Ghem-pisic

Stă pe labe, jos, pisicu,
noi îi spunem Mieunicu,
cât este ziua de mare
plânge după demâncare.
Este mic şi drăgălaş,
dar e şi tare poznaş:
ieri, pe ghem s-a repezit,
l-a luat, l-a răsucit,
cu gura şi cu lăbuţa,
dându-se peste el huţa!
Învârtindu-l în neştire
s-a înfăşurat în fire.
Când vine bunicul acasă
ce a văzut pe covor?
-Două gheme de fuior-
Aplecându-se să vadă
unul din gheme avea... coadă.
pe loc s-a speriat
când un ghem a... mieunat
şi-a dat seama bunicu,
că nu-i ghem şi-i Mieunicu.

Cât era el de bunic
nu văzuse ghem-pisic.

poezie pentru copii de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câştigându-i ghem după ghem la tenis, campionul avusese senzaţia nu că şi-a învins adversarul, ci l-a... ghemuit!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iona şi kikayonul

Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală şi s-a culcat
Ca un fiu risipitor şi nepăsător
Faţă de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munţilor,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile şi trei nopţi nesfârşite;
A strigat şi s-a rugat către Domnul,
Şi a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduinţele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona şi-a spus tăios profeţia
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeţia lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalţi copii, care nu ştiau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Şi n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat şi umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul şi l-a certat!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mâţe şi-un căţel (poezie pentru copii)

Două mâţe şi-un căţel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic şi frumuşel
Se mai odihnea niţel.

Mâţele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Şi-au chemat şi pe căţel
Ca să-l privească şi el.

"O fi câine care muşcă:
N-are casă, n-are cuşcă"
Au gândit mâţele proaste
Miorlăind ca nişte broaşte.

Dar săracul mititel
Era simplu... mieluşel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Căţelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Şi-a-nceput lung al lătra
Mieluţul al speria

Mieluţul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâţele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluţul, nu era...
Şi nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Şi se odihnea niţel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mieluşel
Şi nu e... mare căţel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Şi apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumuseţea lumii!"
Shakespeare

Dă-ţi seama omule ce eşti,
Ca visul unei umbre pământeşti.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun şi locul îl sfinţeşte.

Ca o vioară-n lume omu-i dat
Şi merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -

Şi ca un ghem de aţă omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Şi nu toţi să-l desfacă au apucat.

Şi-i dat mult lumea a nu privi;
Privind-o mult, n-o poate suferi
Şi omu-i bun atât cât e sărac
În bogăţii altfel oameni se fac.

Doreşti să şti caracterul în el pus,
Pune-l să stea un rang mai sus,
Şi vei vedea ce ascunde-n trup,
Căci deseori om pentru om e lup.

Pomul după roade îl cunoşti
Oameni după fapte buni sau proşti
Metalul după sunet poţi a şti
Şi omul când începe a vorbi.

El înfloreşte ca floarea în câmpie,
Sfârşitul zilelor însă nu-şi ştie
Zilele lui ca iarba-şi au tăiat,
Pe urmă oricare ai fi-tot eşti uitat. -

Cu ce se poate om să se mândrească
Atunci când viaţa este ca o iască?
Un trecător nu se poate mândrii cu avere,
Omul se poate; viaţa e trudă şi durere.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arici, Arici-Bogorici

Ghem de spini şi ţepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul şi netotul
Şi-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici,
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar şi-abecedar.
Nesupus la gând pizmaş,
Bogorici e drăgălaş
Cui îl ia cu prietenie
Cântă-i numai din tipsie
Şi-ţi şi joacă o chindie.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crama... (parodie după Mihai Eminescu (La steaua) şi Păstorel (Şi astăzi))

La crama de la răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că-un ceas întreg i-a trebuit
Beţivului să-ajungă.

Un vin cum nu s-a mai văzut
Luci vederii lui,
Cu poftă mare l-a băut,
Cum nu-i e dat oricui.

Iar vinul minunat, plăcut,
Încet la cap se suie,
Era pe când nu l-a văzut,
Azi l-a văzut, şi nu e.

