Unirea-n simţire e-al nostru pilastru

În zori de zi, al meu suflet de dor mânat,
Şi-a pus în tolbă ca şi merinde de drum,
File de istorie culese din scrum
Şi din ochiul destinului încercănat.

Fruntea-mi obosită cu drag mi-a sărutat
Şi mi-a promis că-n curând se va întoarce,
Lâna din caier nu va-nceta a toarce
Cât încă mai e sânul ce l-a alăptat.

Năpasta se abătu peste-omenire,
Îmbrăţişări jerfim pe altarul vieţii,
În măşţi se prelinge roua dimineţii,
Celor vii le facem sfânta pomenire.

Doar sufletul se mişcă în libertate,
Nu te întrista când corpu-ţi părăseşte,
Pâinea iubirii în fraţii tăi dospeşte,
Apoi se întoarnă cu acuitate.

Lăsăţi aşadar sufletele să vină
În cetatea Unirii şi mână-n mână,
Doar o simţire să ne fie cunună,
Din Cer să coboare pronia divină.

În străzile pustii deschide-ţi chakrele
Şi vei vedea uimit noian de suflete,
Venite de-aiurea în complicitate,
Rescriind Unirea cu roşii cernele.

La Alba v-aşteptă sufletu-mi albastru
Născut şi crescut sub cerul României,
Deşi-s departe cânt Oda Bucuriei,
Unirea-n simţire e-al nostru pilastru.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenarul Unirii

În amintiri netrăite dar de sânge simţite
Cu unghiile cugetului scurm,
Culeg crenguţele de vitejie înverzite
Durerea amputării vreau să curm.

C-o sută de ani m-am întors înapoi
Visul românilor devenise real
Din ceruri cădea bucuria peste ţară şi noi
Cavale sunau al nostru drag ideal.

Dar iată că-n anul nefast patruzeci
Duşmanii un pact numit Molotov au făcut,
Graniţele-au dărâmat cu mii de berbeci,
Fraţii de fraţi au separat dincolo de Prut.

Din lacrimi amare de dor şi dulce fior
Speranţa românii-au crescut,
Visul Unirii devine din nou ameţitor
E timpul fârtaţi pentr-un nou început.

Veniţi români de pretutindeni la Alba,
Sub steagul tricolor să ne unim destinul
Căci centenaru-acesta-i zborul de columba
În zări să propagăm cântul capitolinului.

Pe masa mare a lumii noi să punem
O pâine din spice coapte-n mândrul soare,
Fără felii lipsă şi teamă de blestem,
Pâinea cea dulce a României Mare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ie pentru dulcea Românie

Cu mâinile-n noroi sau în pământul reavăn,
dar şi în cel ce plugul l-a uitat,
caut istoria gravată-n al dacilor cearcăn
că-mi este cel mai dulce habitat.

Din cufere de cucuteni păstrate cu sfinţenie,
iau văl de borangic ţesut în cuminţenie,
fire de arnici sau mulineuri,
beteală argintie, mărgele şi fluturi,
să fac o ie pentru dulcea Românie,
s-o-mbrac în speranţe, pace şi-armonie.

Din frunze de arin şi flori de nalbă,
adun culori pentru Cetatea Albă,
să strălucească-n veci mărturisirea
că doar unirea-n cuget ne e desăvăşirea.

Şi-am să brodez pe ia ţării mele,
spirala, crucea, coarnele de cerb,
să ştie o lume-ntreagă, până la ultimul corpuscul,
că-aicea timpul trece şi din nimic renaşte,
perenitatea vieţii aicea zămisleşte,
iubirea cu grijă-i păstrată-n tabernacul.

Simboluri ancestrale cos azi cu sufletul,
să fie de-ajutor Măicuţei Românii,
că-n soare-i legătura cu bunul Dumnezeu,
apartenenţa noastră o urc la apogeu.

Brodez pe sfânta ie spicul de grâu şi ghinda,
steluţe, calea laptelui şi porumbelul păcii,
pun roşu, alb, albastru şi verde crud al ierbii
şi toată veşnicia din laptele-stâncii.

Îmbracă aşadar, Tu, dulce Românie,
cămaşa cu altiţă, frumoasa noastră ie,
găteşte-te cu noi, cei vii şi cei plecaţi,
că-n astă ie sfântă, cu toţi suntem brodaţi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger al iubirii

Am adormit, un înger m a trezit,
Cu sărutări, pe al meu obraz,
In urma lui,
Parfum, si praf de stele, a rămas,
E îngerul iubirii am aflat, m a sărutat si a plecat
De când eu m am trezit ca un miracol
Simt usurare că plutesc acum
Iar ma înalt spre cer privesc pot sa plutesc
Iti dăruiesc sufletul inima inger al iubirii
Suflet din clepsidra timpului te ai coborât
Din astrele albastre sa vii sa te sărut
Când dorm si vii să mă saruti in vis
Sărutul tău rămâne eternul paradis
Inger al iubirii te scriu cu litere pe iris
Cerul meu albastru iubirea din vis
Tu esti intregul univers al eternului meu paradis!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpiile înverzite

Pe câmpiile înverzite
Unde noi păşteam mioare,
Am aflat, din auzite
Că sufletul rău te doare.

