Omul a devenit atât de deştept încât Dumnezeu se va speria o zi de el şi va săvârşi un gest groaznic, aşa cum scrie la Carte: "Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului."

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedeam toată ziua pe câmp cu o vacă, patru oi şi o capră şi, de plictiseală, vorbeam cu ele în aşa fel încât ajunsesem să ne înţelegem, tot satul credea că animalele mele sunt dresate, aşa de perfect ne înţelegeam.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea rece, geroasă

În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.

Avea tovarăşi doar luna
Şi puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.

Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.

În pădurea care-i mută
Omul rătăceşte drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.

Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se aşează.
Aşteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.

Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.

L-a-înălţat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este mai de folos: Soarele sau Luna? Desigur că Luna, care luminează noaptea când e întuneric, pe când Soarele luminează ziua când e tot lumină.

citat din Kozma Prutkov
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Maleahi scrie că Dumnezeu are o Carte de aducere aminte. Şi cred că ţi-ar prinde bine dacă săptămâna aceasta, în fiecare seară înainte să mergi la culcare, L-ai întreba pe Dumnezeu ce a scris în cartea Sa, în dreptul tău, pentru ziua de azi.

Leonard Ravenhill în Scaunul de judecată al lui Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinis

Te aştept ca o carte cu paginile rupte,
Aruncată în sobă focul să-l sărute,
Ca un gând crud, sălbatic, ucis rece-n minte
Înainte ca gura-mi să-l pună-n cuvinte.
Te aştept ca luna soarele să-ntâlnească,
Să frângă în două bolta cerească,
Aşa cum pulberea aşteaptă la loc să se strângă,
Să se-nchege-n apus într-o stâncă.
Te aştept cum un mut aşteaptă să cânte,
Cum muntele-aşteaptă furtuna să-l mute,
Cum soarele aşteaptă să răsară la vest,
Şi abisul albastru să renască celest.
Te aştept cum aştept să se termine totul
Şi lumea într-o noapte s-o-nece potopul,
Cum aştept lumina să-ntunece drumul
Şi noaptea-nstelată să-mi păstreze parfumul.
Te aştept ca o carte cu paginile rupte,
Aruncată în sobă focul să-l sărute,
Ca un gând crud, sălbatic, ucis rece-n minte
Înainte ca gura-mi să-l pună-n cuvinte.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

Aşa a fost, aşa va fi.
Unul naşte altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârşit de mare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veşnic răsare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.

Aşa a fost, aşa va fi.
Toate îşi au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veşnic curgător.

Aşa a fost, aşa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate şti
care ne e viitorul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viaţa curge mai departe.
........................
Aşa a fost, nu va mai fi
când sfârşitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ţine.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e să înţelegi lucrurile în aşa fel încât să poţi spune, în clipa aceea cumplită, şi simţi că sfârşitul e la doi paşi de tine, cu glasul împăcat şi calm: Asta e viaţa.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&**

oamenii sunt previzibili
atât de...
ziua lor de naştere e importantă că
ajung să bea pentru ea şi să mănânce
un gest absolut revoltator
voltaire ştia
dragă omule, serbează-te într-o biserică veche a unui
cimitir de sat
sau
hai la bookfest să cumperi o carte despre cum să
înveţi marele salt spre
neant
de ziua ta te apropii tot
mai mult
şi mai mult

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc
pe umerii mei
soarele şi luna
ca să împac
ziua cu noaptea

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea că preacurvia e un gest poetic îmi place, în fond, orice act uman are poezia lui dacă e făcut cu sinceritate şi dezinteres.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite tinere şi mame, luaţi exemplul Maicii Domnului, răspundeţi aşa cum a răspuns ea, nu cereţi nici un semn şi lăsaţi să zboare, de pe braţele dumneavostră, români, în împărăţia lui Dumnezeu! Legănaţi pe braţele dumneavoastră sfinţi, fiindcă Dumnezeu vă porunceşte să naşteţi prunci, sfinţi; nu morţi, ci sfinţi. O, cât de binecuvântate sunt braţele mamei care a legănat sfinţi pe braţele ei, aşa cum Maica Domnului L-a legănat pe Fiul lui Dumnezeu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pare speriată deceva. Dar de ce anume? De războaie, de moarte, de plictiseală, de mizerie? Cum a putut un spirit atât de luminat ca Malraux să prevestească atât de solemn că secolul douăzeci şi unu va fi mistic sau nu va fi deloc?

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZIUA DONATORILOR DE SÂNGE 14.06

Să îl blamez, vecinul mă constrânge
Prin rău comportament, a mia oară
Şi-n ziua donatorilor de sânge
El mi-a sărit, agil, la jugulară. Ion Ruse

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prostii atât de mari, încât numai deştepţii le pot săvârşi...

paradox aforistic de George Budoi din Dicţionarul prostiei (31 octombrie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost atât de deştept, încât am luat mereu decizia cea mai bună, dar am fost atât de prost, încât nu am ştiut asta.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu un lucru: de ploaie prea multă sau de secetă, nu e război. Dumnezeu nu dă două nenorociri deodată. Aşa cum nu-ţi dă două boli deodată. Azi te doare aici, îţi trece – şiabia mâine te doare în altă parte.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am agonisit atât de mult pentru zile negre, încât le aştept cu nerăbdare să vină odată!...

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul în care am împlinit 40 de ani am devenit complet nebun. Înainte, ca toată lumea, făceam în aşa fel încât să par normal.

citat din Frederic Beigbeder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Laurian Ionică

Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină şi cu rata,
Căci are cronicuţe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?

Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Şi dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeţi-mă, un viciu.

Nu-i liniştit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-şi căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.

Iar într-o zi sătulă şi de scuze,
Cu basme despre-atâţia umorişti,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramişti!

poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!