Lumea zace într-o flacără a deşertăciunii; deşi ea ridică numeroase biserici, îi lipseşte luciditatea. Dumnezeul pe care oamenii îL caută, nu este în temple: El este existenţa naturală a tot ce este viu pe pământ. Pământul este la fel de dumnezeiesc şi dătător de viaţă.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Dumnezeu a creat oamenii după chipul şi asemănarea sa, ci oamenii îl creează în fiecare zi după a lor. Dumnezeul musulmanului nu este la fel cu dumnezeul creştinului. Dumnezeul protestantului nu este la fel cu dumnezeul catolicului. Dumnezeul adultului se deosebeşte de dumnezeul copilului şi cel al bătrânilor.

Denis Diderot în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de astăzi are nevoie de trei lucruri pentru a-şi reveni: pace, solidaritate şi iubire. Ori aceste "ingrediente" se regăsesc în om. Dumnezeul pe care îl invocă lumea de astăzi nu este EL, este dumnezeul care a luat forma şi înfăţişarea ei. Astfel că nimic din ce este azi în lume nu duce către Dumnezeu.

Ştefan Radu Muşat în Întoarcerea în haos - nume de cod: COVID - 19 (martie 2019)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa a luat naştere dintr-un dans al luminii vii; ce este viu rodeşte viaţă, ce este mort emană întuneric.

Ştefan Radu Muşat în Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ca o flacără de glorie; când îţi străbate sufletul, lumea şi timpul sunt altundeva.

Ştefan Radu Muşat în Cafeaua fără ghicitoare
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este un loc devastator pentru idealist; el aparţine unui timp înghiţit de pământ. Şi totuşi idealismul este o funcţie a lui Dumnezeu pe care omul trebuie să o îndeplinească.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea fericirii

Pământul, un muşuroi de furnici.
Oamenii roiesc în toate părţile.
Adesea, drumurile lor se intersectează.
Toată viaţa este o veşnică mişcare.
Toată lumea caută.
Ce caută?
Caută fericirea.
Oare vor reuşi s-o găsească?
Unii o găsesc, dar nu ştiu că este trecătoare.
Nu ştiu că fericirea nu are veşnicie.
Nu ştiu că este doar o amăgire a vieţii,
Că ea ne îndulceşte viaţa doar pentru o clipă.
Vine greu şi ne părăseşte repede.
Nu este statornică. Vine şi pleacă.
Nestatornic este şi omul.
Într-o permanentă căutare,
aleargă după această ficţiune,
FERICIREA.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul cel bun zideşte stâlpi solizi pentru numeroase temple umane... El trăieşte pe Pământ cât timp foştii lui elevi sunt încă în viaţă.

aforism de Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa este mişcare. Acţiunea este mişcare. Existenţa este definită de ritmul forţelor în balanţa naturală...

citat din Rudolf von Laban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc ca oamenii să dezvolte în ei calităţi precum iubirea, în jurul căreia să nu creeze o biserică, luciditatea, care nu este monopolul nimănui şi să-şi păstreze mereu ochii puri şi proaspeţi ai copilăriei. Doresc ca oamenii să se cunoască pe ei înşişi, nu să fie de acord cu părerea altora – deoarece calea este în ei. Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai străluceşte nici o flacără. Cu toate acestea, focul cunoaşterii de sine se poate aprinde din nou, din cenuşa ignoranţei.

Osho în Meditaţia, Calea perfectă
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să ne îngrozim de fiinţa noastră? Existenţa noastră nu este atât de nefericită cum cred unii. A privi universul ca o închisoare, şi pe toţi oamenii ca pe nişte criminali ce urmează a fi executaţi, este o idee de fanatic; a crede că lumea este un loc de încântare unde nu trebuie să avem decât desfătări, este visarea unui Sibarit. A socoti că pământul, oamenii şi animalele sunt ceea ce trebuie să fie în ordinea providenţei este, cred eu, poziţia unui înţelept.

