Patrie ne este limba...
Când din lanțuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Și nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.
Patrioți împrumutați au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.
Neamul nostru moldovean e un munte nalt și verde,
Care urcă în Ardeal și pe veac de piatră șede.
Trunchiul nostru-i șir de veacuri: și cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeași limbă și strămoșii ne sunt daci?
Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregește în țarina oltenească
Și-i de vatră, de-o sămânță, cu țărâna ardelenească.
Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude românește - și aici și peste Prut.
Patrie ne este doina, Prutule dulce-amar,
Care-ți umblă peste apă și n-are niciun hotar.
Patria se oglindește în ape nemuritoare:
Oltul, Mureș frați cu Prutul.
Pretutindeni românească este limba și p ă m â n t u l...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre patrie
- poezii despre apă
- poezii despre Transilvania
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre întuneric
- poezii despre Țara Românească
Citate similare
Glas de veacuri
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.
tristih de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism - Revista Constelații Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- citate despre țări
- citate de Ștefan Radu Mușat despre țări
- citate despre Țara Românească
- citate despre timp
- citate de Ștefan Radu Mușat despre timp
- citate despre foc
- citate de Ștefan Radu Mușat despre foc
- citate despre România
- citate de Ștefan Radu Mușat despre România
- citate despre Pământ
- citate de Ștefan Radu Mușat despre Pământ
Patrie ne este limba...
Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude românește - și aici și peste Prut.
distih de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi citate despre vânt, citate de Ștefan Radu Mușat despre vânt, citate despre patrie sau citate de Ștefan Radu Mușat despre patrie
Glasul Mioritic
De stai s-asculți în taină a neamului durere,
Auzi cum din adâncuri se-nalță către noi,
Strigăt de iubire de neam ce-ți dă putere,
Pământul ce ne ține ascunde mulți eroi.
De stai s-asculți în munte a codrilor poveste,
Ai să auzi în șoaptă legende cu haiduci,
Ce stăpâneau Carpații și falnicele creste,
Și se-adunau în cete la umbra de sub nuci.
De stai s-asculți cum marea la Pontul Euxin,
Îmbrățișează țărmul de veacuri neștiute,
Ai să auzi în valuri a neamului suspin
Și cântecul sirenei ce varsă lacrimi multe.
De stai s-asculți adâncul din spațiul mioritic,
Auzi cum plâng străbunii în somnul zbuciumat,
Că ne-am pierdut iubirea de neam și de mirific,
Și ne-am vândut pământul și ne-am înstrăinat.
De stai s-asculți la Țebea gorunul cum foșnește,
Ai să-l auzi pe Iancu cum strigă către noi:
-Vă dușmăniți voi frații? Dușmanul vă-ncolțește!
Vorbiți aceeași limbă! Nu faceți război!
.
De stai s-asculți cum Oltul la Cozia izbește,
Zidul Mănăstirii să-l scoale pe Bătrân,
Ai să-l auzi pe Mircea din somn cum ne grăiește:
De ce vindeți pământul? E Sufletul Străbun!
De stai s-asculți la Putna, Slujba Învierii,
Ai să auzi cum Ștefan se roagă pentru neam,
Să piară pe vecie blestemul trădării,
Să nu mai fie-n țară nici urmă de orfan.
De stai s-asculți cum vântul șuieră-n Carpați,
Ai să auzi cum Lupul lui Decebal ne cheamă,
Să-nfăptuim Unirea și pacea între frați.
Dacia Străbună la toți ne este mamă.
De stai s-asculți văzduhul pe culmea caraimană,
Ai să auzi cum cântă Pasărea Măiastră,
Și ai s-auzi în trilu-i duios pe daca mamă,
Ce-alină de milenii toată durerea noastră.
poezie de Ștefan Silva
Adăugat de Ștefan Silva
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și poezii despre somn, poezii despre patriotism, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre dușmănie, poezii despre durere, poezii despre Carpați, poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Limba română este numele geamăn cu țara și neamul nostru deopotrivă. Este simbolul pentru care s-a murit și pentru care tu ești dator să-l trăiești așa cum l-au trăit strămoșii, să-l redai viitorimii românești ca el să dăinuie.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (2012)
Adăugat de Mariana Ticu Snagov
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Antologia aforismului românesc contemporan](http://www.citatepedia.ro/g/antologia_aforismului_romanesc_contemporan_2.jpg)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață, citate de Ștefan Radu Mușat despre viață, aforisme despre România, aforisme despre țări, aforisme despre simbolistică, aforisme despre limba română sau citate de Ștefan Radu Mușat despre limba română
![Petre Gigea-Gorun](http://www.citatepedia.ro/autori/f/petre_gigea_gorun.jpg)
Aceeași limbă
De două mii de ani, aceeași limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge și de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-același ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.
