Misterul iubirii

Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irişii deranjaţi
De lumina solară, lunară.

Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-şi din viaţă iluzii?

Femeile prelungesc bărbăţia,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroaşă prin îngeri natalitatea.

Îmi place gândul tău, iubirea în nuanţe,
Viaţa-n cuplu este şcoală-naltă
Unde orişicine învaţă a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.

Misterul vieţii este-un bob de rouă
Care se topeşte noaptea în câmpie,
Iubindu-te, iubire, te îndemn
Să fii mierea dulce scăldată-n poezie.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în raze de lumină

Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orişicine ştie
Că eşti o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiţă pentru copiii tăi;
Eşti prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoşesc altoi.

Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ţi aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoşi din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simţim divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromă de piersici

Din toamna ce vine
îmi fac provizii pe viaţă,
zāmbetul tău minunat
îmi va fi
aromă de piersici,
euforie,..... fină dulceaţă.
Piersica zemoasă
ce-mi curge fericire prin suflet,
buzele tale sărutând
inima mea ce-ţi zāmbeste
sorbind zeama iubirii,
fără răsuflet....
Puf fin de iubire
ce te port pe piele,
piersica mea aromată,
tandră şi plină de
mistere,
îmi umpli viaţa de dulce alint
minunea din zi şi din noapte,
ce-mi poartă iubirea
printr-un dulce şi zemos
labirint!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti...?

sunt aici...
unde privirea ta îmi urmăreşte gestul
unde respiraţia ta îmi simte pulsul
unde umbra ta îmi urmăreşte paşii
şi acolo.....
acolo unde gândul tău îmi este umbră...
unde sufletul tău îmi este aer...
unde iubirea ta îmi este viaţă...
unde eşti tu iubita mea...

pretutindeni....

poezie de Silviu Petrache (6 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinurile seci sunt vinuri austere, sobre, care te duc cu gândul la viaţa de călugăr, la o viaţă amară. În schimb, sunt vinuri de cursă lungă, care te îmbată mai greu. Vinurile dulci, dimpotrivă, sunt vinuri expansive, exuberante, care te duc cu gândul la oamenii veseli, deschişi, jucăuşi, la o viaţă dulce, la "dolce far niente" (dulce lenevie / dulce trândăvie). În contrast cu cele seci, sunt vinuri de cursă scurtă, care te îmbată repede, aproape hoţeşte, aproape pe neobservate.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (4 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea Albă

Albă Pace, Pace Albă
Am să-ţi pun la gât o salbă
Din stele, muguri de flori
Să ne iubim deseori.

Pace Albă, gând frumos,
Trup de înger mlădios
Îmi surâzi şi îţi surâd
Tot purtându-te în gând.

Şi în inimă te port
Să tai gordianul nod,
Te desfac şi te prefac
Bob de rouă-n flori de mac.

Albă Pace, Pace Bună
Şi pe soare şi pe lună
Îmi eşti inimă şi dor,
Pâinea dulce din cuptor.

Îmi eşti semn divin în viaţă,
Rodia de dimineaţă,
Mierea ce curge în rai,
Poezia-n scut de nai.

Numele ţi-l cânt în gând
Sărutându-te, râzând
Că-ntre noi ceva se coace
Albă Pace, Bună Pace!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, tu, veşnicie?

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.

Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzeşte,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmăreşte.

Felinare dulci sunt prinse
Chiar şi-n coarnele de cerb,
În singurătate creşte
Fulgerul în care fierb.

Iese fum din ochii nopţii,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde eşti, tu, veşnicie
Să stăm iarăşi la taifas?

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi

Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi,
Atâta cât suntem sub soare,
Din marea dragoste a vieţii,
Din floarea ei fermecătoare.

Nu ne lăsa în margini de aluzii,
În cârja neputinţelor trupeşti,
Nu ne lăsa cu gândul în iluzii,
Dragostea mereu s-o dăruieşti.

Dă-ne, Doamne, norocul mult dorit
Să fim doi fluturaşi în sânul Tău,
Să ne iubim, iubim cu înfocare
Până ne cad aripile în hău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicina îngerilor

Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
Ce stai în pragul nopţii mohorât
Şi lasă-mi gura care necuvântă
Să împietrească-n marginea de gât.

Topeşte nişte ceară lângă uşă,
Pe fruntea ce mă mistuie spontan
Şi taie-mă în cuburi de cenuşă,
Luându-mă cu tine-n geamantan.

Cărarea ta să-nţepenească fierea
Ce veşted azi îmi doarme la picior,
Şi nopţi, ca iederi, să-şi întindă mierea,
Pe lacrimi ce-mi rămân agăţător.