Mi-a şoptit odat' stejarul
Când sub umbra lui şedeam,
Că te-a năpădit amarul,
Crezi că-n suflet nu te am.

Mi-a zis că vii singură
Sub el lacrime să strângi,
S-apoi pleci pe negură,
Cât ai plâns, încă mai plângi.

Îi vorbeşti de mine, spui
Că nu sunt cel ce eram,
Ce-am promis nimica nu-i,
Nici iubire, nici-un gram.

Ce mi-a zis m-a îngrijorat,
Nu vroiam să-l iau în seamă,
Ce crezi nu-i adevărat
Şi acum îmi este teamă.

Teamă c-ai să pleci departe
Şi de mine vei uita,
Vei da totul la o parte
Şi laşi totu-n urma ta.

Eu pe tine te iubesc,
Te-am iubit din totdeauna,
Lângă tine vreau să cresc
S-ating stelele şi luna.

Ţi-am promis odată cerul,
Dar în ochii tăi îl ai...
Eşti mai dură decât fierul,
Pe nimic dragostea dai.

Visul nost era odată
Să fim veşnic plini de amor,
Dar acuma dintr-o dată
Simt că pierd şi vreau să mor.

poezie de Razvan Isac (13 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă doar

O clipă doar să te ntâlnesc
Ca zahărul în ceaiul fierbinte
Si apoi repede să mă topesc
Aburul pâinii ce iese din plite

Eu doar o clipă să te strîng
Tu jarule nestins de atâta dor
Ca pe un cărbune să te sting
Să simt aroma dulce a buzelor

Rămâne o clipă de eternitate
In gândul meu rămâi pe veci
Iubirea este durere si libertate
Din visul meu n ai sa mai pleci

Taina iubirii trăită într o clipă
Esenţă rosie din inima iubirii
Clona a sufletului meu culpă
Jertfa iubirii pe altarul mîntuirii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu din poveşti

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Şi soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Şi să gust pâinea albă ca faţa mamei
Coaptă de bunica în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primb cu căruţa trasă de un cal
Şi să culeg cireşe din livada,
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păriteşti.
Şi de a mea ţară,
Tărâmul meu ca din poveşti.

poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul meu din poveşti

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Şi soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!

Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Şi să gust pâinea albă ca faţa mamei
Coaptă de bunică în cuptor.

Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primbl cu căruţa trasă de un cal
Şi să culeg cireşe din livada
De peste deal.

Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păriteşti.
Şi de a mea ţară,
Tărâmul meu ca din poveşti.

poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă doar

O clipă doar să te-ntâlnesc
Ca zahărul în ceaiul fierbinte
Si apoi repede să mă topesc
Aburul pâinii ce iese din plite

Eu doar o clipă să te strîng
Tu jarule nestins de atâta dor
Ca pe un cărbune să te sting
Să simt aroma dulce a buzelor

Rămâne o clipă de eternitate
In gândul meu rămâi pe veci
Iubirea este durere si libertate
Din visul meu n-ai sa mai pleci

Taina iubirii trăită într-o clipă
Esenţă rosie din inima iubirii
Clona a sufletului meu culpă
Jertfa iubirii pe altarul mîntuirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Românie mare

Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură ţară, ROMÂNIA şi mamă a toţi românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.

La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toţi
Aceeaşi unica dorinţă sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure şi pace, a noastră ţară să-înflorească.

S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Ţara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă ţară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi şi vorbe de iubire.

La mulţi ani români din orice colţ de ţară şi de lume
Încingeţi a unirii horă, prindeţi-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toţi acelaşi glas,
Moldovă tu eşti altoi, pentru o mare Românie.

Unirea tuturor, sub acelaşi steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălţi şi de pe Prut, glas de fraţi se-aud strigând.

Dumnezeu, bate la uşi şi ne-întreabă azi pe toţi,
Ce-am făcut cu libertatea, moştenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuţi...
Azi deşteaptă-te române, că vei deveni supus.

Tu popor înalţă capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorţire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viaţa pentru ţară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastră de lumină simfonie

îţi mulţumesc pentru a nu ştiu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
şi răspândeşte pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...