O altă lume, cu alți fii, se tot plimbă
Și altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-același hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.
Cu mierea adunată în cuvinte
Și-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniți în cuget, plini de învățăminte,
La fel urmașii, ca și noi vorbesc,
Aceeași limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoșesc.
sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre plimbare, poezii despre miere, poezii despre frunze sau poezii despre cuvinte
Doina Prutului
Hotar de țară te-au făcut,
Că stăpânii așa au vrut.
Prutule - apă amară,
Treci prin inimă de țară.
Desparți frați de surioară.
Desparți mamă de copii.
Prutule, dar tu nu știi,
Tu nu ai avut copii.
Că pe tine nu te doare,
Tu ești apă curgătoare.
Și-ți aduni apele toate,
De pe maluri-ți surate.
Ele sunt lacrimi de jale
De la frați și surioare.
Tu le duci, le duci la vale
Doinind cântecul de jale.
Și ai pus în versul lui
Lacrima românului!
Și durerea lui amară
Pentru neam și pentru țară.
Iar la șapte ani, o dată
Vii cu apa-nvolburată,
Peste câmpii și peste sate.
Distrugi malurile surate.
Parc-ai vrea să faci dreptate.
Dar dreptate cum să faci?
Tu când apele-ți retragi
Respecți albia ta sfântă
Și o sapi, o sapi adâncă
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre versuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sat sau poezii despre poezie
Bătrânul cu plete albe
Un bătrân cu plete albe
în cale mi-a apărut.
Purta cu el frumoase salbe
din vremurile de demult
Cum venea așa, în zare,
gânditor și abătut,
La trecut făcea visare
și la viața ce-a avut.
Bătrânul purta în plete
istoria acestui neam.
Istoria fără regrete
după care toți tânjeam.
Purtând cu el iarna în spate,
memorii din trecut aduce,
Să le ducem mai departe
când țara e la răscruce.
Bătrânul mesager -simbol de țară-
și de nație română,
Vorbea de viața milenară
în Dacia -Felix, străbună.
Acel bătrân cu barbă albă,
venit din vremuri trecute,
Când a plecat în mare grabă,
Ne-a lăsat îndemnuri multe:
Sunteți datori să curgă neamul.
Patria să dăinuiască.
Să iubiți râul și ramul,
zestrea voastră strămoșească.
Să nu vă risipiți în lume!
Bucuria vieții, aici o trăiți.
Când vremurile nu sunt bune,
oaselor, odihnă, aici le găsiți.
Casa voastră-i România.
Nu plecați afară!
Cu drag lucrați-vă glia.
Iubiți această țară!
Nu vindeți casa, nici pământul!
Nu știți cum vă duce vântul.
Casa vă adăpostește
Și pământul vă hrănește.
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre bătrânețe, poezii despre alb, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre râuri sau poezii despre păr alb
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre stele, poezii despre verde, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre limba maternă, poezii despre lemn sau poezii despre copaci
![Adrian Păunescu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/adrian_paunescu.jpg)
Adio, mamă patrie, adio!
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.
Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viitor, poezii despre trădare, poezii despre tragedie sau poezii despre sfârșit
![Bogdan Petriceicu Hasdeu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/bogdan_petriceicu_hasdeu.jpg)
Să vorbim românește
Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsați dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.
Când românul se-ndârjește
Din țărână când mi-l scoți,
El îți toarnă românește
Un blestem de șapte coți,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbește lin și blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze românești,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândești.
La mânie, la iubire,
La suspin și chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.
La iubire, la mânie,
La chiot și la suspin,
România-i România
Cu fagur și cu pelin.
