Durerea noastră
Pe un mal pustiu de mare,
Simt cum inima mă doare.
Valuri reci mi-ating piciorul,
Gândul meu prinde izvorul,
Cel din munți venit în vale
Aducând doine de jale...
Lungi perdele de păduri,
Așezate-n munții suri
Nu mai sunt... au dispărut.
Corbi au aripi de-mprumut.
Nu e jir pentru mistreți.
Sus pe pajiști... doar scaieți.
Și aici la marea mare,
Unde-s margini de hotare,
Dunărea când se revarsă
Pune-n glas durerea noastră.
Peste tot este minciună...
Unde-i gloria străbună?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ziua națională
Alba-Iulia ne cheamă
cu un clopot de aramă
vechi de când era Mihai
cu ostașii lui pe cai!
dar Unirea n-a durat
si Mihai e ingropat.
peste trei sute de ani
visul s-a-mplinit pe plai!
neamul meu intr-un razboi
cu țărani-soldati eroi
cu un rege si-o regină
țară nouă făuriră!
ROMÂNIA se numeste
Dunărea o -mprejmuiește,
Munții.... Marea.... Mureșul
Prutul.. Jiul... Someșul!
azi e mare sărbătoare
noi pornim cu mic cu mare
Alba-Iulia ne-asteaptă
să serbăm Unirea Noastră!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convalescență
am fost bolnav și incă sunt
n-am vrut ca să îmi fac un scut
să trec cu gând nepăsător
și mult mă doare dorul lor.
sunt un român cu suflet mare
și văd plecând peste hotare
vecini, nepoți care muncesc
pe unde pot, unde găsesc
plătiți la întâmplare...
suntem datori, suntem vânduți
la guvernanți nu sunt virtuți
a reuși dintr-un marasm
ca să salvăm ce a rămas.
și-atunci mă zbat pe pat de moarte
vreau pașii țării să mă poarte
cu demnitate pe drum drept
îmi bate inima în piept
și sufletul mă doare.
vreau să mă vindec și nu pot
românii mei mergeți la vot
vom reuși într-un final
a scoate țara din calvar
să văd nou răsărit de soare
pe ale noastre vechi hotare
cu strigăte de bucurie
acoperind munți și câmpie
Frumoasa Românie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O țară fără de hotare
Dragostea-i o țară fără de hotare,
Cel iubit, de-a pururi este domnitor,
Inima e sfetnic bun atunci când doare,
Doina cea de jale - imn înălțător.
Jertfa-i noaptea lungă și istovitoare
Când oștenii-doruri duc mereu solii,
E erou cel care, nu va să coboare
Steagul înălțatei lui melancolii.
Numai o redută - singura credință -
După lung asediu poartă biruinți,
Inima vitează din a sa ființă
Bate cu puterea viselor fierbinți.
Dragostea-i o țară fără de hotare
Unde-i totul verde sub cer azuriu;
Cine-n ea se-așează, veșnic nu mai moare
Și tot veșnic tânăr, vajnic și mlădiu.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare
Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îți apar în cale.
Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.
Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.
Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veșnică uitare.
Marea-i mare,
Totuși nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Și putină informare.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Elogiul depărtării
În izvorul ochilor tăi
freamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenței.
În izvorul ochilor tăi
marea își ține făgăduiala.
Aici îmi lepăd eu
o inimă care-a zăbovit printre oameni
veșmintele și strălucirea unui jurământ:
Mai negru în negru, sunt și mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.
În izvorul ochilor tăi
plutesc, la pradă visând.
Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărțim îmbrățișați.
În izvorul ochilor tăi
un spânzurat sugrumă ștreangul.
poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opera poetica" de Paul Celan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - Era de așteptat -
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna și ești tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
"Nu știi unde sunt zăpezile de altădată?"
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi și stele
lângă mare mă așez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!
aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranțe de-nceput
si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat
ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie
pașii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem optimist
Chiar de când se varsă zorii,
Toată ziua, peste tot,
Plâng, în cor, conducătorii,
Că îi doare rău în cot.
Plânsu-i fără de hotare,
Lacrimile-s peste tot,
Plânge șeful cel mai mare,
Că îl doare rău în cot.
Cu destin profund aparte
Și vizibili doar la vot,
Noi, românii, stăm de-oparte,
Nu ne doare nici în cot!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cioplire în lacrimă
Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroși,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoși.
Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri și mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă pașii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.
Sunt liniștea uitării, hotarul unui gol.
Și briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viață,
Acum, în valul vieții, te strâng mai tare-n brață...
Văd munții de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse și virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie și amnar.
Îți las, iubită doamnă, o ultimă scrisoare
Și ca o nimfă-n noapte, eu mă voi pierde-n mare.
Te-aștept! Pe-o sărutare, cu semne mari și mici,
Ți-am scris, dar tu, citește! "iubito, sunt aici!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers nostalgic
De-ai fi un fir de păpădie
Sau poate-o pasăre pe ram
Ți-aș scrie versuri numai ție,
Mereu aproape să te am...
Dar sunt și eu un suflet care
Tânjește după glas duios
Când luna merge la culcare
Și crinii lasă ochi în jos...
Dacă-aș putea ți-aș prinde zborul,
În cuib de vise l-aș opri.....
Să-mi fie mie doar izvorul
Ce-alungă-n zori melancolii.
poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădare
da....
te-am trădat cu gândul,
păcatul nu e mare
doar faptele contează
dar câtă depărtare
există intre noi....
privirea spune multe
și vorbe aruncate
lovesc la întâmplare
și totul doare.
te simți pierdut si singur,
nimic nu te aduce înapoi
doar gândul
care te-a trădat în zori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvașul
înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îți scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
știi, nuferii se închid în apus
la umbra munților bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneșe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruș
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ți aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea
nu tăiați pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare
mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoții...
cei de azi si cei de ieri
mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..
defrișați.. golași in ploaie..
munții noștri... dragi Carpați
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcați.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă frații mei, albi și puri pescăruși
peste țărm, peste valuri și stânci
mi-e dor de nebunia ce țipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea crucii
O cruce stingheră
Într-o vale mică,
Arătănd a jale
Semănând a frică.
Aici, nu demult,
A fost măcelul,
Unde la romani
Li s-a făcut felul.
Fiind scoși din case
De la mic la mare
Și duși cu minciuna
Pe-o altă cărare.
Le-au arătat Prutul
Pe care să-l treacă,
Dar ei s-au supus
Neavând ce să facă.
Au fost așteptați
De ruși cu pistoale
Și-mpuscați pe rând
În această vale.
Zac acolo oseminte
Rămase în pustiu,
De care prea puțini
Ce s-a-ntâmplat știu.
Nimeni nu a scris
Și nu vor să spună
De crimele făcute
În vatra străbună.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un colț de Rai
Cobor ușor din microbuz
Cu un rucsac și-o pelerină
Zâmbește-un fir de cucuruz
Îmi face semn dintr-o grădină
- De ce-ai venit, nu vezi că plouă?
Mă-ntreabă-n grabă o răchită
Răsura cu rochiță nouă
În părul meu vrea să se prindă
Mai mândru socul flori înalță
Chiar lângă pod peste Ampoi
Se pierde Plesa-n nori și ceață
Și gândul meu merge-napoi
Se cerne ploaia peste sat
Un colț de rai pierdut în lume
Dar pașii mei nu l-au uitat
Aici mă strigă toți pe nume
Mă simt din nou copil desculț
Cu tot pământul la picioare
Cu soare prăbușit în munți
Cu meri acoperiți de floare
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balcic
aici e o mare și este un calm.
plouă numai torențial.
soarele abia dacă iese. din când în când și doar
în șlapi aburinzi chinezești -
iubita mea, asta ești: o
mare de tristețe la mare, la
mare depărtare! voi veni:
în curând
se fac o mie de ani de
când apele se despart iar popoarele
aleg să rămână unite, iubito
în fața destinului nostru
(hai nu mai fă ochii mici, tonitza nu ar putea
picta o astfel de creatură...)
care este uitarea -
când peste poate, când
vorbind în scris cu rămarul armand
numaidecât
peste (n)umăr. de
mici crochiuri cu tătăroaice
prin perdele de apă
frenetică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jar
E prea tarziu in toate
Si doare despartirea...
Si lacrimi curg din ceruri
In fulgii de ninsori!!
E mare departarea..
Cuvintele-s putine...
In noaptea care vine
Se tanguie taceri!!
E prea putin a spune
Ca simti cum trece viata
Nu poti a pune-n vorbe
Zapezile ce cad...
Doar focul arde-n soba
Si-i jar ca mine... jar!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!