Dintre trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere

Dintre cei trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
El este obligat să vadă injustiţia printre spinii
Şi incendiile de pe dealuri.

Iar cei care-au plecat întregi
Sunt aduşi seara acasă – ca mărunţiş.

Dintre cei trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
Părul negru i-acoperă gândurile.
În spatele lui, vorbe, rătăciţii fără bagaje,
Inimi fără provizii, profeţii fără apă,
Pietre mari puse acolo,
Stând, închise ca nişte plicuri
Fără adresă; şi nimeni care să le primească.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că acesta este tipul de bărbat care ar trebui să fie prima dragoste a unei femei. Unul care să îţi dăruiască flori şi să-ţi reumple paharul cu apă fără să fie nevoie să îi ceri asta. Unul care te urmăreşte cu privirea într-o încăpere plină cu oameni numai pentru a se asigura că eşti bine. Unul care să te iubească de la distanţă în tăcere, fără să te preseze sau să-şi dorească să te schimbe.

citat din Una La Marche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci picioare

Toate animalele cu cinci picioare
erau aduse la eşafodul
patrupedelor.
Şchiopătau. Pe steaguri fluturau
patru picioare
cu patru mersuri diferite
cu patru călcâie bătătorite.
Toate animalele cu cinci picioare
somnolente şi aburind
erau aduse la eşafod. Patru grauri păzeau
la intrare în scorbura
din cei patru
paltini cu patru intrări diferite
în scorbură. Atunci au leşinat
aracii...
*
Toate animalele cu cinci picioare
treceau printr-o despicătură de umăr
trasată orizontal pe verticală
în sensul
acelor de cusut oase.
În rest nu mai ştiu
fiindcă a venit leşinul
din unghiul scuturat de patrulaterul
patrupedelor.
**
În noaptea următoare am dormit în patru poduri
supraetajate
de frică inundaţiei
cu dinţi.
Se zvonea în patru megafoane
pe patru voci pe patru limbi
acelaşi sâsâit
în patru feluri. Luna era în pătrar
iar animalele cu cinci picioare
împleteau
din oasele lor un fular
de teracotă.
***
A doua noapte!
Un înger cu patru aripi
a căzut la patru cincimi
de sursa noastră de lumină.
Patru ore am rămas într-o beznă anonimă
în care ne imaginam
fără unul dintre cele cinci picioare.
Ne amorţeau picioarele.
Doamne! Să fi avut patru
sau trei sau două sau unul
sau cinci minus unul
sau cinci şi ceva cu patru la mijloc...
Am adormit pe patru paturi
de armă
cu patru perne sub picioare.
****
A treia noapte am plâns
patru lacrimi
*****
A patra noapte am desenat cu patru pensoane
pe gamba piciorului stâng
gamba piciorului drept.
Celelalte picioare construiau
o cangrenă.
******
În a cincea noapte
ne-am trezit amputaţi.
Pe steaguri fluturau patru picioare.
Ne-am ridicat şi am alergat
antrenaţi.
Ne-am înmormântat picioarele.
Nimeni nu a mers la înmormântare.
Patrupedele ne îmbrăţişau
şi ne ziceau de cinci ori
că le suntem confraţi.

Eşafodul se prelingea în duhoare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre clienţi doresc să miroasă precum cei care vor să devină, nu precum cei care au fost. Dar parfumierii încearcă întotdeauna să capteze mirosuri care ne amintesc de anumite locuri, de anumiţi oameni sau anumite momente. Este cea mai mare provocare să capturezi nu doar un parfum adevărat, ci unul care să sugereze o întreagă experienţă.

Kathleen Tessaro în Colecţionara de parfumuri interzise (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat vecinii toţi

Au plecat vecinii toţi,
S-au pus lacăte la porţi.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca şi el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Îşi schimbă şi ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curţile sunt năpădite
De ierburile neprăşite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai aşteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de ţară.

Prin străini ei pribegesc
Şi nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinţi i-apasă.

Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.

Blesteamă viaţa amară,
Că s-au născut într-o ţară
Fără pic de ocrotire
Şi-s condamnaţi la pieire.

Puşcă şi cureauă lată
Ce ţară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Şi copii ca nişte flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,

poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste cei fără minte vor domni cei fără suflet. Când cei fără suflet vor rămâne şi ei fără minte, ei bine, atunci să fiţi pregătiţi cu stocuri mari de râs, sau de plâns!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hermann Oberth este unul din marii fondatori ai ştiinţei şi tehnicii spaţiale, ai zborului omului spre stele. El a transpus acest vis milenar al omenirii în limbajul formelor şi al proiectelor de construcţii... Savanţii şi inginerii români îl cinstesc şi îl admiră pe Hermann Oberth ca pe unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai zilelor noastre şi, totodată, ca pe unul dintre cei mai înzestraţi compatrioţi ai noştri.

citat din Elie Carafoli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre Morminte!

