Emoţia pe care noi o generăm pe scenă, se duce către spectator, spectatorul se emoţionează, trăieşte aceste emoţii, şi această emoţie se întoarce încet, încet peste rampă, către noi, iar noi o simţim...

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru suntem noi, eu, de pe scenă, noi de pe scenă şi dânşii din sală... E legătura vie dintre noi, cei de pe scenă şi dânşii, cei din sală, dintre dânşii şi noi... şi se simte această emoţie extraordinar... Emoţia pe care noi o generăm pe scenă, se duce către spectator, spectatorul se emoţionează, trăieşte aceste emoţii, şi această emoţie se întoarce încet, încet peste rampă, către noi, iar noi o simţim... şi acest schimb de emoţii viu, extraordinar de viu, acesta este minunea şi sper mereu că se va numi teatru...

Mircea Albulescu în revista Formula AS
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, de pe scenă, simţim cum se întoarce către noi emoţia. De aici vine "primeşte, prelucrează, întoarce".

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 400 de ani, Hamlet tot moare la urmă! Dar spectatorul se duce să vadă emoţia de acolo. Se duce să se cuminece - aşa se cheamă, cuminecătură - de emoţie. "M-am simţit binecuvântată," spune dânsa, Măria Sa. Pentru că există şi această formă de binecuvântare, în urma gustării frumosului. Există această asumare a binelui-bun, care te face să mai vrei! Mai e şi binele-rău, dar ăla trece odată cu consumarea lui în privat.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai scumpă relaţie peste scenă este tăcerea, atunci când şi el, şi eu, şi dânşii, şi noi ne ţinem pentru o clipă respiraţia. Ce va să vină? În teatru există acest lucru primar. Construiesc un moment momind atenţia, sensibilitatea receptorului, spectator cum îi spunem noi. Dar nu e bine spus, fiindcă el nu e spectator. Trebuie să fie cu mine împreună, căci, dacă nu e, dacă vorbele mele, situaţia mea, dorinţa mea de a fi... uite asta e scena, asta e rampa, vreau să vină peste voi, să vă fac să înţelegeţi, să vă întristaţi, să plângeţi, să râdeţi şi să întoarceţi către mine trăirile dvs., se întoarce către mine fluxul acesta.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut şcoala primară, până la reforma Învăţământului, la Liceul "Sfântul Andrei". Erau două licee cu călugări din Germania, unde se învăţa intens limba germană - "Sfântul Iosif" şi "Sfântul Andrei". Eh, această educaţie mi-a dat o anumită dispoziţie către ordine, către mai puţină întâmplare şi mai multă judecată înainte. Nu atunci, ci mai târziu. E un răsad care înfloreşte peste 20-30 de ani, iar la unii nu înfloreşte nici peste 80.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi dăm drumul la spectacol, spectacolul începe să fie, să capete viaţă, emoţia începe să se nască pe scenă, începe să fie puternică, ea nu-şi mai ajunge în propria ei cămaşă şi atunci pleacă peste public.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am fost, m-am consumat, m-am ars, cenuşa mea peste rampă am aruncat-o peste dânşii, câtă vreme am fost viu, dânşii au respirat emoţia mea şi mi-au întors emoţia dânşilor, dar tot ce-a fost devine inutil pentru o îndeletnicire atât de prezentă, cum este arta actorului de teatru... Eşti, câtă vreme eşti... Gesturile ulterioare sunt inutile... Numai câtă vreme poţi să acţionezi... Numai câtă vreme ai aripi şi dai din ele, vei zbura... Altminteri să nu-ţi închipui că cineva te va purta pe umeri...