Cu un pilug în groapa decadenţei
Şi altul sub toptanul de iluzii,
Te mai salut din poarta disidenţei,
Cu palma ponegrită de contuzii.

Tărâmul dintre noi se nesfârşeşte
Şi ce-i mai rău e că îmi pierd din minţi;
Suntem absenţi când totul se sfârşeşte,
Suntem orfanii care au părinţi.

Rămâi cu bine, tu, iubire sfântă,
În catastiful vremii mă semnez –
Potrivnice-mi sunt toate, sunt înfrântă;
La capitoliul tău îngenunchez.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna îşi recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colţ în care îngeri se roagă pentru noi.

Şi nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Eşti numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Şi nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduieşti prin mine ca o boare
Şi îmi arăţi din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescăruşii plâng în mine
Şi se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune şi ziua care vine
Îmi spui şi tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Şi nu vedem covorul de lacrimi aşternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Şi pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi place ce exprimi şi îţi place şi critica pe care o primeşti în acelaşi timp, atunci ştii că ai dobândit o înţelegere superioară a vieţii care te învaţă că singurul mod de a trăi o viaţă completă este să poţi îmbrăţisa şi păstra în tine, fără conflict, paradoxurile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţimea inimii

Îmi desfăşor aripile
Şi zbor în jurul tău
Sprijinindu-mă de umbră.
Număr degetele copacilor,
Curăţ negii de lumină,
Agăţat de fusta vântului
Mă zbengui
În imaginea curcubeului
Unde, împreună cu Dumnezeu,
Ridic înălţimea inimii.
Aici locuieşte zborul
Roditor de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoşi din vii
Cu pere, nuci, gutui şi mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunţi, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Şi vor avea şi ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele şi horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau să cânt, să joc, să strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de Mihalachi Veaceslav (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nebunie şi platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproşează că soţiei mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nţelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toţii din iluzii şi aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în braţele visului meu

Vino în braţele visului meu
Să ne îmbrăţişăm o veşnicie,
Să fii un fluturaş ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.

Vino în braţele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viaţa sfântă ce o moştenim.

Vino în braţele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să păşim prin vânturi şi prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de poveste

Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în braţe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, şi iute trece
Secundele se duc pe nesimţite în zbor.

Să mă aşez iubire, încet la pieptul tău
Să aud cântecul inimii, cum mă strigă
Iubirea să îţi ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.

Rămâi cu mine, hai să fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Şi toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.

De şoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din poveşti, în nopţile de iarnă,
Să îţi simt parfumul şi al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.

Autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de viaţă

Mi-e dor de viaţă ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viaţă ca cerului de soare.
Mi-e dor de viaţă ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viaţă ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceaţa care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbeşte de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numeşte frate,
Dar în gând plănuieşte să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună şi creştină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viaţă, limbă şi de al său pământ.

poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ura, iubirea mea

Dragostea şi ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt faţete ale medaliei iubirii,
iar lumina şi întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legaţi prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
şi suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deşi încerc
să-ţi descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aş încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieţii noastre continuă
în acel spaţiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... şi iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbeşti iubirii,
iar sufletul să-ţi fie uşor şi liniştit.
Rostul vieţii
este să te bucuri că trăieşti acum şi aici.
... Mâine... cine ştie?...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadoul tău

Cadoul tău permanent pentru mine este inima ta
Mereu la modă şi fără risipă de sentimente profunde.
Cum aş putea să te am mai aproape?
-Ştiu prea bine că acesta este preţul poeziei -
Distanţă mare, apropiere lirică, dialog continuu,
Iubirea se simte, iubirea se trăieşte şi nu oricine o înţelege.
Te iubesc dragostea de departe şi de aproape de inimă,
Iubesc ochii tăi magnifici,
Iubesc buzele tale când îmi dau un sânger-sărut,
Trimiţându-mă în vis, acolo unde te-am cunoscut.
Iubesc dorinţa şi constanţa ta creativă,
Simt că visul nu se va termina, iar cerul nu va risipi stelele.
Inimile noastre vor rămâne veşnic îndrăgostite.
Timpul va scrie istoria unei iubiri a secolului XXI,
O fotocopie a piesei "Romeo şi Julieta".
O iubire ce oricât s-ar repeta nu se poate asemăna.
O iubire despre care timpul scrie o istorie,
O iubire dusă în ceruri printre îngerii lumii,
O iubire adesea mirifică, dusă pe tărâm de poveste.
Ochii se vor deschide în amuleta nopţii,
Rămânând suspendaţi în pustiul din noi.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!