Plecă de-aici satisfăcut;
Pierdut în noapte-adâncă,
Aroma vinului băut
Îl urmăreşte încă...

parodie de George Budoi, după Mihai Eminescu, La steaua; Păstorel, Şi astăzi (20 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul şi copilul la târg

O familie săracă
Vrut-a ca să cumpere-o vacă.
Au bătut în lung şi-n lat,
Târgul tot l-au colindat.
Iaca au găsit o vacă,
Preţul bun, dar ce să facă?
Tata pe gânduri a stat,
Preţul l-a analizat:
Preţu-i bun şi nu se poate
Mai mic altul-n altă parte.
Dând din cap, privind în jos,
Toţi acasă s-au întors.
Nu trecură multe zile
Şi la târg din nou el vine.
Peste tot a căutat.
Preţul mult s-a majorat.

S-a uitat şi-analizat
Şi spre casă au plecat.
După iar câteva zile
Familia la târg vine.
Peste tot a căutat,
Preţul însă s-a dublat.
Nu mai stă, nu mai gândeşte,
Scoate banii şi plăteşte.
Ia vaca de curmei
Şi la drum porni toţi trei:
Tata bucuros pasul grăbea,
Vaca pe el îl urma,
Iar copilul o mâna.
- Tată, nu-nţeleg ceva:
Cum ai procedat mata?

Când a fost preţul mic
Te-ai codit şi n-ai plătit.
Iar când preţul s-a dublat
Banul iute tu l-ai dat.
- Să-nţelegi şi tu, copile,
Nu mă acuza pe mine.
N-am luat, că nu am vrut.
Acum, banii i-am avut!

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mici cadouri

Ea era singură. Am adus un cadou -
Un trandafir, eclipsând convenabil;
Şi când l-a luat din mâna mea
S-a îmbujorat cu plăcere în obraji.

În comparaţie cu ea, cât de sărac şi palid
Trandafirul roşu părea să fie!
Darul meu a fost nimic faţă de sărutul
Pe care doamna mea mi l-a dat.

poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea ciorii

Când Cioara era albă, a decis că soarele era prea alb.
A decis că lumina lui lucea prea argintiu.
A hotărât să-l atace şi să-l înfrângă.

Şi-a strâns toată puterea în fulgerul unui ghem fierbinte.
Şi-a încleştat ghearele şi şi-a eliberat întreaga furie.
A ţintit cu ciocul drept spre inima soarelui.

A râs în sinea-i până şi-a atins vortexul cel mai adânc

Şi a atacat.

La strigătul ei de luptă, subit, copacii au îmbătrânit,
Umbrele s-au lăţit peste tot.

Dar soarele a devenit încă mai strălucitor –
Iar cioara s-a prăbuşit, înnegrindu-se, în flăcări.

A deschis pliscul dar nu s-a auzit decât un cărâit întunecat.

"Acolo sus", a concluzionat ea,
"Albul este negru, iar negrul este alb. Am învins".

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, pic, pic, pic

Plouă, plouă, pic, pic, pic!
şi nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.

Frăţiorul meu cel mic
este tare supărat
şi mânuţa-şi răsuceşte
în păru-i cârlionţat.

Nu-nţelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuţele-n băltoace...

