Puiul
Iată-mă ieșit din ou!
Cred că sunt un "cucurigu"
Și sunt, sigur, un cadou
Pentru mama și tăticu'!
Sunt galben cam peste tot,
Îmbrăcat în puf de aur
Și tot dau mereu din cioc,
Fiindcă știu, sunt un tezaur!
Chiar i-am auzit spunând:
"Îl vezi cât de galben e?
Parcă-i un bănuț mergând...
Să-l ascundem, repede!"
Și m-au pus în cutiuță...
Stau în casă la căldură
Și, zilnic, dintr-o sticluță,
Îmi dau boabe cu măsură!
Am și apă, să tot beau,
Când mi-e sete după masă,
Și îmi este, fiindcă Miau
Se plimbă mereu prin casă!
Zice mama că-i cuminte
Și se jură că mă place,
Dar nu cred în jurăminte,
Fiindcă Miau e treaz, nu toarce!
Noaptea, singur, mai suspin,
Dar m-alină spunând: Păi,
Nu-ți fie teamă, că vin,
În curând și frații tăi!
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre timp
- poezii despre tezaur
- poezii despre plimbare
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre galben
- poezii despre frică
Citate similare
Puișorul
Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge și tot piuie,
Urechile-mi țiuie.
Mama cloșcă și-ai lui frați,
În grădină sunt plecați,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.
Puișor galben micuț,
Răsfățat, dar și drăguț,
Când găsești o râmă în cale,
De-o ciupești, cazi din picioare
Și te-ascunzi de ai tăi frați,
Fiindcă nu vrei s-o împarți.
Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muște înșelătoare
Și te crezi un cocoș mare,
Când motanu-i la culcare.
Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puișorul cloștii mame,
Numai cioc și gălăgie,
Azi-mâine trezești tot natul
Și-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuț,
Fii cuminte și drăguț
Și pe mama s-o asculți.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre răsfăț, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre muște sau poezii despre cocoși
Darul de V'day
Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Și nu știu ce să-i iau problemă mare!
Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat
Și, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienți,
Că-s unii, după mine, prea atenți.
Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuși!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine știe cum a se purta.
Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina și-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogățit bagajul cultural.
A, știu! am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre pacienți
- poezii despre mâncare
- poezii despre mofturi
- poezii despre flori
- poezii despre cărți
- poezii despre cultură
- poezii despre cercei
De la începuturi
🐱🐱🐱 un zâmbet
Il iubesc pe-acest pitic,
Fiindcă e ca mine, mic,
El mă culcă, el mă spală,
El mă ferește de boală!
Și, sigur, el mă iubește,
Mă sărută, mă-nvelește,
Iar când îi spun noapte bună,
El imi dă un ghem de lână!
Cel mai mult îmi place tare,
Când îmi dă o-mbrațișare
Fiindcă nu știu ce se-ntâmplă,
Când mă sărută pe tâmplă,
Mă cam gâdilă, ce-i drept,
Și mă strânge rău la piept!
Mie-mi place, dar mă doare
Și dau din două picioare!
Îl răsfăț și mă răsfață,
Suntem prieteni pe viată,
Aș fi amic și cu tine,
Dacă te-ai purta mai bine!
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prietenie, poezii despre iubire, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre medicină sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noapte bună!
Să vă spun, să nu vă spun,
M-am urcat în vârf de prun,
Deși e numai un ciot,
Stau de-un ceas și încă pot..
Mă tot uit să văd de vine,
Cineva și pe la mine,
Nu vă spun pe cine-aștept
Fiindcă eu sunt înțelept..
Așa îmi zic toți de-aici,
Și cei mari dar și cei mici,
Și eu știu că nu se-nșală,
Că de-aia m-au dat la școală!
Simt în aer un parfum,
Vine parcă de pe drum,
De la munte, de la mare,
Nu știu ce să fie oare..
