaca-n bătaie sacadată depănând istorii vechi
Despre-un singuratic călător, navigând în depărtări
Spre Insulele Fermecate unde-ancorate se văd în patru zări
Navele-acelor care-au pornit, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre ţărmul nevăzut.

Celor puţini care m-au zărit plecând departe
Le va lipsi nava mea din rada-aceea foarte:
Unii c-au ancorat lângă mine vor fi spus,
Alţii, inimi calde, care m-au iubit nespus,
În tăcere tristă-or lăcrima că lângă ei azi nu-s.
Dar eu, care la adăpost velele-mi voi fi strâns
La loc uscat, ferit de vânt şi ploi, de lacrimi şi de plâns,
Voi fi-întâmpinat de cei care-au navigat, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre ţărmul nevăzut.

poezie de Lizzie Clark Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf, unuia care, în fine... s-a ajuns

Toţi vecinii tăi de drum
S-au ajuns în viaţă,-un pic.
Şi tu poţi spune acum
C-ai ajuns ca ei... pe dric.

epitaf epigramatic de Barbu Morcovescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agramaţilor şi inculţilor ca Gigi Becali, care pe bani au ajuns în puşcărie scriitori şi autori de "cărţi ştiinţifice", n-ar fi trebuit să li se reducă pedeapsa, ci să li se sporească, pentru circumstanţe agravante, pentru că au pângărit Templul Ştiinţei, adăugând la hoţiile pentru care au ajuns în puşcărie hoţiile şi imposturile prin care au ajuns autori.

aforism de George Budoi din Scriitorii de puşcărie în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (9 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai ajuns în spatele gratiilor, eşti vinovat chiar şi pentru simplul fapt că ai ajuns acolo.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e mai atentă şi mai responsabilă, şi asta se vede în viaţa noastră de zi cu zi. Noi am devenit foarte indiferenţi şi avem mult de lucrat aici, pentru că am ajuns să credem că este de ajuns să fii bărbat.

Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.

Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Andra Juganaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu v-am scris pentru că mi-a fost tare rău şi încă mi-este, dar mai puţin decât îmi era. Pe lângă paralizia picioarelor, care de la şolduri în jos, îmi sunt complet amorţite şi în imposibilitatea de a face ceva cu ele, apoi încă o serie de boale ce provin tot de la prima, pe care nu ştiu cum să o numesc, pentru că doctorul nu a pus încă diagnosticul. Sunt aici de o lună şi jumătate şi nu am ajuns cel puţin nici să cobor din pat, cu toate îngrijirile distinsului profesor Marinescu, ce pune pentru căutarea mea. Şi ştiinţa are o limită, aşa că bietul doctor dă şi el din umeri şi îmi recomandă răbdare"...

Ştefan Luchian în Scrisoare către prietenul său Constantin Mille
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznădejdea nu-l lasă pe cel căzut să se scoale, iar trândăvia îl culcă la pământ pe cel în picioare. Una ne lipseşte de bunătăţile ce le putem avea; cealaltă nu ne lasă să scăpăm de păcatele ce ne apasă. Trândăvia ne aruncă jos, chiar de-am fi în cer; deznădejdea ne pogoară în adâncul păcatului; dar îndepărtarea deznădejdii ne face să ne ridicăm repede din adâncul acela... Pavel a hulit, a prigonit, a ocărât; dar pentru că s-a sârguit şi nu a deznădăjduit, s-a ridicat şi a ajuns egal cu îngerii; Iuda a fost apostol; dar şi pentru că s-a trândăvit, a ajuns vânzător.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii despre pocăinţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şofatul aproape că a ajuns a doua natură a mea. Am o pasiune enormă pentru maşini, iar acum a ajuns o necesitate. Plăcerea mea este să conduc maşini puternice, cum e cazul ML-ului, şi să merg cu ele încet. E un lucru extrem, extrem de plăcut, să mergi pe un cal, care poate alerga cu 250 pe oră, cu 60, 70, 90 km/h.

citat din Marcel Iureş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie

Nu-mi sunt de ajuns peneluri
pentru a cufunda în culori viaţa mea.
Am nevoie de a respira vântul
pe ţărmul pierdut al timpului.
Nu-mi sunt de ajuns arcadele
trandafirilor de culoarea levănţicăi...
Am nevoie de a cădea în parfumul secret al viselor
dezvăluite de focul pasiunii.
Am nevoie de sărutul tău cu aromă de mentă,
de mângâierile tale care mă ridică în slăvi,
de amprenta iubirii lăsată în centul inimii...
Cum poate exista un intrg fără jumătate sa?
Sărută-mă cum soarele sărută holda de grâu
cum marea sărută ţărmul arid aşezat pe-o albă şa,
cum pasărea atinge infinitul fără de brâu
şi oxigenul întreţine viaţa, preţioasă scoică-de rău.
Acuma da, am găsit toate culorile
pentru a înmuia penelurile
şi iată, am desăvârşit tabloul vieţii mele affabile.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a ajuns la concluzia că totul era în regulă cu revenitul la normal, s-a gândit că este cazul să-şi organizeze cât mai plăcut existenţa. Aşa că omul şi-a inventariat mai întâi calităţile, apoi şi-a analizat gradul lui de ocupare cu problemele cotidiene. Şi astfel a ajuns în final la concluzia că-i rămâne destul timp la dispoziţie. Aşa a ajuns la următoarea stabilire de activităţi: artă lejeră, limba engleză pe care o avea de mult în atenţie, dar n-avusese timp, întreţinerea cotidiană a fizicului şi apoi rezerva cu neprevăzutele.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!