O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
şi plânge acum cu ploi?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ia te uită la Rikky; credeam că numai pe umărul lui Luci stă.
Lia: Ah... Singur s-a aşezat la mine.
Diana: Bineînţeles. N-a zis nimeni că l-ai fi aşezat tu cu forţa.
Iulian: Ştii de unde avem acest papagal, domnişoară?
Lia: Da; de la colega noastră cea blondă, Maria, domnişoara biolog.
Iulian: Aşa-i; de la ea.
Diana: Dacă ai vedea câte animale are fata aceea blondă acasă... Eu am văzut; am fost cu Luci şi cu Nero, pentru că se îmbolnăvise câinele. Şi m-am speriat îngrozitor de un şarpe imens, un piton galben încolăcit pe covor, căruia colega voastră îi zicea Marta. Vai, cât era de mare! Iar Luci l-a mângâiat. Mai târziu m-am trezit cu un şoarece din acela de rasă... Cum naiba îi zice?!
Iulian: Hamster, dragă...
Diana: Aşa; exact. Un hamster din ăla mi se urcase pe picior! Şi câţi câini, câte pisici... Mai avea şi papagali din ăştia, dar Rikky era cel mai drăgălaş. N-a vrut să mai plece de pe umărul fiului meu, iar aseară, când domnişoara blondă a venit să-l ia acasă, Rikky n-a vrut; a preferat să rămână la noi. Aşa ne-am ales cu un papagal. În plus, Luci s-a dus să-l ia pe Nero acasă, de la domnişoara blondă; îl lăsase acolo cu o seară în urmă, pentru ca mama domnişoarei, medic veterinar, să-l ţină sub observaţie. Eu n-am mai vrut să merg din nou acolo, în acel apartament, unde, din cinci camere, patru sunt ocupate de felurite animale; nici nu vreau să-mi închipui ce fel de animale or fi pe acolo. Luci a vizitat toate camerele, eu nu! De Rikky însă îmi place; şi de Nero, evident, doar m-am obişnuit cu el. Luci mi-a reproşat că l-aş fi lăsat intenţionat fără hrană şi apă timp de o săptămână, cât a lipsit el de acasă, dar nu-i chiar aşa.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusc s-a văzut sclipirea orbitoare a unui fulger şi zgomotul unui tunet. Tom Tit Tot a scos un răcnet, şi-a răsucit coada de ciudă şi furie şi a zburat pe fereastră, cu ochii arzând ca nişte cărbuni aprinşi din vatră. Şi acesta a fost sfârşitul spiriduşului pentru că Joan nu l-a mai văzut niciodată de atunci încolo. Când regele a intrat, nu mai avea cu el caiere, dar s-a uitat la cele cinci scule terminate şi a condus-o pe Joan la parter să se ospăteze împreună în încăperea cea mai minunată a palatului.

finalul de la Tom Tit Tot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâţa, stă şi mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhăţat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Şi în pom s-a cocoţat.

Cocoţata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De căţelul, fără frică!

Ce să facă o pisică
Lui căţelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Fiinţă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit să îşi salveze
Pisicuţa-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, şi-a ascuţit
Şi căţelul... l-a lovit!

Şi să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Şi să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândeşti:
Uneori, o mai păţeşti,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Şi de pisică... fricos!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun şi s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă şi un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era ţesută din mii şi mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă şi gingaşă, dar era de gheaţă, de gheaţă sclipitoare, şi totuşi era vie; ochii îi străluceau ca două steluţe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap şi a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băieţaşul s-a speriat şi s-a dat jos de pe scaun şi i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie". Şi s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua muşluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc şi rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Şi n-a trecut mult, şi nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum aşa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-şi mai vadă părinţii; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna să iasă cu dânsul. Părinţii, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, şi, întrebând-o despre gospodărie şi bărbat, ea a spus tot ce ştia.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâţa bătrână şi şoriceii jucăuşi (poezie pentru copii)

Dragi copii, vă povestesc
Pisicile ce păţesc
Când devin neputincioase
Trândăvind zilnic prin case.

Povestea-i adevărată
Şi copiilor arată
O pisică bătrânioară
Ce dormea zilnic afară.

Şoriceii, la-nceput
De pisică s-au temut:
Nu cumva... pe toţi să-i prindă
Şi o cursă să le-ntindă.

Şi fricoşi precum erau
Văzând că nu zice "miau"
Au tras-o întâi de coadă:
Dacă se mişcă, s-o vadă.

Şi pisica a simţit
Şi iarăşi a adormit
Zicând că e mângâiată
Şi de şoareci adorată.

Şoriceii, au văzut
Repede au priceput
Şi-au chemat mai mulţi să vină
Să se dea, pe trambulină.

Şi aşa au şi făcut
Se jucau foarte plăcut:
Pe pisică se suiau
Şi la vale se dădeau.

Greu este să fii bătrână
Să nu fii tare în vână
Să nu poţi fugi deloc
Fiind, bătaie de joc.