Un miros de libertate,
Parcă-l simt tocmai în spate,
In rucsac și-n buzunare,
În ghetele din picioare..
Ce să fie, ce să fie,
Pare că nimeni nu știe,
Eu doar am o bănuială,
Că am învățat la școală!
E vacanța, dragii mei,
O aștept și eu ca ei!
Ca mămica și tăticu',
O așteaptă și pisicu'!
Însă nu le spun nimic,
Cred că o să tac chitic,
Dac-o văd, știu ce-o să fac,
O să intru în rucsac,
Să fiu sigur că ei vor,
Să intru în planul lor!
Cred ca-n noaptea asta, clar,
Mă duc la somn în zadar,
Nu pot, frate, să mai dorm,
Mă și văd în avion!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre vacanță sau poezii despre munți
Un zâmbet 🐱
Am spălat atâtea vase,
Și acum mă odihnesc,
Și-am o durere de oase,
Că mi-e teamă c-o pățesc!
Fiindcă eu, cum sunt drăguță,
Am luat din treaba ei,
Să stea si ea olecuță,
Să nu iasă cu "scântei"!
Despre mama este vorba..
A avut ieri musafiri,
A făcut mai întâi ciorba,
Și friptura, ce te miri?
Apoi, niște prăjituri,
Ce, se poate fără dulce?
Chiar niște firimituri,
A putut pisi s-apuce!
Și-apoi, curățenie,
Cu un monstru din Obor
Care, cu smerenie,
Mi-a zis: sunt aspirator!
Doamne, ce m-a alergat,
Prin întreg apartamentul,
Că și-acum sunt speriat,
Că nu mai trecea momentul!
Au venit și dumnealor,
Musafiri adevărați!
Eu mă uitam pe vizor,
Să nu intre încălțați!
Asta le mai trebuia,
Să intre iar încălțați,
Pregătisem și-o nuia,
Să și-o ia cei avizați!
Astăzi mama nu mai poate,
De vreo patru ore doarme.
M-a lăsat șef peste toate..
Chiar și ploaia poa' să toarne!
Eu m-am apucat de vase,
Și-așa, una câte una,
Le-am spălat, dar mor de oase,
Și mă tot masez întruna.
De-aia stau acu-n chiuvetă,
Să mă odihnesc puțin,
Dar de-aud de-altă șuetă
Cred că plec și nu mai vin!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre șefi, poezii despre trecut, poezii despre sperieturi, poezii despre smerenie sau poezii despre prezent
Vânzătoarea de plăceri
Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.
Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.
Când stele se aprind pe cer
Și noaptea-i plină de mister
Mă vezi pe trotuar
Pășind încet și rar
La umbra unui felinar.
Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui mă cheamă
Mă duc fiindcă sunt mamă.
Îți dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre copilărie, poezii despre comerț, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre seară sau poezii despre plăcere
Miaunică (poezie pentru copii)
O pisică foarte mică
S-a pierdut de-a ei mămică,
"Miau, miau, miau", ea mieuna
După pisi mama sa.
Și pisoiul de pisică
Pierdut de a ei mămică
Era foame de lăptic
Că e pisi, mamii mic!
"Mami, mami", țipa el
Zgribulit și mititel,
"Mami, mami, vreau lăptic:
Să mai sug și eu un pic".
Dar mămica, a pierit:
Pentru el a și murit,
Miau, și miau, pisi țipa
Să vină mămica sa.
Probabil, mami pisică
Pentru pisi a ei mică:
S-a dus după șoricei
Și-alergată... de căței!
"Vine ea a mea mămică",
Mieuna pisica mică;
Dar de foame mieuna:
Și mămica, nu-i venea!
Și deodată, un copil:
Se strecoară, tot tiptil
Și-l înhață... pe pisic
Să îl ducă, la lăptic!
Miaunică, speriat
S-a zbătut și a țipat
Dar în casă la lăptic
A tăcut, cât e de mic!