citat celebru din emisiunea Conversaţii esenţiale de Mircea Albulescu (DIGI24)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul cel mai preţios în teatru este într-adevăr această punte peste rampă. Pentru că spectacolul de astăzi nu seamănă niciodată cu spectacolul de mâine sau cu spectacolul de ieri, oricât de David Esrig ar fi regizorul să facă nebunia de pe lume fiindcă ai stat aşa şi nu aşa. Pentru că mai este un partener: alea 400 de capete, 800 de ochi, 800 de suferinţe sau bucurii care sunt... spectatorul. Şi care influenţează extraordinar. Contează dacă între două pauze respir o dată sau de două ori. Funcţia magică a respiraţiei... În funcţie de felul cum ascultă el, cum mă priveşte el, cum mă doreşte, cum mă invită... Sunt săli care invită, sunt săli care sunt cuminţi. Şi atunci această împrejurare, această întâlnire cu o iubire, de fapt mereu cu altă iubire, unde trebuie să fii curat şi primenit, va face ca într-adevăr să se întâmple o minunată seară de teatru.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Pentru beţie criticat,
S-a angajat: "Încet, încet,
Am să mă-ndrept" şi s-a-ndreptat,
Cu pas domol, către bufet.

epigramă de Gheorghe Chirilă din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet, încet, spaima mea faţă de lună se transformă în dragoste faţă de ea. O doresc. Vreau să fiu al ei, să mă contopesc cu ea. De multe ori ridic braţele către ea – căci ea este tot timpul deasupra mea, nu mai există demult zi, totul e un clarobscur roşietic dominat de silueta ei impunătoare – eu nu mă pot înălţa către ea, dar spiritul meu poate. Mă mistuie dorul de ea, vreau să fiu tot mai aproape de ea.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fudulia mea e ca spectatorul să nu ştie cine sunt EU.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensuri

Eu ning şi mă ning
iubire rece...
şi-i greu,
încet mă întind
către Dumnezeu.
Doar tu ce-mi încălzeşti
ochii cei trişti,
şi frunză îmi cazi
la picioare
mereu.
De-ai şti cum dor
clipele fără tine,
aş fi zburător
în raiu-ţi din vis,
un gând călător
prin flori de cais.
Eu ning şi mă ning
iubire rece şi-i greu,
încet mă întind
Către Dumnezeu.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Frunză... o frunză sunt în zbor,
Încet... încet către pământ cobor,
Cobor mânat de-un dor.
Cobor să mă aşez covor,
În calea unui muritor.

poezie de Aurel Rapa (11 aprilie 2016)
Adăugat de Ina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să simţim – îmbătrânim; după cum: încet, încet murim - fără să ştim.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cum a fost la teatru?" "Nu ştiu cum a fost, da' aşa mi s-a făcut pielea de găină!" Iată că cel mai important lucru este această circulaţie a emoţiei. Noi îi emoţionăm pe dânşii, dânşii ne emoţionează pe noi şi acest schimb de stări este, de fapt, esenţa unei seri de succes.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa esenţială dintre emoţie şi raţiune este că emoţia duce la acţiune, în timp ce raţiunea duce la concluzii.

citat din Donald Calne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Soarele-a apus, învăluit în arămiul cerului.
Încet a dispărut, plecând dinspre această lume,
Lăsând loc lunii argintii.

Miros de primăvara-i peste tot,
Şi triluri mii şi mii se-aud în depărtare,
În jur e mare gălăgie, înainte de culcare.

Acum e linişte şi nu se ştie ce va veni să fie,
Furtună, ploaie sau tot linişte...
Tăcere de mormânt ce ne-nfioară.

Calmul... încet, încet se pierde şi foşnetul
De frunze multe realizat, preia iar scena.
Un fulger şi un tunet vestesc o noapte de furtună.

poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când treci de optzeci de ani

Când treci de optzeci de ani
simţi cum pleacă sufletul.
Încet, încet şi an de an
se scurtează umbletul.
Nu mai mergi la horă-n sat,
nunta nu mai e de tine.
Ai sufletul apăsat
de bătrâneţea ce vine.
Gândul la copii te duce,
cu amintiri te hrăneşti.
Răzimat între uluce
către ceruri, lung priveşti.
Picioarele ţi se-înmoaie,
cazi. Rămâi fără de zile.
-Ce faci acolo, tataie?
strigă un copil la tine.
Sus, la bunul Dumnezeu
sufletul s-a înălţat.
Dacă nu ai fost ateu,
de păcat vei fi iertat.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, totuşi, către ce alergi? Care este marele spectacol către care alergi? Suflet drag, spectacolul are loc chiar aici, acum. Nu fi spectator la viaţa ta. Nu îţi da viaţa pe o dorinţă.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!