Oameni care au fost şi nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morţi, şi nu-şi mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!

Au adormit într-un somn adânc şi nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uşi deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.

Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câţiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!

Noi, toţi ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple şi să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghiţit mormântul!

poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru fără un sfert

patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu este prea departe de mormânt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare

poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată –
Două firişoare de nisip, două fire de iarbă,
Două iţe trecute prin aceeaşi spată –
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunaţi aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toţi trei ultima oară –
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălţăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Şi, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun şi vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui şi-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane şi-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, şi tu eşti încă viu,
Şi destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăşi adevăraţi, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spaţiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăşi şi iarăşi,
Fără griji şi fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături şi râsete răsunătoare;
Şi trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om flămând e omul cu cele mai mari şanse de longevitate. Sărăcia e apă şi pâine; iar acestea două sunt unul dintre secretele tinereţii fără bătrâneţe şi ale vieţii fără de moarte.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îşi găsesc refugiu în vechiul clişeu că oamenii sunt altfel decât animalele. Dar când a justificat o diferenţă o prejudecată morală? Când au avut cei cu părul negru dreptul de a-i maltrata pe cei cu părul roşu... sau albastru?... Cu siguranţă asemănarea crucială dintre oameni şi animale e capacitatea de a suferi. Indiferent de numărul picioarelor sau de cât de lânoasă ne e pielea, toţi putem suferi....

citat din Richard Ryder
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există foarte puţini oameni cu care pot sta într-o încăpere mai mult de 5 minute fără să mă simt sleit.

Charles Bukowski în Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte poveşti
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven va fi într-o zi unul dintre cei mai mari compozitori ai Europei, iar eu sunt mândru că-i sunt profesor.

Joseph Haydn în scrisoare (noiembrie 1793)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că omul fără complexe este unul neplăcut şi obsedant pentru cei de alături. Sunt bucuroasă că am nişte complexe, fără de care n-aş fi fost eu.

citat din Vera Mariancic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei mari apostoli ai ateismului practic, care convertesc fără să persecute şi îşi menţin adepţii fără să le predice, sunt bogăţia, sănătatea şi puterea.

citat clasic din Charles Caleb Colton
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare dintre dovezile despre Iisus Hristos sunt profeţiile. Un şir de oameni, timp de patru mii de ani, în mod statornic şi fără mari deosebiri, vin unul după altul să profeţească aceeaşi venire. Un popor o vesteşte şi acest popor subzistă timp de patru mii de ani pentru a face în grup mărturie siguranţei pe care o are despre ea şi de la care nu poate fi întors prin niciun fel de ameninţări şi prin nicio persecuţie. Lucrul acesta este cu totul considerabil.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România nu e nici pe departe un paradis. Aproape jumătate din populaţie e săracă, iar unul din trei oameni nu-şi poate plăti facturile. Un sfert dintre tinerii sub 25 de ani sunt şomeri, iar cei care sunt norocoşi să aibă un loc de muncă câştigă în medie 300 de lire pe lună.

citat din Patrick Hill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre voi ştiu ce înseamnă când 100 sau 500 sau 1000 de cadavre zac unul lângă altul. Aţi mers până la capăt şi în acelaşi timp - fără a socoti excepţiile cauzate de slăbiciunea umană - aţi rămas oameni decenţi; asta ne-a întărit. Aceasta este o pagină de glorie în istoria noastră cum nu a mai fost scrisă niciodată.

Heinrich Himmler în discurs adresat trupelor de asalt (SA) (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci, într-adevăr, se şi apucară de treabă. Căutau alţi patru tineri care să fie potriviţi pentru această misiune. În această zi, instructorul Eugen Manea şi cei trei elevi ai săi (Lucian, Alex şi Nistor) nu făcură altceva decât să cerceteze lungile liste cu numele celor ce activau în Institut, liste de pe computer, căci fără ajutorul computerului nu s-ar fi putut descurca. Ei cereau detalii amănunţite despre cei ce li se păreau a fi potriviţi spre a le deveni colegi, amănunte care le erau oferite fără dificultate de către computer, din când în când amuzându-se pe seama vreunuia dintre cei cercetaţi. Greu de căzut de acord asupra viitorilor colegi; evident, fiecare avea alte preferinţe.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!