De atunci, el, a uitat
De mămic și mieunat:
Are-n casă mulți mămici,
Are-n casă... mulți tătici!
***
Vă rugăm, să vă gândiți:
Și pisoii... să-i iubiți!
Să le dați puțin lăptic:
Să-i fiți mamă, și tătic!.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre poezie sau poezii despre câini
Sunt copil de grădiniță
Am plecat la grădiniță
Să mă joc cu alți copii,
Cu-n băiat și c-o fetiță
Și cu multe jucării.
După ce-am ieșit din casă
Am găsit pe o străduță
O pisică drăgăstoasă
Și-un cățel zis Peticuță.
- Mergi cu bine și să vii
Înapoi la noi acasă,
Te iubim și vrem să știi
Că te așteptăm la masă.
- Eu, îi spune Peticuță
Tot lingându-se pe bot,
Îți dau ție fripturiță
Iară eu mănânc compot.
- Miau, zice pisica, lasă
C-am să prind un șoricel
Și-am să-l țin sus pe terasă
Să te joci și tu cu el.
Eu le spun: "La revedere,
Fiți cuminți că am să vin
Fără vreo întârziere,
Așteptați-mă puțin!"
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (1 august 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre jucării, poezii despre fete sau poezii despre acasă
Mama
Sunt tot aici.. nu am plecat..
M-am transformat
In alti atomi...
Si altă formă am luat
M-am risipit... in cer si in văzduh..
In verdele covor de iarbă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici...
Dar nu iti fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea...
Sunt mama ta
Nu am plecat nicicând
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Mereu... cât vei trăi sub soare.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Un zâmbet
Stau aici de patru zile,
Credeți oare că e bine?
Știu că asta nu se cade,
Da-s flămând de nu se poate!
Mama a plecat de-acasă,
Iar eu Pisi fioroasă,
Am rămas să fac curat,
Chiar în dormitor, sub pat!
Am simțit eu o mișcare,
C-am urechea foarte mare,
Și de-atunci eu, cu umor,
Stau pe post de vânător!
Nu știu, zău, dacă e bine,
Dar s-a trezit simțu-n mine,
Acela vânătoresc,
Vreau vânat? Eu îl pândesc!
Cred că e un șoricel,
Tare-aș vrea să dau de el,
Deși nu am stat în viață
C-un șoarece față-n față!
Acum fie, ce o fi,
Aici oi înțepeni,
Așadar și prin urmare,
Vom vedea, care pe care!
Însă, nu mai pot de foame,
De-aceea mananc cartoane,
Am facut și-un tunel mic
Cu gândul la inamic..
Dar ce-mi este dat să vad?
Tocmai când să fac prăpăd,
Intră mama drept în casă,
Și pune un coș pe masă!
Și miroase rău a pește,
Lucru ce mă depășește,
Nu mai sunt așa rebel,
Cu gândul la șoricel!
Că și mama mă întreabă:
-Ce-ai făcut acasă, dragă?
Nu-i așa c-ai fost cuminte?
Ți-am adus pește cu linte!
Și m-am apucat cu sârg
Să mănânc pește din târg,
Las'că șoarecul nu moare,
Până data viitoare!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre zile, poezii despre urechi, poezii despre umor sau poezii despre pești
Destin...
Nu știu dacă părinții mei, în vremea-aceea,
M-au așteptat sau m-au dorit concret..
M-a plăsmuit iubirea sau ideea
Unui ciudat și indecent decret?
Am apărut la un sfârșit de toamnă,
Când cerul risipea melancolii,
Omătul începea să se aștearnă
Și străzile erau tot mai pustii.
Eram copil frumos, cu ochi albaștri,
De prima dată mama a simțit
Că m-au sortit de Sus, gingașii aștri
Să fiu mereu odorul ei iubit.
N-am fost nicicând elevă eminentă,
Științele exacte le-am urât,
Dar nici la coada clasei, repetentă,
Mai jos de 7 nu am coborât.