Sucind limba românească,
Stricând graiul strămoșesc,
După moda franțuzească,
Sau cu modul latinesc,
Ne-am strâns mințile cu fracul
Și simțul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii și-a înțărcat.
Românimea cât trăiește
Graiul nu și-l va lăsa;
Să vorbim dar românește.
Orice neam în limba sa!
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre simțuri, poezii despre porturi sau poezii despre modă
Imn lui Zamolxe
Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Dușmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geți în noi au înviat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Vom înălța altare și temple, sanctuare,
în cele patru colțuri, din munte pân-la mare.
Așa Îl vom cunoaște din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toții luați aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ține treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaților.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre Soare, poezii despre religie sau poezii despre mândrie
![Vladimir Potlog](http://www.citatepedia.ro/autori/f/vladimir_potlog.jpg)
Aici îmi este Țara
Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeși,
Oameni harnici și viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mândresc,
Aici îmi este țara mea
Cântată în doine și balade,
Unde sunt bătrâni cu fețele brăzdate
De atâta muncă și singurătate,
Lucrându-și ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată și o mamă,
Aici pomii și iarba mă știu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este țara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre singurătate, poezii despre noapte, poezii despre muncă sau poezii despre mamă
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.
Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.
Vino cu mine să vezi unde este pâinea îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.
Grâul nou urca în cer ca să-l vadă soarele.
Brazii, cerbii, munții falnici îngânau izvoarele...
Pe pământuri darnice crește pâinea din țărână:
Doar în ochii morților, eu sunt Patria Română?!
Ce lumini neodihnite ale morților slăvesc
Pământul din care ești universul românesc?
Ce gând sumbru-mi osândește vechiul meu hotar neșters,
Și ce p a t r i e există fără niciun univers?...
Când în râuri curgea aur, au venit flămânzii lumii
Să-nrobească dar pământul, dumnezeul și străbunii.
Glasul meu izvor de munte mi l-au auzit eroii:
N-au răbdat să mă-ngenunche nici străinii nici ciocoii!
Îmi știi zestrea mult râvnită: păduri dese, mări de grâne...
Dacii mei stejari de piatră erau c i n e v a în lume.
Azi, în vatră-mi bate vântul, satul este colb și fum:
În troiță mărăcinii; sfinții... doborâți în drum!
De peste tot sunt numai lacrimi de toate câte sunt;
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Sunt o patrie săracă, plânsul meu în clopot bate:
Chem în vatra milenară fiii mei plecați departe!
Și blestem să cadă-n neguri fără liniște străinul,
Și să-l ardă-n focuri grele calicia și veninul!
Grânele să urce iară cu arama lor în cer,
Eu să umblu cu ulciorul și cu pâinea în paner.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre sărăcie, poezii despre stejari, poezii despre pâine, poezii despre munți sau poezii despre brazi
Zic si eu...
Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;
Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...
Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...
Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...
A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre prostie, poezii despre jocuri, poezii despre devenire sau poezii despre bunele maniere
Pentru țară, pentru neam
De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram,
Și ne-am zămislit ca neam.
Ești dator să lupți, române,
Pentru țară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.
Să păstrezi țara și neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunți dușmanul,
Când calcă al tău pamânt.
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre sfinți, citate de Dumitru Delcă despre sfințenie, citate de Dumitru Delcă despre frunze, citate de Dumitru Delcă despre dușmănie, poezii despre crengi, citate de Dumitru Delcă despre crengi, citate de Dumitru Delcă despre cereale sau citate de Dumitru Delcă despre România
![George Coșbuc](http://www.citatepedia.ro/autori/f/george_cosbuc.jpg)
Dunărea și Oltul
Dunărea vorbea cu Oltul:
Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale
Tulbure mereu
Plouă mult la voi la munte,
Sate și câmpii de-neci,
Ori ți-e firea ta de-a rupe
Maluri pe-unde treci?
Rup și maluri câteodată
Și fac holdele de pier,
Iar când plouă mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maică sfântă,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de câte văd mi-e milă,
Maică, și-i păcat!
Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi și țări și munți frumoși,
Neamuri ce-și vorbesc ferice
Graiul din strămoși.
Toate laudă pe Domnul,
Libere-a trăi cum vor,
Vesele fiind de viața
Și de soarta lor.
Vezi și-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene și mândre fete
Și flăcăi voinici.
