Din poezie

ţi-am făcut o rochie de bal
trena era lungă şi încărcată
în camioane militare brodate
pe piept cu semne
ciudate versuri descrise-n vechile
antologii cu fir de aur şi vipuşcă
roşie în cercuri strânse cu şuruburi
prin iscusite scheme de rochii

din versuri am stors rouă
şi visuri cu ţipete şi soldaţi
căzuţi în genunchi te adorau
în rochia ta roşie, scurtă
necunoscuţii loveau piatra
săreau scântei şi trăgeau
cu armamentul din dotare
pana era înmuiată în cerneală
aştepta versul poetului
căzut din stelele tăcute

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu în zbor

curgea basmul modern în triunghi
sau stea şi se alimenta cu energie
din univers şi ochiul era aşezat
cuminte pe colţul de munte
dezgolit sub calul ce executa
scheme vechi de şah tridimensional
învăţat acum zeci de mii de ani
împăratul în mantie roşie şi cască
era împărat cu sceptru ce părea
o armă cu raze cum n-a fost niciodată
curgea basmul prin secunda tăvălită
în praf cosmic pilit de galaxii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba a dus-o pe Gretchen în grădină. Ce mireasmă şi ce frumuseţe era aici! Toate florile de pe lume şi din toate anotimpurile le găseai aici înflorite; nici o carte cu poze nu era mai frumoasă. Gretchen a sărit în sus de bucurie şi s-a jucat prin grădină până seara, când soarele s-a lăsat după cireşi; apoi s-a culcat într-un pat cu perne de mătase roşie, brodate cu toporaşi, şi a dormit şi a visat tot visuri frumoase, cum visează numai o crăiasă în ziua nunţii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia

Din lada mirosind a molii şi-a parfum
a scos o rochie din tinereţea ei bunica.
Subţire-i şi uşoară ca un fum,
de parcă-ar fi ţesută din nimica.

Că trist foşneşte crinolina de mătase,
volanele i se distramă şi se taie,
şi-n loc de raze, siluete graţioase,
din alte vremi, dansează prin odaie.

Revede balul cel dintâi bătrâna,
îşi recunoaşte rochia de faţă
şi-i tremura pe-atlasu rece mâna
de-nduioşare multă-nfiorată.

Şi cum îşi pleacă fruntea tot mai tare
i-aşa de gârbovă bunica-n vechiul şal...
Ce s-a făcut frumoasă dansatoare
care-a plutit în rochia de bal?

Picioarele uşoare şi micuţe,
şi ochii, şi surâsul strălucit,
în trupul gârbovitei bunicuţe
cum, oare, pe vecie de-au murit?

Şi mi-au răspuns mătăsurile moarte,
sau poate chiar bătrâna-n vechiul şal;
nu, n-au murit, dansează mai departe
mereu în alte rochii, primul bal.

poezie de Magda Isanos
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia roşie

De mică-am spus la toţi şi în tot locul:
Când voi fi mare şi independentă
Voi avea o rochie roşie ca focul,
Cea mai frumoasă şi impertinentă.
O voi purta păşind înalt şi lent
Şi-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat şi-atent,
Şi vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav şi fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Şi buze ce nu pot minţi, de calde.
M-am visat mereu frumoasă şi deşteaptă
Şi onorată de oameni în oraş
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Şi am rochia din vis – pe umeraş.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un centru

de reciclare completă
simt un curent intern
mă înfioară electrolitic
nu eram a
dus pentru o reciclare totală
era defectă placa de bază
din cauza umezelii captată
prin jgheaburi şi burlane
sângele era aproape fluid
şi circula o jumătate de zi
reacţiile nervoase erau de
reglate după o deshidratare
controlată de un microprocesor
amintirile au fost recuperate
pe un dispozitiv special
inima era roşie
umană în proporţie de zece la sută
puteam să plâng şi
şi
să râd şi
şi
să iubesc
nu meritam să fiu reciclat complet
circuitele erau funcţionale
se îmbinau cu ţesutul muscular
ajutând la circulaţia sângelui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

încă un nor de cerneală
scrie câteva pagini
în volumul de versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

cuvintele nerostite sunt poezii
încolonate pe lângă tomuri
aşteptă inspiraţia poetului
să înmoaie pana în cerneală
şi grăbit să creeze un univers

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziilor mele

n-am murit de deochiul
celebrităţii ratate din motive
de ochi frumoşi ascunşi
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
fineţea din trandafiri şi smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules şi
şi
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt poetul

care suferă cu versuri
şi poezii aşezate-n tomuri
ce strivesc bibliotecile
avide de versul magic
hârtia sărută cuvântul
care umple pagină după pagină
lăsat de geniul poetului
să panseze inima cititorilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimii soldaţi ai planetei

Uitaseră pentru ce luptau....
Ştiau
doar că trebuie să lupte.
Din când în când
se aruncau de pe crevasa deznădejdii
pentru a putea raporta pierderi
şi a cere întăriri
pe care nu le primeau niciodată.
Cu puştile lor învechite
trăgeau noaptea înspre stelele
ce păreau ochii duşmanilor
apoi mâncau iarbă
de pe spinarea încovoiată a muntelui.
Deveniseră albaştrii,
ultimii soldaţi ai planetei,
tropotind cu bocancii murdari
prin propriile vise.