Eram cuminte, poate prea retrasă,
Nu îmi plăcea pe străzi să hoinăresc..
Doream atât: să mă închid în casă
Și carte după carte să citesc.
Curtată nu eram ca orice fată,
Dezamăgită-n hohote plângeam,
Dar fericirea o găseam deodată
Când, pe hârtie, stihuri împleteam.
Am mai iubit și am mai fost dorită...
Cu greu am întâlnit al meu ales,
Dar Soarta m-a voit nefericită,
Cu drumuri bifurcate în alt sens...
Am încercat și cea mai grea durere.
O cruce când părinții-au devenit,
Am plâns numai ascunsă, în tăcere,
Dar n-am pierdut atunci tot ce-am iubit.
O soră și-un nepot mai am pe lume,
Sunt viața mea, sunt universul meu,
Iar uneori chiar sufletul îmi spune
Că ei sunt mai presus de Dumnezeu.
Prin viață mă-nsoțește Poezia
Și Omul ce-l iubesc și mă iubește,
Care îmi înțelege.. nebunia
Fiindcă și el, prin Ea, se dăruiește.
Nu e povestea scrisă într-o seară,
Nu este slova cu parfum divin,
Ci-s vorbe așternute într-o doară
Ce povestesc real al meu destin.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre știință, poezii despre zăpadă, poezii despre versuri, poezii despre toamnă sau poezii despre superlative
Nicio zână nu-i ca mama
Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.
Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.
Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.
Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.
Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopți de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.
Cu iubire îmi zâmbește,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocrotește
de când mă are copil.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce
Cine sunt eu pentru viață?
În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul țipă
Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredința:
Ce ști tu măi străine, de-mi vezi numai căința?
Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimți tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?
Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele și uneori trag storul
Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Și nu mai am nici aer fiindcă îmi știu sfârșeala
Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viață când ea îmi e străină?
Mă judecă cu toții de parc-aș fi stafie,
Deși nu știu deloc de strâmta-mi colivie
Din care-aș vrea să ies, să fiu ca altădată,
Dar poarta spre trecut mi-e veșnic încuiată
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre lumină
Mama
mă vei găsi aici
în briza mării
în firul de nisip
pe care-l calci
în apa caldă
în valul înspumat
sunt peste tot
m-am risipit
în razele de soare
în stropii reci de ploaie
în iarba ce rasare
nu am plecat nicicand
m-am transformat
în alți atomi
si altă formă am luat
te văd si te aud
dar nu iți fie teamă
te voi feri de tot ce-i rău
ca să trăiești mereu
de s-ar putea..
sunt peste tot
nu am plecat nicicând
sunt mama ta
păstrează-mă în gând
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre nisip, poezii despre gânduri, poezii despre briză sau poezii despre apă
Cântecul nebunului
Ei sunt cuminți...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că ce-l cuminte-s Eu -
Deși de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Ei mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Și mint fără rușine -
Și-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanta Mea...
Dar cum din Ei toți numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Și fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre ochi, poezii despre nerușinare, poezii despre muzică, poezii despre femei sau poezii despre amantă
Mihai: Luci, stai puțin!
Lucian: Ce-i, Mihai?
Mihai: Spune-mi, sincer, acum, că Ly nu mai e aici, doar pentru asta m-ai chemat?! Din cauza mamei tale? S-o vezi în imagini, pe supercomputer, de ziua dânsei?
Lucian: Da, desigur...
Mihai: Nu te cred! O fi și asta, dar mai e și altceva. Nu-i așa?! Ce te frământă, Luci?! În toți ceilalți ani, de ziua mamei tale, probabil că ai fost trist, fără să observăm noi, dar nu erai chiar așa, ca acum; tocmai de asta nici n-am observat, nici unul. Deci, ce altceva te supără?!
Lucian: Ah, nu mă-ntreba...