Şi pisica a răbdat
Nici măcar n-a mieunat
Dimpotrivă, îi lingea
Cu lăbuţa,-i împingea.

Şi ce mare veselie
Şoriceii toţi să ştie
Din tot satul să sosească
Aici să se veselească.

Unii, pe ea se suiau
De mustăţi că o trăgeau
Aşa mare veselie
Nu s-a existat să fie.

Şi bătrâna pisicuţă
A fost blândă şi drăguţă
Şi fiind prea bolnăvioară
Ia venit ziua să moară.

Şoriceii, au simţit
Că pisica a murit
S-au dat jos de pe pisică
Neştiind ce să îi zică.

Şi gândind ei ce să facă
Şi nemaiavând o joacă
S-au gândit: groapă să-i sape
Şi acolo să o-ngroape.

Şi aşa au şi făcut
Au săpat şi au tăcut
Pisica au sărutat.
Şi adio, ei, şi-au luat.

Cum să facă ei acum
Al pisicii ultim drum
Căci pisica: era grea
Şi din loc nu se urnea?

Hai s-o tragem de codiţă
De mustăţi sau de guriţă
S-o târâm până la groapă
Pe pământul ud de apă?

Şi pisica decedată
A mai mieunat... odată
Şoarecii, s-au speriat
Şi-au fugit imediat.

Şi de-atunci, n-au mai venit
Şi povestea, s-a sfârşit
Şoricei şi voi să fiţi
Şi pisica s-o iubiţi.

Pisicuţa, e frumoasă
Tânără şi drăgăstoasă
Toată ziua toarce lână
Şi în casă îi stăpână.

Când vede un şoricel
Se repede după el:
Şoricel închipuit
De pisicuţă gândit.

Dragi copii, să vă jucaţi
Pisicuţelor să daţi
Plăcerea de a trăi
Se juca şi a iubi.

Pisicuţele-s copii
Sunt micuţe jucării
Nu cumva să le loviţi
Răi la inimă să fiţi.

Şi eu am o pisicuţă
Este mare şi drăguţă
Îi vorbesc şi îmi vorbeşte
Şi din ochişori clipeşte.

Este-atât de drăgăstoasă
Când face tumbe prin casă
Că-ţi vine să te prefaci
Soricel, mic, să te faci.

Să iubim animăluţe
Căţei, şoricei şi mâţe
Viaţa să nu le-o-ntristăm
Dragoste, să le-arătăm.
Mulţumesc.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache (18 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a iscat un vârtej ca clin senin. S-a înşurubat in pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curţi şi livezi, luând cu el tot ce găsea mai uşor în cale. Şi dacă de pe jos fura flori, pene şi hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuş, un cărăbuş mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochişorii ca două neghiniţi. Cărăbuş de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, şi-a strâns şi el picioruşele şi a văzut că poate zbura şi fără să dea din aripi.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Sărăcuţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarceri

S-a întors. Nu a spus nimic.
Era clar că a avut o neîmplinire.
S-a întins aşa îmbrăcat.
Şi-a ascuns capul sub pătură.
şi-a strâns genunchii.
Are în jur de patruzeci de ani, dar nu acum.
Este - şi doar atât, cât încape în pântecul matern,
înfăşurat în şapte piei, în bezna protectoare.
Mâine va rosti o prelegere despre homeostaza
în cosmonautica metagalactică.
Deocamdată s-a strâns şi doarme.

poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionatul

Peste câmpul înverzit,
o nepoată şi o bunică,
zburdă-n flori de levănţică,
cum nu s-a mai pomenit...

73 de ani a mers,
bunica în astă lume,
nepoata-i spune pe nume,
stăpâne-s pe Univers...

Pe iarba verde şi moale,
au făcut Campionat,
la o margine de sat
şi au ieşit ca loc... egale...

ŞI fetiţa-i mândră tare,
că la 6 anişori,
are maci în obrăjori
şi se joacă cu-n om... mare...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghem de materie

Căruţele
târau caii
înapoi în istorie

dintr-un ghem
de materie
Darwin croşeta
maimuţe şi oameni.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!