Lupul urla sus şi tare

Lupul urla din frunze

- cina lui de taină -

parcă-n pene-ascunse:

codrul n-are haină.

Coaptă-i zău fătuca

- gata-i de cules -

tot jucând ea ţurca

păianjenii-o ţes.

Doarme fructul care

- ştie Solomon -

neputinţa doare:

lupu-i sus pe tron!

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Ultimile versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul tot urla

Lupul tot urla, scuipând
Straşnicul penet al cinei
Păsăreşti, mâncate-n crâng:
Se consumă ca şi mine.

Poama coaptă şi lăptuca
Trăiesc doar pentru cules.
Dar paingul pe ulucă
Toporaşi vrea mai ales.

De-aş dormi! de-aş fierbe-o dată
Pe-altarul lui Solomon!
Cu rugină-amestecată
Curgă zeama în Cedron!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para cea mai coaptă

Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
La fel e şi iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deşi-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aştept să o sărut şi să mi-o fac regină!

Ea stă-n lumină şi ochii tuturor o văd, iar dorinţele dau ghes –
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce şi parfumată, prea bine ştiu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.

Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseţii,
Aşa cum trandafirii însetaţi beau roua dimineţii.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînţeles.

De ce – de ce n-o ignor, de ce să-i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemână – dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.

poezie de James Whitcomb Riley,1849–1916,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pogorât-a, pogorât

Pogorât-a, pogorât

La mulţi ani cu bine

Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului

"Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că-i de oameni mai ca noi" (/ Că îi de boieri ca noi)

Dumnezeu s-o mâniat
Şi de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.

"Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?"
"Gata-i, gata, -i puţinea
Pofteşte şi dumneata la ea"

Dumnezeu s-o bucurat
La masă s-o aşezat

Din care pâine tăia
Domnul la loc o creştea,
Din care pahar bea,
Domnul la loc îl umplea

Şi-aşa o lăsat Dumnezeu
Să colind tot neamul meu,
Şi-aşa o lăsat Precesta
Să colind toată lumea.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compendiu de 12 manuale într-unul singur!!!

Spre-a fi din nou de tristă faimă,
Sfidând elevii, parcă-n ciudă,
Precum la Cina ce-a de taină,
Din ăia doişpe, cine-i IUDĂ!!??

epigramă de Geo Filiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormitul din vâlceà

E o vâlceà în care doineşte-un pârâiaş,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă şi sulfină,
Făşii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaş,
Stă soarele. Musteşte vâlceaua de lumină.

Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.

Cu tălpile în irişi, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roşcate şi hidoase.

sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupului...

Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic şi integru
Nu-i ca orişicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar şi bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinţei,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinţei;

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fătuca

Fătuca e frumoasă
Cu ochiul ei sticlos,
Cu geana ei întoarsă
Şi părul mătăsos,
Cu trupul de vioară
Şi pieptul voluptos,
Cu şoldul ce-nfioară,
Cu zâmbetul sfios,
Când merge graţioasă
"Cu coapsa pân' la gât",
Fătuca e frumoasă,
Şi atât!

poezie de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa de pensionar

Abia avui de-o pâine
Şi nu mai am o haină,
Iar cina mea de mâine
Va deveni de taină…

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina de taină

Să veniţi la cina mea de taină,
să veniţi, să nu lipsiţi niciunul,
voi fi un rotocol ascuns în taină,
să veniţi;să revedeţi lăstunul.

Lăsaţi cu Dumnezeu ce-aveţi prin tindă;
în capul zării totul să se aşeze
vă chem la masa mare cu oglindă,
să văd clepsidra pusă în speteze

Trecutul se înnoadă, se face ghem ca globul;
făpturile gingaşe au plete şi mustăţi,
nu ve-ţi vedea columna, comedia cu robul;
şi poate doar speranţe de mari singurătăţi:

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormitul din vâlcea

Într-o poiană verde unde cântă un pârâu voios
Atârnându-şi rufele-argintii pe frunze de sulfină,
Unde soarele priveşte din vârf trufaş de munte-n jos:
Este o vâlcea scăldată toată în lumină.

Un ostaş tânăr cu buzele-ntredeschise, capul gol,
Cu ceafa afundată-n catifeaua de nasturei şi de trifoi,
Palid, doarme dus pe patul verde sub cerul zâmbitor,
Iar razele de soare-l dezmiardă, tandre, cu lăbuţe moi.

Cu picioarele-ntinse printre gladiole, doarme liniştit.
Surâde ca un copil bolnav sedus de-a somnului ispită:
Leagănă-l blând, natură, şi ţine-i de cald căci e răcit.

Miresmele poienii nu-l înfioară, n-aude nicio şoaptă,
C-o mână aşezată pe piept, doarme-n vâlceaua însorită
Împăcat; are două găuri rubinii în partea dreaptă.

poezie de Arthur Rimbaud, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doarme lupul şi are valoarea unei oi, doarme oaia şi este tot oaie.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul n-are nici haină, nici la inimă vreo taină.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, omul îşi face socoteala să-şi petreacă trei sferturi din viaţă suferind, ca să se odihnească în cel de-al patrulea sfert; şi de cele mai multe ori, crapă de mizerie fără să mai ştie unde a ajuns.

Arthur Rimbaud în Scrisoare (1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Stau si-ascult corbii cum urla
In codrul negru si pustiu.
Ecoul lor straniu mai suna,
Aici nimic nu mai e viu.

Sunt moarte crengile cu frunze
Si vantul bate aspru rau.
Sangele-mi fierbe pe buze,
Rostind incet numele tau.

Si apa tulbure mai curge
Ducandu-se repede-n hau.
Chiar si cerul, doamne, plange,
Plang si eu de dorul tau.

poezie de Cristina Valcu
Adăugat de Cristina Valcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele meu, codrul

Cu fratele meu codrul mereu sunt în dezacord.
El primăvara îmbracă haina verde, legionarul!
Eu îmi dezgolesc pieptul ca ţăranul la plug.
Toamna, fratele meu îşi dezbracă haina de frunze,
Gata fiind să înfrunte gerul şi vântul.
Eu îmbrac sumanul şi fac legământul:
- Cu fratele meu codrul împărăţi-vom pământul,
Iar dezacordul nostru va fi doar vestimentar...
Un frate prietenos cum e codrul, mai rar!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea care nu doare...

Dragostea care nu doare
n-are roadă, numai floare,
n-are lacrimi, ci-nşelare,
n-are viaţă, numai pare.

Dragostea care nu plînge
nu se-aprinde, ci se stînge,
nu se nalţă, ci coboară,
nu învie, ci omoară!

Dragostea ce nu-i fierbinte
nu te crede, ci te minte,
nu e-n soare, ci e-n ceaţă,
nu-ncălzeşte, ci îngheaţă.

...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este farsa pe care fiecare trebuie să o interpreteze.

definiţie clasică de Arthur Rimbaud
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de Faun

Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziş incert, minunăţie
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,

Şi-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinţii albi muşcând flori roşii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohoteşte tare.

Fugind ca veveriţa, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruş se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.

poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţurca

Ţurca - definiţie epigramatică

Un joc, era să zic uitat,
La care poţi să mai asişti
Din când în când, neaşteptat,
Prin grija unor fotbalişti.

definiţie epigramatică de Vasile Til Blidaru din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bună tăcerea decât ezitarea.

citat din Arthur Rimbaud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!