Lumea pare speriată deceva. Dar de ce anume? De războaie, de moarte, de plictiseală, de mizerie? Cum a putut un spirit atât de luminat ca Malraux să prevestească atât de solemn că secolul douăzeci şi unu va fi mistic sau nu va fi deloc?

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de greu

E atât de greu să fii om
În lumea asta vie,
Când strigi şi nimeni nu te ştie.

E atât de greu să lupţi cu morile de vânt
Când îţi auzi sufletul strigând,
Dar nu poţi să te ridici de la pământ!

Când simţi că n-ai nicio putere
E atât de greu în lumea asta
Plină de mizerie.

poezie de Vladimir Potlog (9 aprilie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum în secolul douăzeci şi unu...

acum în secolul douăzeci şi unu,
când viaţa a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăşi,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranţei a ieşit în fugă pe geam
şi noi ne uităm cruciş unii la alţii,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiţi spre viitor
ca şi cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă ţară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul goneşte nebuneşte spre autodistrugere.
toate imperiile şi-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat şi conştiinţele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viaţa de apoi,
în măreţia şi laşitatea ei,
dictatorii vin, se duc ca bufonii,
hamlet se zvârcoleşte în plasă,
faust face un rol infam şi ridicol,
roscolnicov dă cu târnăcopul,
a murit şi dumnezeu,
cine mai scaldă morţii
şi-i îngroapă
şi le răsădesc flori pe morminte,
doamneee, cât galben pe frunzele moarte,
cât albastru dureros în sânge, câte gemete înăbuşite...
măsor timpul cu pasul meu, stea după stea,
încă sunt treaz,
mă încolţeşte timpul,
număr paşii următoarei toamne,
cu toţi cocorii de pe cer,
cu toate durerile lumii,
ucid vise, voluptăţi care nu se mai întorc,
preschimb femeile în coliere şi inele
ca să semene cu alizeele albe
şi să le găsim în ţara natală a visului.

când se lasă cortina
aştept cu frică şi nemângâiat o moarte ridicolă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul XX a fost secolul sângelui, secolul în care oamenii au putut să-şi imagineze şi să realizeze genocidul evreilor, secolul Auschwitz-ului, al victimelor persecutate naziste, precum şi secolul tragediei comuniste, al lui Jan Palach, al Gulagului, al ororilor stalinismului.

citat din Walter Veltroni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul XXI sau va fi religios, sau nu va mai fi defel.

citat celebru din Andre Malraux
Adăugat de florentina a
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ar fi pur şi simplu de nesuportat dacă nu ar fi moartea! Dragostea ar fi insuportabilă dacă nu ar exista opusul ei. Ar fi insuportabil să nu te poţi despărţi deloc de persoana iubită; totul ar fi atât de monoton, ar crea plictiseală. Viaţa există prin opoziţii. De aceea este atât de interesantă!

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai sa zicem. Omul ca omul... dar animalele?! Ce regulă atât de gravă au putut să încalce de au fost alungate din Paradis?! Există specii atât de nevinovate încât te face să te întrebi îngrozit: ce caută aceste fiinţe în această viaţă?! Cum de a putut fi posibil acest lucru?!

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolul ăsta (XX) va fi plicticos şi stupid. Abia spre sfârşitul Jui o să iasă o sfârâială.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare generaţie trebuie să se gândească, mai întâi, la necazurile ei. A trăi în mizerie şi spaimă cu gândul la viitor e o prostie.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secolului douăzeci i se poate ierta totul, chiar şi cele două războaie mondiale şi cele următoare, chiar şi defilările de modă şi cursele de formula unu, dar nu păcatul de a fi sacrificat cinematograful televiziunii.

citat clasic din Luigi Pintor
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malraux, Andre

Malraux - o inteligenţă fascinantă, poate cel mai pătrunzător spirit care există de la 1920 încoace.

definiţie clasică de Pericle Martinescu în Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei incertitudini

Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat.
Prea multe într-un singur strat...
De evitat, sau de dorit?!

Îmi pare de nerefuzat,
Pe cât de greu de cucerit.
Atât de coaptă de iubit,
Atât de crudă de păstrat...

Prin ea te simţi hipnotizat
Şi nu ştii de-ţi va fi sfârşit,
Sau paradisul mult visat.
Atât de crudă de păstrat,
Atât de coaptă de iubit.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de plină de farmec, de copilărie, de spirit încât te întrebai, potrivit formulei consacrate, cum de-ai putut să iubeşti pe cineva înaintea ei.

Pascal Bruckner în Luni de fiere
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secolul lui Voltaire, ateismul era văzut ca un viciu al omului de spirit. În secolul meu, este viciul omului fără spirit!

Constantin Răduţ Argetoaia în Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Şi doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Şi de fapt, sunt aşa cum sunt şi n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalţi nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenţionez să mă schimb, rămân aşa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Şi atât!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc în secolul al XX lea

Trăiesc în secolul al XX lea
şi tu eşti aici lângă mine.
Când ai adormit erai tristă.
Nu am putut face nimic pentru a schimba
asta. M-am simţit neputincios. Faţa ta
este atât de frumoasă încât nu mă pot stăpâni
să n-o descriu – dar nu pot inventa nimic
pentru a te face fericită în vreme
ce dormi.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta a fost ultimul gând pe care l-am mai putut memora... Apoi oboseala a pus stăpânire pe mine şi un somn lung, pustiitor de amintiri, s-a aşezat solemn peste trupul şi gândurile mele. Am îngenunchiat la poarta visării, în braţele celui atât de drag mie...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a devenit atât de deştept încât Dumnezeu se va speria o zi de el şi va săvârşi un gest groaznic, aşa cum scrie la Carte: "Soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului."

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut tot ce am putut, dar, dacă atât am putut, atât am făcut.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Rătăcesc prin mine însămi. N-am ştiut că sunt atât de încăpătoare, atât de goală... Dar tu, iubirea mea?
Bărbatul: Mi-am găsit serviciu bun, la salubritate! Am multă mizerie în gestiune...

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre viitor

Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...

Eu nu îi aud foşnetul,
e ca şi cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...

Dacă te uiţi în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...

Şi când ora este o urmă
devii conştient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!