Voltaire în Scrisori filozofice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunui om nu-i este uşor să se cucerească pe sine; când se va întâmpla acest lucru, omul este demn de Dumnezeu. El nu trebuie să mărturisească Domnului cât de mult îL iubeşte, ci cât de demn poate fi de dumnezeul care l-a ales pe el – omul - să fie om cu tot ce-l înconjoară.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de veacuri

Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

tristih de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism - Revista Constelaţii Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu într-un vis nu ai nici un corp şi totuşi visezi unul după cum visezi o lume de corpuri. Ce anume este real în ireal? A pune corpul pe primul loc, însemnă a pune mândria deşertăciunii, şi totuşi aproape toţi oamenii fac asta. Fetiţele sunt de mici învăţate să facă asta, grija de corp, de imagine devine astfel "Dumnezeul" lor şi călăuză le este depresia. Oare realizăm cu adevărat că într-o fracţiune de secundă corpul şi mintea pot dispărea FĂRĂ URMĂ? Mintea, nu tu, este foarte mândră că are un corp, prin care te poate face pe tine sclavul iluziilor ei deşarte. Cât de mulţi oameni realizează că frica le este călăuză în viaţă? Lupul Frică îmbrăcat în straie de gând.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viaţă
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de aţă
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viaţă, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viaţă dulce a ieşit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristeţe;
De-o tristeţe-aşa de dulce
Căci vii tu, bătrâneţe!
Şi nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naşte spre-a muri,
Şi totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Şi ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Şi pământu-acesta mare
E-un fior înţepător;
El te naşte, el nu moare,
Şi te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinogradski a spus că Pământul este un organism viu. Nietzsche a spus că pământul are piele. Eu spun că Pământul este un organism viu care, între altele, are "piele" şi "păr". Pielea este stratul de sol fertil, care întreţine viaţa vegetală şi, indirect, şi viaţa animalelor, iar plantele (ierburi şi păduri) sunt părul său, care are rădăcinile în pielea lui. Ca multe organisme vii, Pământul are şi paraziţi, iar cel mai periculos parazit al lui este omul.

George Budoi în Pământul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este viu?

Este viu ori e pământ
Cel care-i purtat de vânt?

Ne-a vorbit ades în gând
Dar ce-nşelător cuvânt!

Şi-l tot ascultăm visând:
Este viu ori e pământ
Cel care-i purtat de vânt?

poezie clasică de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naşte cunoaşterea de sine şi de alţii
şi se formează limba
cea dătătoare de viaţă.

Măsoară cu inima nesfârşitul
ridicându-se până deasupra lui.

În limbă creşte lumina şi se revarsă
peste pământul dătător de roade,

sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de iubire?

"Isus este iubire."
(Goethe)

Ce-ar fi pământul făr' iubire
Făr' cântul ei Dumnezeiesc?
Făr' raza -i dulce - nimicire,
Aşa ar fi toate opresc.

La puritate-i drum iubirea
A sufletului hrana-i ea
Cuprinde-n ea şi nemurirea
Mai mult străluce ca o stea.

Fără iubire ar fi jale
Pământul tot neroditor
Moarte şi haos orice cale
Soarele foc vătămător.

Virtute-n lume nu se ştie
Folositoare alta a fi
Ea-i călăuza-n pribegie
Şi celor ce se vor jertfi.

Nu ai iubire, nu ai viaţă
Nu ai nimic, nimic nu ai
Ura-ţi apare ea pe faţă
Păcat că pe pământ mai stai.

Iubirea caută iubire
Divină-i dată pe pământ
De-o ai în tine-i nemurire
Nimic ca ea nu e mai sfânt.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea albă este o prelungire a singurătăţii în care amintirile, cu tot ce ai visat, se trezesc la viaţă. Insomnia plăsmuieşte gândurile într-o experienţă ce se vrea să se cristalizeze în concret, dar gândul fără acţiune e o risipă de energie a judecăţii omului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul exact al trecerii de la viaţă la moarte trebuie să fie fascinant. Omul se află într-o stare de tranziţie, suspendat între vremelnicie şi eternitate, aproape mort dar încă viu, aproape de ceilalţi şi totuşi atât de departe de lumea pe care este pe cale să o părăsească. Numai Dumnezeu poate şti cu adevărat ce se petrece în acel moment, căci El împarte în egală măsură atât existenţa cât şi non-existenţa fiinţelor umane pe acest pământ.

Mihail Mataringa (16 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!