Tot sunt şi fără tine prea mulţi poeţi, şi-or fi, ce scot la cărţi, uitarea să aibă ce-nghiţi...

Puşkin în poemul: Unui amic versificator
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc de tabără literară

Sar porumbii în ciurele,
Şi în jur, poeţi câţi vrei,
Cei mai mulţi scot floricele,
Câţiva însă scot scântei.

epigramă de Anton Muraru (2015)
Adăugat de Anton Muraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţi şi poeţi

Sunt berze care-nfrâng năpasta
Şi aduc poeţi, dar câte-un cârci,
Le ţine de la treaba asta
Şi-o lasă pentru... cocostârci!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor poeţi

După versuri, dacă-i iei
Pe aceşti "moderni" poeţi,
Nu ştii care dintre ei
Au în cap, mai mulţi... sticleţi.

epigramă de Dumitru Grigoraş din Zâmbete şi... "zâmbete" (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Mă-ntreabă mulţi de ce nu scot,
Ca alţii, cărţi la edituri
Şi le răspund că eu nu pot
Să tai degeaba noi păduri.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc prea mulţi poeţi nordici: în lirism e o incompatibilitate între fiord şi fior.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colega

Prea mulţi colegi, prea mulţi dilii,
Prea multă fierbere de-a-n proasta,
Colegi cu rime străvezii,
Îţi fură până şi nevasta.

Te freci de ei pe la lansări,
Analfabeţi de conjunctură,
Maeştri sunt la provocări,
Doar nesimţiţi, cu multă gură.

Plin de " poeţi " şi " scriitori ",
Invazie ca de lăcuste,
Sunt erudiţi, şi ştiutori,
Provin din mame balabuste.

Se trag cu tine de curea,
Pe umeri bat prieteneşte,
Prin vene sânge de lichea,
Şi neamuri proaste le musteşte.

Te pomeneşti cu un poltron,
De parcă aţi fost colegi de armă,
Sau măcar numai de pluton,
Colega, hait că e alarmă!

Eu nu-s colegul nimănui,
Vă-ntreb ce aţi făcut în viaţă,
Din ce-aţi trăit ai orişicui?
Farsori cu versuri de paiaţă.

Mai stare-ţi dracului pe loc!
Mai ogoiţi-vă otrepe!
Cultura nu este un floc,
Să-l pieptănaţi cum v-oţi pricepe.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, copilărie!

Poate că-n Cer sunt îngeri care scriu
Şi cărţi pentru copii, într-un târziu,

Că prea sunt toţi adulţii rătăciţi
Sub cerul lor de grijă cenuşiu.

E lumea-n ochi de îngeri, plai cu flori
Şi joc, cum vrea copilu-n veci zglobiu,

E lumea dor de viaţă fără nori
Şi fără un sfârşit într-un pustiu.

Ştiindu-mă copil, îngerii-au vrut
Poet, ca ei, pentru copii să fiu...

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către un amic versificator

Te-avânţi şi tu, Ariste, ca alţii spre Parnas,
Râvnind, oricum, să-ncaleci pe aprigul Pegas-
Căutător de lauri pe căi primejdioase
Dai cu-ndrăzneală lupta în critici bătăioase.

Ci lasă, tu, cerneala şi pana ta, Ariste,
Uitând păduri, pârâie şi ţintirimuri triste-
Nu cresc iubiri de flăcări în cărticica slabă.
Vezi, să nu cazi din munte! Coboară mai degrabă.
Tot sunt şi fără tine prea mulţi poeţi, şi-or fi,
Ce scot la cărţi, uitarea să aibă ce-nghiti.
Poate şi-acum, de zgomot când te retragi departe,
Având de-o muză proastă, de veşnicie, parte,
Aripile Minervei avându-le egidă
Ascunzi un tată pentru altă Telemahida.
Deci teme-te de soarta poeţilor de-ocară,
Ce cu grămezi de versuri întruna ne omoară-
Răsplata hărăzită de viitor e dreaptă
Că-n Pind aşteaptă lauri, dar şi urzici aşteaptă.
Când gloria nu-ţi vine, să te-nspaimanti! Apollo
Privindu-şi Heliconul şi dând de tine-acolo
Va clătina din capul cu cârlionţ ca,-ndata,
Cu-o joardă de răchită în geniul tău să bată.