Mihai: Păi, cred că nici nu e nevoie să-mi răspunzi; îmi dau și singur seama... E vorba de Lia, desigur. Ea și Sid, presupun...
Lucian: Mihai, te rog, vreau să mă liniștesc, nu să... De ce încerci să mă agiți mai rău?!
Mihai: Păi, da, e clar acum. Dar, Luci, de ce complici totul? Dacă i-ai spune, sunt sigur că lucrurile ar lua brusc o altă întorsătură, evident, favorabilă ție. Cum altfel?! De ce tot taci? Te încăpățânezi și nu știu de ce! În plus, parcă spuneai că nu-ți faci tu griji din cauza lui Sid Kelso. Ce s-a schimbat între timp?!
Lucian: Ce s-a schimbat?! Multe... În ultimul timp, ori de câte ori am căutat-o prin oraș, am găsit-o în compania lui... La ea în cameră, învățându-l să danseze, la el acasă, când am fost s-o caut pe Sonya, prin oraș... Nu știu de ce tot dau de ei, mereu, ca un făcut! N-aș putea să mă întâlnesc cu altcineva, cu oricine altcineva?! Nu, normal, decât cu ei doi, mereu împreună! De parcă ar ști că asta mă deranjează!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre încăpățânare, citate despre tăcere, citate despre tristețe, citate despre supărare, citate despre sinceritate, citate despre schimbare, citate despre oraș sau citate despre mamă
Doamne, tot ce știu
Doamne, asta-i tot ce știu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine.
Eu sunt Tu și Tu ești eu
Sunt copilul Tău cuminte
Fața Ta de Dumnezeu
Și oglinda dinainte.
Sunt zidire de pământ
Martoră-i și-acum țărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Și m-ai legănat cu mâna.
Doamne, asta-i tot ce știu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine...
poezie de Adriana Cristea (10 februarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre naștere, poezii despre mâini, poezii despre Sfântul Duh sau poezii despre Dumnezeu
Eu cred că cei mai mulți oameni ajunși în orice formă de artă se tot întreabă în secret dacă ei sunt acolo fiindcă sunt într-adevăr buni sau fiindcă au avut noroc.
citat din Katharine Hepburn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secrete, citate despre noroc sau citate despre artă
Rugă... pentru moș Nicolae
Moșule... îți scriu și eu,
Ca orice copil cuminte
Cu frică de Dumnezeu.
Nu că mi-aș dori ceva...
Este doar o rugăminte;
Am prea multe jucării
Să mai vreau acuma una,
Cred că ți-au mai scris copii,
Tot cuminți... dar mai săraci,
Care, sigur, n-au niciuna.
Și niciuna nu-i stricată...
Parcă-s luate din reviste.
De prin alte țări... plecată,
Mi-a trimis, destule, mama,
Dar sunt singure... și triste.
Ca să-mi faci o bucurie...
Cred că și tu ți-ai dat seama,
Eu nu vreau o jucarie,
Ar fi tot la fel de tristă...
O vreau, înapoi, pe mama!
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre țări sau poezii despre sărăcie
Adorabilei mele soții
Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îți sar scântei
rămân în pană de idei,
ești rea și aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greși
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deși-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
și iau poziția de drepți
când după ușă tu m-aștepți,
profiți că am un handicap
și îmi "trosnești" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai ușurel,
dar pe cocoașă, că sunt chel!
De frică și de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,
în voie nu-ți mai pot intra,
zadarnic, orice-aș încerca.
N-accepți nimic, nu vrei să știi,
prin cap îți zboară ghidușii,
Cu vorbe tandre mă aleg:
sunt prost, cam tăntălău și bleg!
Dar dacă Viața mi te-a dat
mă-mpac c-un gând nevinovat:
mi-ești mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cine-o crede tot ce spun
ori este prost, ori e nebun!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre zbor, poezii despre tată sau poezii despre supărare