Și ți-e dragă țara asta
De români, căci te iubesc
Dar tu nu cunoști de-a-ntregul
Neamul românesc!
Eu de unde vin, mâhnitul,
Furios spre șes scobor,
Căci de unde vin, e spaimă.
Groază și fior.
Tot români sunt și pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe gâtul lor și astăzi
Jugul este pus.
Ei n-au voie să-și vorbească
Graiul strămoșesc ce-l au,
Iar în coasta lor de-a pururi
Sulițele stau.
Sfânta libertate este
Nume gol pe-al lor pământ:
Cei nedrepți sunt cei puternici,
Singuri au cuvânt!
Ah, de mila lor eu, maică,
Vin așa de tulburat,
Și de ciudă pe dușmanii
Cei ce l-au călcat.
Iar de-nec și mal și oameni,
Nu mai știu ce fac nici eu
Că mă simt de-atâta jale
Tulbure mereu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Vezi mai multe poezii despre spaimă
Aici românii au rădăcini adânci
Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din țara noastră o pradă ușoară pentru ei.
Diriguitorii țării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în liniște aici, unde înaintașii noștri și-au îngropat oasele și au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit și a luptat tot neamul românesc. În acest colț de lume ne-am zămislit și ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram
și ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi țara și neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunți dușmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toți cei care conduc, astăzi și mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații
noi, nația română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Aici am eternizat
pacea scumpă omului.
... Aici ne-au dat lumina zeii și sfinții.
... Aici ne hrănește și râul și ramul.
Aici a trăit, trăiește și va trăi tot neamul.
Românii n-au dușmănit și n-au prigonit alte popoare. Prin urmare, nu suntem datori față de nimeni. Dimpotrivă, vrem să trăim în bună înțelegere cu toată lumea.
... Când dușmanii stau la pândă
să ne facă traiul greu,
Românii cred în izbândă
și în bunul Dumnezeu.
.......................
... Strămoșii noștri, dacii au crezut în veșnicia sufletului.
Noi, românii credem în veșnicia neamului nostru românesc.
Credem în hărnicia omului și în rodnicia pământului,
Credem în statornicia celor care vremelnic îl stăpânesc.
Conducătorii noștri ar trebui să fie adevărați patrioți. Să apere țara și poporul de atitudini ostile și să se îngrijească de prosperitatea nației. Iar marile puteri ar trebui să înțeleagă că înainte de a fi europeni, noi suntem ROMÂNI.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![în alte limbi](http://www.citatepedia.ro/g/32world.png)
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre lumină sau poezii despre apărare
Sfântă lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce știe-atâta să iubească,
Nu mai știe omul câte-ndură -
Sfântă lașitate românească!
Din cuprinsul sfintei noastre țări
Rup vecinii cu măsea frățească
Și ne-așteaptă noi amenințări -
Sfântă lașitate românească!
De-ar veni și-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfântă lașitate românească!
poezie celebră de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre vecini sau poezii despre valoare
Limba românească
Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiți!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?
Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!
poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi mai multe poezii despre plăcere
Sfânta lașitate românească
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii.
Dacă pace-nseamnă
Liniște impusă -
Plânsul meu cântați-l
Doar în limba rusă!
Datorită ție stăm în umbră,
Nu mai pot valorile să crească,
Stăm de-un veac cu mâinile în șolduri -
Sfântă lașitate românească!
Și de-atâta chin și de durere,
Nu mai pot nici mamele să nască,
Nu primim nimic, dar ni se cere -
Sfântă lașitate românească!
Trădători cu sufletul de slugă,
Ce-au ajuns la viața boierească,
Au venit la sânul tău să sugă -
Sfântă lașitate românească!
Bietul nostru neam e plin de ură,
El, ce știe-atâta să iubească,
Nu mai știe omul câte-ndură -
Sfântă lașitate românească!
Din cuprinsul sfintei noastre țări
Rup vecinii cu măsea frățească
Și ne-așteaptă noi amenințări -
Sfântă lașitate românească!
De-ar veni și-aici un pic de bine,
Dictaturi să nu ne mai umbrească,
Poate-atuncea vom scăpa de tine -
Sfântă lașitate românească!
poezie clasică de Damian Ureche (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)