şi dor cumplit de tine va să-mi fie,
şi gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi şi-nlăcrimaţi
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
şi sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simţire...

poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul, bată-l fericirea şi norocul

În drumul său cu oile la munte,
printre raze firave şi stele amurgite,
cu gând înţelept aşezat pe frunte,
baba Dochia toarce cu mâinile-i bătătorite,
funia anului, din două fire răsucite.
Contrastele a pus în ele
luând din viaţă albe şi roşii fărâmele
înşirate ca mărgele.
Frigul gândului de frică
se transformă în furnică,
alb şi roşu-n caligramă,
valori pitite-n criptogramă
ne transmit în versul dulce
căldura iubirii din cruce
şi deschide-n plină iarnă
poarta către primăvară.
E Mărţişorul, bată-l fericirea şi norocul
ce-aduce-n suflet bucuria strălucirii din crepuscul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
şi prins de el, la loc de cinste,
stă o monedă aurie
ca soarele să strălucească,
lumina purificatoare să le însoţească.
Departe sunt de draga Românie
şi doar în gând pot asculta cântul suav de ciocârlie
c'aici nu sunt ca şi la noi fire alb-roşii în magazine
dar nu e bai căci azi, cu îngerii alături şi pronie,
eu am făcut un mărţişor ce nu doar mie-mi aparţine...
E-un şnur ce leagă a mea glie
de cea care ma-nfiat
sub unul şi acelaşi cer,
de soare, lună şi stele luminat.
L-am pus la uşă,
să-mi intre primăvara cu-o brânduşă,
l-am cuibărit în inimă,
pentru cuget şi simţire să-mi fie azimă.
E prima zi de an agrar, motiv de bucurie,
urma paşilor de dans să-mi fie mărturie.
Las sufletu-mi în fericire suspendat
şi lumii dăruiesc liant pentru contraste,
cu mărţişorul românesc s-alung napaste,
iubirea din noi să dea rod mai bogat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea-i lumină sacră

Sunt clipiri boabe de smirnă
Când suflete mână-n mână,
Schimbă clipa-n ani-lumină
Şi durerea în cunună.

Cununa e românească,
Unică, nepreţuită,
E alba floare domnească
Cu iubire miruită.

Cu mâinile-mpreunate
Jucau hora înfrăţirii,
Suflete-n afinitate
Sorbeau vinul nemuririi.

Vinul din ulcele sfinte
Păstrate de generaţii,
Pulbere de oseminte
Zămislită-n dalbe graţii.

Roşu, galben şi albastru
În "Deşteaptă-te române"
Şi corola de-alabastru,
Ne sunt arbore-de pâine.

Unirea-i lumină sacră
Arde pentru toţi odată,
Seminţia ne consacră
Ne e Schimbarea la faţă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeţi,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,
Veşminte din petale ne-om pune de la flori
Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste şi viaţă să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fiorul albastru
din raza dimineţii
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
fierbinţi ce cuprind cerul
şi mângâie stele....

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul e fericit pe deplin

Cum lumina dimineţii
înseninează marea cristalină,
ochii tăi plini de graţii
peste lume fac o trambulină.
Inimile altora înseninează
şi o prea frumoasă sirenă
în faţa ochilor defilează.
E viziunea ce poate apărea
doar celor care pot a visa.
E un miracol atât de special
că imediat ce dispare,
răul apare semeţ, triumfal
şi teama prinde amploare.
Nimic nu e în bezna bolnăvicioasă,
soarele din nou se va întoarce
ne zice speranţa cuprinsă de angoasă.
Între timp însă frica deja e sosită
în sufletele celor ce-au chemat-o,
liniştit stă însă visătorul aşezat pe o clipă,
dispus să aştepte lumina în cupe de dor primenită.
Pentru a vedea din nou îngerul ieşit din apă
silit e să aştepte soarele în frig şi ger,
cu ochii orizontului căutând o stâncă seacă
la ţărmul mării scăldat în mister.
Şi iată, deodat', din ape naşte curcubeul,
se-ntoarce soarele în cerul senin,
viaţa surâde în orice corpuscul,
visătorul e fericit pe deplin.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenul e doar al meu

vei fi departe pe drum
într-un colţ de stea
sau în zările de fum
vei învârti o roată dinţată
şi vei atrage mici fulgere
înveşmântat în soartă
sau în irizări de stele
te vei gândi în nopţi cu stei
la femeia ce-ţi smulge
din suflet imaginea ei
sau la mâhnirile din cuvânt
te vei gândi la mine
cu suflet strâns sau bun
de zeu trufaş sau
de îndrăgostit nebun?
cerul tot arde-n curcubeu
galbenul e doar al meu
tu ţi l-ai smuls din soartă
e toamna în sufletul copacilor
în faţa ta amăgit timpul uşor
îmi leagănă somnul
şi visul de dor
nu sunt singură, iubire
în singurătate
aduc şi restul lumii cu mine.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gondolier, suflet boem

Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
să nu mai scriu al vieţii antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise şi visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeştete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet bun, făcut scrum

Suflet bun, făcut scrum care ţi-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
Suflet drag, răvăşit dacă-ai şti, cât te-am iubit,
Cât am plâns când ţi-a pierit umbra deasă-n asfinţit!

,, Ce ştii tu, îmi spuneai! Eu am strâns mucegai,
Boli, durere şi mult plâns, lumea asta mi-a adus!,,
Suflet bun, făcut scrum care ţi-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!