Regret matinal sau Tot poet
M-aș face om de zăpadă,
Să se bucure de mine
Toți copiii de pe stradă,
Însă, de mă uit mai bine,
Văd că nu a nins afară
Și, cu matinal regret,
Mă întorc în casă iară,
Să rămân și azi poet.
poezie de Marius Robu (22 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dimineață de poet, de luni
Au început femeile să treacă,
Ba la serviciu, ba la... fiecare,
Mișcându-și, parcă-ntâi ca să ne placă,
Și-apoi să meargă, dulcile picioare!
E clar că-i început de săptămână
Și că s-a luminat afară bine...
Întors în casă, țin un pix în mână,
Vrând să scriu iar, femeie, despre tine!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii se miră că a nins în deșert. În viața mea n-a mai nins altfel din copilărie.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ție îți va fi dor de ceva?
Mi-e dor să văd femei mergând pe stradă,
Copii gălăgioși, fugind pe-afară,
Și tineri care stau în găști, grămadă,
Iubiți care se țin de mână iară.
Va trece starea de contaminare,
De spaimă și de liniște bizară,
Veniții vor ieși din izolare,
Plecații vor primi pomană iară.
Îmi va fi dor, din cele întâmplate,
De aerul și străzile curate.
poezie de Marius Robu (3 aprilie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de adormit electoratul
Ieri, a nins, a nins, a nins,
Ca-n poveste, ca la carte
Și zăpada s-a întins
Peste suflete, departe!
Am făcut un om de nea
Care, nevoind să șadă
Singur-cuc, mi-a spus c-ar vrea
O femeie de zăpadă...
Și, cum altul nu-i ca mine
De milos, aflând ce vrea,
M-am gândit, și cred că-i bine,
Să i-o dau pe soacra mea!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ia-mă
Frumusețea ta cerșește
Dragostea ce-o port în mine
Trupul tău spre mine crește
Sufletu-ți zboară la mine.
Pasăre de-ai fi, m-aș face
Ram și cuib și cer și vânt
Dar ești carne și pământ,
Carnea cu pământ îți place
Te iubesc așa cum ești
Zână dulce din povești
Și femeie blestemată
Mi te dau. Mă iei o dată?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (4 octombrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ionică și Domnul
Doamne, când eram în rai
Nu credeam și nu spuneai,
Dar acum că nu mai îs,
Chiar de spui te iau în râs.
Tu mă dai din rai afară
Pentru cea de-a doua oară,
Pe când eu rămân convins
Că drept în iad m-ai împins.
Iar de-o fi să strigi la mine,
Voi mai crede-n rai și-n tine?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet senzațional
Fu genial, fenomenal,
Dar compunând o parodie
Fugi cu muza-n veșnicie
Și plâns-au toți, un cincinal
La deshumare, matinal,
Găsiră groapa lui pustie
Și el cum nu putea să-nvie,
Mulți detectivi la un semnal
Din răsputeri au încercat
Să afle, cine l-a furat?
Trudind din greu, ei în final
Cu mult regret au constatat
De fapt, nici nu a existat!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcând
Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ți întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abține să ți-o sărut, nici mort.
Să-ți iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un șarpe de tine se va ține;
Să mai oprești o gură de măr și pentru mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un român plecat afară
Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în țară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădește bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, țara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în țară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!
poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Regret
Când sughit îmi pare bine
Vorbește moartea de mine
I-a venit să se mărite
C-un flăcău care sughite
Venitu-i-a dintr-odată
Ca la mai fiece fată
Și-a dat buzna-n casa mea
Dar temutu-m-am de ea
Mor și nu știu să profit
De clipa-n care sughit!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 decembrie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine că, măcar în vise, mai putem ieși din casă...
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- a fi poet
- A fi poet înseamnă a ști să le spui oamenilor ceea ce vor s-audă, dar nu-și pot spune singuri.
definiție aforistică de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De satin
Mai am o lungime de undă
Și gata-i cu mine de-acum,
De moarte mă rog să m-ascundă
Sub negru-i, de gală costum.
La balul acesta, se pare,
Doar eu am venit nechemat;
- Doar ăsta pereche nu are,
Mi-au spus când afară m-au dat...
M-am furișat, să mai rămân puțin,
Sub neagra morții fustă de satin.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine, argumentul că adevărata poezie este inefabilă, e acela că viața mea de poet se împarte în două feluri de momente: unele în care scriu mult, dar prost, și altele în care nu scriu deloc, dar bine...
Marius Robu în Degeaba (20 iunie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi să fi nins, dar noi să nu mai avem ochi să vedem?
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins
A nins din nou
Și totul e tăcere
Doar frezia zâmbește
În vaza de pe masă
Și ghiocelul în fereastră.
A nins din nou
Și iarna dă târcoale
Ca vulpea cea flămândă
Cu vânătoru-n cale
A nins din nou...
E liniște pe stradă
Doar vântul mișcă
Liliacul de la poartă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rană și Leac
Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmașa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat și-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o știe luna,
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Și aș zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrățișai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi știu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aș simți sărac.
Și-l rog mereu pe Dumnezeu în șoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!
poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă de culori
Cu moartea nu m-amenințați
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viața dacă mi-o luați
Mai am în casă o grămadă.
Cu iarna de mă speriați
Mi-e frică, jur, și tremurând
Văz doar nămeți îndoliați
Crescând sub fulgii albi căzând.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcamor
Zi ploioasă.
- Melcă, melcă,
Ești frumoasă,
Codobelcă!
Zi cu nor.
- Poet, poet,
Ești Amor,
Fii mai... încet!
- Ai plecat fără umbrelă,
Melcă-nceată și rebelă?...
- Dar tu, de-acasă plecași
Fără casă, poetaș?...
Am zâmbit de codobelcă,
Sub umbrelă, pân-acasă;
Doamne, ce isteață melcă
Și ce dragoste ploioasă!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!