Dintre toţi băieţii care poartă azi în glorie numele echipei Steaua, sunt mai prieten cu: Bumbescu, Lăcătuş, Stângaciu, Bărbulescu, dar îmi sunt dragi cu toţii (cad în suspine când îi văd cât de tineri sunt) pentru clipele de mare frumuseţe pe care ni le dăruiesc.

Fănuş Neagu în Interviu, revista Steaua Fotbal (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele amiciţiei ce ne leagă, te rog să inserezi în Jurnalul Naţional aceste rânduri adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai puţin tineri, dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât şi al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare tenace, de nişte condeie butucănoase.

Fănuş Neagu în Scrisoare către jurnalistul Marius Tucă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi caii mei, care sunt albi, au rupt căpestrele şi au pornit spre voi, Se prefac nărăvaşi şi răi, dar să ştiţi, cred că nici nu sunt cai de-adevăratelea.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă frumuseţe! Câtă fericire!

Câtă frumuseţe îmi arăţi
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăţi;
Câtă frumuseţe îmi ascunzi!

Câtă frumuseţe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ţi mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbeşti, nu am puteri;
Câtă frumuseţe îmi păstrezi!

Câtă fericire-mi dai în dar
Când îţi văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!

poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de rarul animal...

Visasem că sunt un animal singur.
Că toţi cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, şi
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roţile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeţi.

Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolţit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.

Să mai fiu, dar de ce?
Liniştea unui ochi galben pe spinare
şi nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aş mai ţine un timp, dar de ce?

Ultimul sunt dintre cei ca mine,
dintre cei care au dat luminii sân.

Văd ochi sugând, apoi
nu mai văd nimica.

Sunt un animal atât de singur
încât, semănând cu 1, nu mai sunt...
Apoi, mă trezisem.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al-Kindi fu zgârcit, căci îşi dădea seama că în stadiul la care ajunsese nu mai trebuia să se cheltuiască în niciun fel, ci trebuia să păstreze totul pentru sine însuşi, întru veşnica glorie a lui Allah, cel Milostiv. Dar să vedem cât de măreţe fură planurile lui Al-Kindi şi cât de măreţe sunt încă planurile lui Mahdi, care astăzi poartă numele de Toz-Grec.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un prieten bun, el trăieşte împreună cu mine, visează împreună cu mine, se întristează împreună cu mine. Atunci când am nevoie îmi dă, atunci când mi-e greu îmi întinde o mână, atunci când sunt nefericit îmi zâmbeşte, atunci când sunt bucuros râde. Acest prieten al meu nu sunt eu. Acest prieten al meu e diferit de mine, e un alt om. Acest prieten al meu mă iubeşte aşa cum sunt şi eu sunt bogat pentru că am acest prieten.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât soldaţii germani cât şi soldaţii ruşi, aveau copii acasă şi m-au tratat frumos; îmi dădeau să mânânc pentru că li se părea că sunt aproape de familiile lor prin mine, fiind copil firav şi blond cu ochi albaştri. Acum, ochii mei sunt inexpresivi.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne minţim că mai avem atâta timp, dar nu mai avem. Suntem cu toţii muritori, iar eu sunt un muritor care are o familie. Îmi place să cred despre mine că sunt un om normal, care din când în când face artă. Dar sunt în primul rând soţ, tată, bunic...

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt eu?...

Ne lăudăm cu diplome primite,
Dar nu spunem că toate sunt plătite,
Iar dacă n-avem bani în buzunare
S-a zis cu diplomele de onoare

Suntem poeţi cu toţii, dar câţi oare,
Rămâne-vor în cărţi nemuritoare?
Vă spun fără invidie sau ură
Că numai banul are azi cultură

Ce ifose ne dăm dacă la poartă,
Într-o revistă croita cu artă
E poza noastră şi o poezie
Şi le postăm cu mare frenezie

Şi mulţumim cu mare reverenţă
Deşi primim ades indiferenţă,
Acelora care îşi fac castele
Cu nume care, rareori sunt stele

Eu ştiu că nu-s poetă şi e timpul
Să uit cum mă mândream cu anotimpul
În care am crezut cu- nflacarare
Că nu mai sunt o simplă muritoare

Şi de aceea mă retrag o vreme
Pentru că azi am prea multe dileme
Iar după ce-o să-mi fac o analiză
Cred că voi pune versul în valiză
Şi voi pleca fără să spun vreodată,
Cât mi-e de dor să fiu ca altădată

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu văd

Văd mâna care mă călăuzeşte.
Numele ei este datorie.
Văd inima care mă hrăneşte.
Numele ei este puritate.
Văd sufletul care mă eliberează.
Numele lui este frumuseţe.
Îl văd pe Dumnezeu, care mă stăpâneşte.
Numele Lui este Necesitate.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în ea gânduri şi întâmplări ale copilăriei mele, multe şi ale copilului din mine care se trezeşte în mine peste ani, mai ales seara, şi mai ales în preajma iernii, şi sunt nişte năzdrăvănii, cu toate că nu-mi place cuvântul, ale unui băiat care mi-e foarte drag şi are vârsta voastră, şi care acum e la şcoală şi se teme de tabla înmulţirii, şi e prieten cu un pisoi, cu un cal şi cu o luntre legată sub o casă atârnănd pe malul Dunării dinspre Bărăgan.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii

Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au îngheţat pe undeva pe drum?
Sunt singură şi în viaţa mea se simte un veşnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubeşte
Atât de cald îmi şopteşte la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viaţa aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gelos, lua-m-ar naiba...

Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos
Ştiu că nu-i de folos, şi cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când fac baie,
când râşnesc cafeaua, când mă-ntorc prin ploaie
De la serviciu
Când ascult vreun disc cu Baniciu.

Sunt gelos când mă piaptăn şi când îmi trag pantalonii
Şi când apar la TV, când privescc pietonii
Ce se holbează la B. C. U.
Când văd damele din faţa hotelului Bucureşti, care nu spun nu
Şi se duc cu băieţii
Dacă primesc marafeţii.

Îmi pare rău, dragoste, aşa sunt, nu pot fi altfel,
Nu mă pot stăpâni să nu te văd la altul în braţe
Nu pot să-mi stăpânesc chinul ăsta interior
Să nu-ţi fac reproşuri când vii târziu...
Mi-e frică atunci când eşti prea veselă
Şi m-apucă dracii când te văd amărâtă
Şi mă gândesc: hait! acum a făcut-o!
Hait! A făcut-o, e clar!

Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos.
Ştiu cât sunt de hidos, şi cu toate acestea sunt gelos.
Sunt gelos când mă duc la dentist
Când vorbeşte la "Actualităţi" vreun iredentist,
Sunt gelos când facem dragoste şi când dorm
Sunt gelos, enorm!
Mă gândesc că se ştie şi că amicii mă privesc cu milă,
Încerc să te fac să te trădezi prin metode subtile,
Fac pe liberalul în probleme sexuale
Te privesc în ochi, te rog să nu mă minţi,
Stau îmbufnat câte o dimineaţă întreagă
Şi nu mai sunt eu însumi, nu mai sunt eu însumi, dragoste!

Sunt gelos când bat la maşină
Sunt gelos când îl citesc pe Musina
Sunt idiot de gelos când în Kundera toţi se culcă
Cu toate, şi când în decor Ioana Bulcă
recită ceva
Sunt gelos când tai un calup de halva.

Gelos când ud florile, când strănut
Bănuiala mă strânge de gât
Scenariile mă înnebunesc
Posibilităţile, probabilităţile mă aiuresc,
Sunt gelos când mănânc
Şi îmi muşc unghiile şi mă foiesc şi plâng...

Îmi pare rău, dragoste.
Asta e.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul mod în care îmi pot măsura timpul este să număr clipele când sunt cu tine şi clipele când nu sunt cu tine.

citat clasic din Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

poezie clasică de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc întotdeauna la cei care vor să facă viaţa mai înaltă, mai frumoasă şi mai pură. Aceştia sunt pentru mine Frumoşii Nebuni ai Marilor Oraşe

Fănuş Neagu în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de 1 Iunie

Dragi copii din lumea-ntreagă,
Astăzi noi ne bucurăm,
Că e ziua noastră dragă
Şi cu toţii o serbăm.
De sunt albi sau de sunt negri,
Toţi copiii sunt egali,
Îi dorim pe toţi integri,
Oameni harnici ideali.
Pe planeta asta mare,
Mereu să sărbătorim,
1Iunie sub soare
Şi prieteni buni să fim.
Să ne dăm mână cu mână
Într-o mare horă apoi,
Bucuria voia bună
Să domnească între noi.
Dragi copii din lumea-ntreagă,
Albi sau negri ori pestriţi,
Viaţa să ne fie dragă
Şi să trăim fericiţi.

poezie de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andie: Sunt oameni care îmi oferă alinare. Când lucrurile se înrăutăţesc aşa cum se întâmplă mereu, pot să mă bazez că o să-mi ofere un umăr pe care să plâng. Şi o să mă ridice atunci când cad şi o să mă ţină în braţe când plâng, spunându-mi că o să fie bine. Sunt recunoscătoare pentru aceşti oameni, sunt de nepreţuit... Dar există o altă categorie de oameni, la fel de importantă şi de nepreţuită. Sunt oamenii care mă provoacă, care mă determină să-mi depăşesc limitele şi care mă obligă să dau dovadă de curaj. Abby Morgan a fost una dintre aceste persoane. În modul ei de a spune verde-n faţă, mi-a dat putere, sunt o femeie mai puternică datorită ei, mai puternică decât am crezut vreodată că aş putea fi. Ea m-a înzestrat cu acest curaj. Este unică. Nu mai este nimeni ca ea şi o să o port mereu în inima mea.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, educaţia nu prea este teore­tică. E practică. E important ce văd copiii la tine, nu ce le spui. Cum te îmbraci, cum te comporţi, în ce crezi. În mod subliminal, ei preiau acele lu­cruri în care crezi şi în care au crezut şi bătrânii tăi. Ăsta e lucrul care mă îngrozeşte azi. Am sen­zaţia, din ce văd, că cei tineri au certitudinea că lumea a început cu ei. N-a mai fost nimic înainte. Aflaţi că în fiecare dintre noi sunt ceilalţi. Sunt cei de dinainte. Aceasta e o pierdere de identitate la nivel mondial. Lumea înnebuneşte uşor.

Mircea Diaconu în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!