Dar ce-i? Te-ncrunţi? Răspunsul mi-l dă sărmana-ţi pană
"Mai bine taci, vei scrie. Baţi gura de pomană!
Eu nu fac cale-ntoarsa când sorţii hărăziră
(Să ştii şi tu!) ca pururi să fiu legat de liră.
Ce-i de mă-acuză lumea când eu în mine cred?
Tu zbiară şi huleşte căci tot rămân poet!"

Artist, poet nu-i omul ce rimă o brodeşte,
Şi, scârţâindu-şi pana, hârtie cheltuieşte.
A scrie versuri bune nu e un fleac, cum crezi-
Cum Vitgenstein uşor e să-i bată pe francezi.
Pe când Derjavin, Dmitrev, Lomonosov sunt puşi
Mereu, la loc de cinste, între poeţii ruşi,
Hrănind cu minte-nălţa învăţături străbune-
Prea multe cărţi mor iute, abia sosite-n lume,
Căci opera lui Grafov, care-n deşert răsună,
Cu Bibrus şi Glazunov va putrezi-mpreună-
Nimeni n-o s-o mai ştie, şi n-o ceti proştii,
Blestemele lui Phoebus o vor pecetlui.

Ci hai să zicem însă c-ai fi în Pind ajuns,
Şi că poet, mulţimea, pe drept cuvânt, te-a uns,
Că toţi vor să citească ce scris la tine-n vers e.
Crezi tu că înspre tine-or începe să se verse,
În fluviu, avuţia- cu-avere să te-alegi,
Tu, ca poet, să cumperi de-a valma, state-ntregi,
În lăzi de fier tot galbeni răsunători să strângi,
Şi-apoi, trântit pe-o rană, să bei şi să mănânci?
Vai! Nu sunt scriitori bogaţi pe lume, frate,
Ursita nu le tăie în marmură palate,
Nici lăzi în care aur să sune şi tresalte!
Cocioaba de sub humă şi podurile-nalte
Sunt ale lor palate şi săli imperiale.
Îi laudă mulţimea, dar îi nutresc jurnale.
Roata fortunei trece, la ei nu face haltă;
Gol s-a născut, gol merse Rousseau-n lumea cealaltă,

Cu cerşetorii Camoes, sarmanu-a petrecut,
Kostrov prin pod murit-a de nimenea ştiut,
Şi mâini străine trupul în raclă i-au închis.
Viaţa lor durere-i şi gloria-i un vis.

La spusa mea, îmi pare, că stai îngândurat!
-"Atunci de ce, vei zice, sever m-ai judecat,
Ca Juvenal pe toate să mi le pomeneşti,
Când despre poezie tu însuţi îmi vorbeşti,
Certat fiind tu însuţi cu muza şi Parnasul,
Să-mi predici despre versuri îţi dregi întruna glasul.
Ce s-a-ntamplat cu tine? Îi fi smintit sau ba?"
Ariste, la-ntrebare am să-ţi răspund aşa:

Cândva,-ntr-un sat, ţin minte şi eu, ca toţi mirenii,
Trăia un popă vârstnic, albit de-amarul vremii.
Trăia-n belşug şi pace, şi cu vecinii drept,
Încât se duse vestea că-i popă înţelept.
Însă, odată, popa prea deşertând pahare
Sosind de la o nuntă, cam beat, spre înserare,
Nişte mujici, săracii, iesitu-i-au-nainte
Zicându-i cu sfială: "Ascultă-ne părinte,
Noi ştim că băutura, în predici, o-nterzici
Şi, să nu bea, aparte, oricărui om îi zici.
Noi credem, dar, ne spune, de ce chiar dumneata..."
-"Staţi şi-ascultaţi! Şi popa astfel le răspundea:
Ce spune popa, faceţi, şi nu ce popa face!
Nu pilda ci cuvântu-i urmaţi. Şi fiţi pe pace."

Eu, cu aceleaşi vorbe am să-ţi răspund, pe loc,
Dar nu să mă justific! Asta n-o vreau deloc.
Ferice-acela care, uitând de poezie,
Fără de chin şi grijă să vieţuiască ştie,
Cu ale sale ode ne-mpovarand jurnale,
Şi, fără să îşi piardă comoara vremii sale,
Nu-i place să se plimbe pe piscuri de Parnas,
Nu-i poftitor de muze, nici de focos Pegas.
Pe el, cu pana-n mână Ramakov nu-l spăimânta,
El nu-i poet, Ariste, dar duce viaţă blândă.