Ciudat ori nu,
deşi visau cu rândul
din spirit de prevedere,
niciunul nu îşi amintea
pentru ce lupta
însă fiecare
era ferm încredinţat
că trebuie să lupte.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima călimară (XX)

Cu ultimi picături din călimară
Ţi-am zugrăvit în versuri nudul tânăr
În luminiş de codru, s-animară
Copacii, sânii-ţi tari... încă mai număr...

Cu ultimul condei, ultima filă,
Ţi-am zugrăvit în versuri coapse tari,
Şi-n frunze am turnat o clorofilă
Şi nas ţi-am zugrăvit şi ochii mari...

Cu ultimele rime-ncrucişate
Ţi-am zugrăvit un pântec arămiu
Şi te-am trecut din vis în realitate
Tu, m-ai făcut expert, din ageamiu...

Cu ultimele lacrimi, ultim gând
Te-am pironit pentru eternitate
Într-un poem scris de-un poet de rând,
Tu, muză plină de timiditate...

poezie de Petrică Conceatu (30 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde

ai umblat când nu m-ai iubit?
cine te-a mai aşteptat
seara la fereastră? cu inima
în flăcări sub straturi
de nori. cine a mai căzut
în sclavie şi a înnebunit
de atâta iubire? mai sunt nebuni
care-ţi scrii poezii cu cerneală
roşie noaptea? ce zâmbet
te-a vrăjit? nu te grăbi să-mi spui.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era femeia

care-i apărea încă din vis
un crâmpei de zuluf blond
cu ochii mereu negri
sunt mulţumit şi-i cad
în genunchi în zadar
aproape mă pierd la marginea
lumii vechi şi nu ştiu
cum se face o minune
ea era femeia de la capătul
drumului presărat din abundenţă
cu pietre funerare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg

ce vreau eu, îmi a
leg şi răsfir în vânt
un câmp de maci
floare roşie luată
de pe buzele tale
şi multiplicată în tot la
nul
nici nu înţelegi ce zic
focul din lanul de maci
arde în sobă
păianjenii au întins plase
alergând umbrele muştelor
aleg un foşnet roşu
de rochie rătăcită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Crevedia, care în cunoscuta sa poezie "Maria" are şi versul acesta: "rochii - strofe - ţi-am făcut".

Rochii... strofe! Ce păcatul?
Râd aproape să leşin:
Se va duce după altul
Ce-i dă rochii... crep de chine.

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a murit moartea

şi eu voi dăinui alături de tomuri grele
unde sunt cadavre de idei transformate
în poezii unde mi-am lăsat ochii
hăituiţi de vulturi în noaptea de cruce
unde am bătut moartea într-un cui
creste de versuri mi-au crescut
în pana măiastră contemplu noaptea
mă simt veşnic cu braţele mistice
care scriu versuri zi de zi în spatele
perdelelor lungi ce mângâie foile
sfios privesc nemurirea din pragul uşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o personalitate

dublă în exuberanţa universului cu puteri
infime zămislit în mări albastre
unul era pictor, celălalt era poet
pictorul arunca pe masă manuscrisul
poetului în cel mai bun caz înălţând
nepăsător din umerii puternici
nu înţelegea speculaţiile de cuvinte
pictorul nu-l înţelegea pe poet, poetul
nu-l înţelegea pe pictor şi considera
pictura o artă întâmplătoare
şi puteai ajunge celebru după ce plecai
pe lumea cealaltă şi dacă treceai
prin ochii unui miliardar excentric
aceste nepotriviri vizibile trebuiau
să fie strânse într-o singură persoană

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

erau lipiţi de ea şi treceau
prin rochia albă semitransparentă
în încercarea lor îndrăzneaţă
să vadă ce era dedesubt
curios eram şi eu nu aveam nevoie
de cuvinte strigate să salveze
intimitatea de care mă ating
căutam perfecţiunea femeii

puteam să mă agăţ pentru a scăpa
de liniştea unde se stinge încet
singurătatea mea de muritor
cu ochii mei doream să fac versuri
şi să folosesc degetele pentru plâns

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!