CÂND NOSTALGIA TINEREȚII-N SUFLET IARĂȘI ÎȚI REVINE
Când nostalgia tinereții-n suflet iarăși îți revine
În vremea-n care nu-ți mai curge sângele cel iute-n vine,
Ar trebui să scormonești trecutul, pentru consolare,
Ca să găsești acolo vise fericite-n nopți senine.
rubaiat de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
DACĂ NOSTALGIA NE CUPRINDE ȘI ÎN GÂT ȚI SE AȘAZĂ NODUL
Dacă nostalgia ne cuprinde și în gât ni se așază nodul,
Printre lacrimi căuta-vom calea cum se află modul
Să alungăm din suflet greaua suferință și speranța să învie
Că urmașii noștri vor opri definitiv spre alte zări exodul.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revine Rapidul
Revine Rapidul în forță
Și cântă peluza-n Giulești,
În suflet aprinsă-i o torță,
La care și tu... te-ncălzești.
Revine Rapidul... pe bune,
Trecând peste toate și toți,
Nimic nu-i mai poate reține,
Nici cei cu licența... de hoți.
Revine Rapidul... ca stare,
Potcoava e plină de fani
Și cântecul lor i-o chemare,
Aveți a vă teme... dușmani.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia edenică trebuie scindată nostalgia revine omului, flotant și dizlocat, în care paradisul se manifestă doar ca absență, în reminiscență; Edenul însă, ca atare, a fost deja demult cedat înaltei custodii angelice. Gardienii angelici care închid Edenul simbolizează de fapt ireversibilitatea calitativă de tip eonic care blochează posibilitatea oricărei regresii temporale către fundamente.
Vlad Mureșan în revista Idei în dialog, nr. 12/51, "Fundamentalism și ecumenism"
Adăugat de Monica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea toamnei
Câte dorințe rămân neîmplinite
Și câte vise în noapte mai așteaptă
Dimineți cu soare și parfum
În lumea neînțeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...
Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potolește setea care mă cuprinde
Murmurul vieții se aude lângă mine
Când toamna cu pași repezi vine
De dor și bucurie, când ploaia cade
Și un miros de crizanteme plutește-n aer
Cu prospețime de frunze și culori
Iubirea revine încet, în suflet și-n priviri
Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăși toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniștită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
În curând se va așterne iarna...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul revenirii
Revine acasă călătoarea,
O încearcă mici regrete
C-au fost vorbe desuete,
Și niciodată abordarea
Promisiunilor concrete,
Ca s-ducă schimbarea...
Revine acasă călătoarea,
O încearcă mici regrete.
Este prinsă în vâltoarea
Gândurilor înțelepte,
Ce-i alungă întristarea,
Suind ale vieții trepte.
Revine acasă călătoarea.
rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet shakespeare-ian
Pentru Daniela O.
O, nu știu dacă te iubesc...
Dar trupul tău mi-aruncă foc în vine,
Și eu aș prețui ca pe un dar ceresc
Să-mi dărui zvârcoliri ca și suspine.
Și iarăși mă înclin și mă trudesc,
Vei fi făcută oare pentru mine?
Ah, ochii tăi pătrunzători grăiesc
Chiar când lăsați în jos împart lumine!
Lumine, da, și-n suflet răscolesc
Imagini, patimi, și-uneori sublime
Și sfinte rătăciri pe un pământ ceresc...
Mi-aș pierde chiar și suflet pentru tine!
De-am fost prea clar, e musai să mă scuzi,
Căci iarăși eu te văd prin ochii uzi!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tinereții mele
Orașul drag al tinereții mele
Îl visez și-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu și pe Maria
Cu brațele-ncărcate cu lalele.
Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În orașul drag al tinereții mele
Ce-l visez și-mi trece nostalgia.
Luna își depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,
În orașul drag al tinereții mele.
rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era cuprins
era cuprins
de nostalgia din proximitate
o ducea bine pe picioarele
de fost sportiv trecut la dus
halbe la gură cu blondă bere
iriga gâtlejul mereu uscat
ca o sahară cu suflet
atunci îl lovea crunt venind
dinspre tălpi nostalgia forfotea
urcând stingheră în capul
oaselor încuiate în cotidian
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!
Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.
Iar în locul răsfățării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.
Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.
Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Albastră simțire
ador să cânt mirajul dragostei mele
chipul fin al timpului să-l am în față
să-mi cearnă în suflet lumini de la stele
Dumnezeu să-mi fie pururi o sfântă povață.
am emoții mari când mai nasc un poem
poeziile sunt copii mei de suflet
soare al fericirii în viața mea te chem
să mă crești în lumea cu magic răsunet.
rapsodia verii pe strune de chitară
alintă timpul meu istovit de suspine
nici un sentiment în mine să nu doară
pe țărmul de vis valul speranței revine.
mi-acoperă trupul tandru mă împresoară
albastră simțire îmi curge prin vine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia
A trecut viața ca un val,
Visând mereu traiul cel bun,
Azi aș mai trage un semnal,
Dar cui să spun?...
epigramă de Mircea Ursei din revista revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi pe Lună, aș avea nostalgia Pământului, dar sunt pe Pământ deocamdată și am nostalgia cerului.
citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIVESC SPRE STELELE DIN CER ÎN NOPȚI SENINE - Rubaiat-
Privesc spre stelele din cer în nopți senine,
Să văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existența s-o-nțeleg cum se cuvine.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire
Adorm încet și mă visez murind,
Alerg spre tine și mă pierd în gând,
Nu te mai pot atinge și mi-e dor,
Tu iarăși pleci, eu iarăși mor...
De viață când vrei să uiți, adormi...
Și te visezi că vrei să crezi în fericire,
La orice colț de drum vrei să găsești iubire,
Dar uiți că ești în vis și iarăși mori...
poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Imnul trezirii neamului românesc
Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoși.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoși.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La zei și zâne-om ridica
noi vetre, temple și altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom ști că sufletul nu moare!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Din rădăcina strămoșească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Lumea va ști că suntem drepți.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nțelepți.
Noi suntem cei ce se iubesc!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrățiți
Cu zei și zâne-n nemurire!
Deschideți ochii, vă treziți!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iarăși
Iarăși gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăși sufletul plecat
Să te caute, te-aducă
Iarăși tristă și pierdută
Pe aceeași întrebare,
De ai știi cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi și soare
Iarăși în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă
Iarăși tu nu îmi dai pace,
Iarăși tu te-arăți, revii,
Cu lumina ta de ace
Coși un dor și-l ții, mi-l ții...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revino
Revino mai des și îmbrățișează-mă,
senzația că iubesc revine și mă îmbrățișează
când memoria trupului se trezește
și o veche dorință-mi pătrunde iarăși în sânge,
când buzele și pielea își amintesc,
iar mâinile simt din nou vechi atingeri.
Revino mai des, îmbrățișează-mă noaptea
când buzele și pielea își amintesc...
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
Ioan Friciu, 27.03.2020
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă de dor
E primăvară iar și totul înverzește,
Trecut-au anii și.... păru-mi cărunțește,
Dar a rămas, aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n față iar inima-mi suspină.
De-atâta așteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranța? Degeaba, nu-mi ajunge
Să-mi fii iarăși aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.
Rămân cu nostalgia și.... rănile ce dor
Și gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos si... Pân-la stele, tristețea să-mi aline,
Dar... totu-i in zadar, căci nimeni nu-i ca "Tine".
O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv, Tu n-ai cum să-l mai știi,
Eu mă topesc încet, încet
în vremi pustii
Căci fără tine anii nu-s cânt de ciocârlii,
Doar
. lacrimi care dor.
Corneliu 20.04.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 aprilie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia litoralului...
Ce amintiri și ce plăceri
Purtam în gând până mai ieri.
Azi, visul mi s-a spulberat;
E litoralul... prea "sărat"!
epigramă de Virgil Petcu (iulie 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!