Ci să sfârşesc odată c-oi fi plictisitor,
Şi cu-a satirei pană n-aş vrea să te omor:
Prietene, acuma, după povaţa mea
Lasă-vei oare lira să tacă mâlc sau ba?
Alege deci: e bine când gloria-i cu tine,
Dar să trăieşti în tihnă-i de două ori mai bine!

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot trăi fără poeţi, dar nu pot trăi fără cărţi...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti copilărie?

Copilărie, unde eşti?
Mi-e tare dor de tine.
Vreau să te îmbrăţişez,
vreau să mă joc cu tine,
vreau să alerg...
Cu tine,
întotdeauna mă simt bine.
Au trecut mulţi ani de când m-ai părăsit.
Vreau să fim iar împreună.
Ştiu. Sunt un visător.
Alături de tine am fost fericit.
Întotdeauna eu te-am iubit.
Tu, copilărie, eşti mai frumoasă decât frumuseţea.
În tine m-aş întoarce chiar şi din rai.
Ştiu. E prea mult spus
şi tot prea mult,
de când te-ai dus.
Rămas bun, copilărie!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bronzurile vor suna
Leturghii în slava ta
Şi-or cânta vreo două ore
Piculinele sonore...

Şi-or porni cu paşii lini
Ca vasalii bizantini...
Crinii toţi de la grădină
Sub balconul tău să vină!

Şi suna-vor lung pe cale
Clopote din catedrale;
Şi-or să cânte pentru tine
Cele zece piculine...

Îţi voi pune la picioare:
Flori de sânge, flori de soare...
Şi-am să-ţi cânt în două zile
Zece strofe juvenile.

Bobârnacele-or pica
Tot întru slava ta
Ca să zică, mai târziu:
Dăi! Dăi! Dăi! şi piu! piu! piu!

Cu birlicul de carale
Cumpăr cărnurile tale,
Iar birlicul roş de cupă
Jartiera să ţi-o rupă.

poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groaznic

am uitat cum era când aveam
38 de ani dar
îmi amintesc că era în urmă cu mulţi 20 cu
mulţi ani e
ra o privelişte-afară
de parcă se lumina înăuntru (?!) ah, nu
mai ştiam
unde niciunde e scara
de serviciu divin -
am uitat prea de tot
cum se urcă la tine
prin tine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boboci au fost, boboci sunt încă
Şi-or fi-n mai multe epigrame,
Că tari sunteţi, precum o stâncă
Şi mulţi vor fi să vă aclame!

catren de Silvia Huian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul unei singure cărţi e funebru şi sinistru; dar omul prea multor cărţi e ca un canal care, din tot ce trece prin el, nu reţine decât mâlul.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi ca nu cumva cititul multor autori şi a tot felul de cărţi să aibă ceva nehotărât şi nestabil.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margine de sat

uitarea

eşti strop de viaţă
şi prea multā moarte
eşti lacrima de pe obrazul ţării
eşti zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeţi
la masa ta prea mulţi s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăţi
pământul ţi-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toţi bărbaţii
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldaţii
acestui neam
umil
sărac
tăcut

te-au părăsit nepoţii
şi copiii
vorbeşti mai des cu morţii
nu cu viii
şi Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase şi de Paşte
cu o prescură şi colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ţi renaşte

eşti strop de viaţă
şi prea multā moarte

poezie de Vlad Gil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Reînoind demersul blând
De-a fi doar vesel, nu în gând
Ci în amestecul de vreme
Pierdute sunt vorbe prin semne.
Cu tine stropii nu mai plouă
Cu tine-i tot, e totu-n două
Cu tine viaţa se dezleagă
Cu tine-I tot şi nu e şagă.
Revin la timpul fără timp
Când nu e loc pentru răstimp
Revin la spaţiul fără de zare
Când totul totului mă doare.
Cobor în susul făr' de timp
Şi urc în timp făr' de-anotimp
Sunt amalgam de Univers
Dar sunt el gând fără de ghers.
Cu tine timpul e secundă
Iar spaţiul e tot mai gol
Cu tine totul se incumbă
Iar armonia-i unison.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult simplifică viaţa totul! La bibliotecă, cer patru cărţi: două, tipărite cu caractere prea mici, le îndepărtez fără să le examinez; a treia, prea... serioasă, îmi pare de necitit. O iau pe a patra fără convingere...

citat celebru din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!