* * *

o ea.
o măsură indecisă
între creaţie şi creatură.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

gramatică

Gramatica e o femeie care face acordul între respiraţii!

definiţie aforistică de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

e posibil
să te îndrăgosteşti
prima oară
în fiecare zi
de acelaşi om?

gogyohka de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e ceea ce îşi face poetul cu inima lui...

aforism de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă îndrăgostesc
o dată la două secunde de tine,
cred că în cele impare.

deşi aş putea să am răbdare,
între ele sunt o sută de ani
în care mă dezîndrăgostesc.
dar cine stă să cronometreze
nişte tristeţi?

hai mă,
am spălat şi covorul
pentru tălpile vesele şi elocinţa
imparelor.

e ceva ce nu ştiu dacă există -
există o stare
între
a fi îndrăgostire
şi a fi dezîndrăgostire?
şi dacă da, unde i se face loc?

mai e o secundă
şi se termină veacul.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

And I... you

şi pentru că
îmi dai jos de pe inimă
dantela neagră
a acelui fado însângerat,
rămân simplă,
ca un cântec dezbrăcat
pe podeaua cu dragoste.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ia-mă în iad,
îţi dau glasul meu
cu gust de măr
să muşti din el
ca din raiul
în care nu pot să mai intru
pentru un păcat din trecut.

ştii...
în fiecare parte a frigului tău
sunt tandreţe şi piele,
frântura de inimă
ţi-o repar cu buzele arse.

ia-mă în iad
până se face sângele
drum înainte-mi.

între
mă iei
şi nu,
... mă vrei.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu cred
că între somnul tău şi al meu
se petrece dragoste.
am gustul tău pe limbă,
sărut
pe-un gând aproape ruşinat...

pielea surâde,
pe ea încă ninge
albastru cuminte.
mă ai poveste în palmă.

sunt mira de dragoste,
buzele mele, mirese,
aer peste aer,
linişte întinsă în sus.

desfă noaptea la nasturi,
e zi,
strecoară-ţi mâna în sânul cu vise,
apoi vino tu
să nemurim împreună...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

creatură

Fiecare creatură este un cuvânt al lui Dumnezeu.

definiţie clasică de Meister Eckhart
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

copacul cu cămaşă portocalie
îmi spunea
că oamenii-ferăstrău
pot ţine un copac de mână
în mijlocul singurătăţii.

frunzele lui
mi-au atins patru etaje mai târziu
zidurile pe dinăuntru,
el
s-a desfăcut
din blândeţea lui simplă
şi foşnitoare,
sângeram de tristeţe
şi
mi-a depărtat oţelul de trup.

ne-am ţinut degetele
de vorbă,
de dragoste,
simţeam
cum îmi urcă prin vene
păcatul
până la feminin vegetal.

apoi
nu au mai fost
decât lacrimi care zburau
între noi,
între joi repetate
imposibil.

atunci
şi-a deschis
cămaşa portocalie
la piept
şi mi-a zis:
-sânge-mă!

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce-ar fi să numărăm firele de păr
ale unei nenorociri cu perucă,
de fapt
asta e o fericire
în minţile noastre întoarse
de la plimbarea pământului pe sub
câteva mere de plumb,
e o fericire
de o mie de mie
de umbre,
de o mie de ţie
de lumi.

ce-ar fi
să rupem strada
de la guler până la tiv
când
nu vrem să vrem,
la fereastra aia închisă cu fermoar
nu se lucrează cu viaţa,
e foarte aglomerat în melancolia noroiului.

şi mai ales ce-ar fi
să zgâriem întunericul
cu unghia unui cuvânt,
pe care îl ştim
dacă şi când
întindem
braţele de la un candelabru
la altul.

corina daşoveanu ©2020 martie 23

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă împotrivesc
cu totul forţei şi mărimii tale,
absenţă.

în cercul golului
te împing
cu călcâiul de schimb.

lipsă din nimic,
rival impudic, puternic
al totului,
te
desfid.

taci,
în exilul prezenţei,
fii o eclipsă demnă
până la capăt.

acesta
este protestul meu desăvârşit
de singurătate.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburarea caiselor

lasă-mă azi
să te vând dintr-odată,
să te cumpăr tot eu frenetic,
pe tot sângele meu,
să mi te prind între frunzele gurii,
să te iubesc
puţin câte puţin, pe limbă,
din ce în ce mai topit,
ca o ciocolată în gânduri.

să ajungi înăuntrul părerilor mele
de dragoste
pe o corabie de mirodenii,
să mă străbaţi cu scorţişoară şi anason
prin toate oceanele
şi,
adânc,
mie,
să îmi dispari
în lumile dulci.

dă-mi-te mult,
vinde-mi-te
pe averile sângelui,
pe tulburarea caiselor mele
atât de albastre
dintr-un azi lung
ca
a iubi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vezi?
mereu mă uit,
mă rătăcesc în ceva
şi nu ştiu...
te iubesc altfel.

uite, de exemplu,
aseară,
m-am uitat într-o apă
şi te-am iubit ca o lună udă.
azi m-am uitat în zbor
şi te-am iubit ca o vrabie.

când
se întrerup aromele între noi,
mă uit într-o frică limpede
şi iubesc ca o lacrimă.

dar tu...
mă afli tu,
chiar dacă mă uit printr-o grecie de vară
şi iubesc ca o portocală nebună
sau ca un foc insular.

acum,
iubitul meu,
cred că am să mă uit în tine,
să iubesc ca o femeie.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

incinerezi
această formă de gură
în patul narcotic
conjugat la prezentul fluid.
îi rupi nuanţa polară a lenjeriei
şi o arunci pe podeaua oraşului pătrat
în cea mai mare
dezordine de dragoste.

din damnarea dezmembrată
în neuroni mecanici,
se închid în vena mansardei
două disecţii de puls.

e simplu
ca un ultim etaj al ideii.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

probabil
în carnea violoncelului
se ascund spaţii fragile de teamă,
dar ce muzicâ îşi arcuieşte coapsa,
se întinde felin
printre firesc şi adânc.

nocturnă în alb,
trupul lui o primeşte,
a lene cu lapte miroase pielea ei.
prin cămările sunetului,
această femeie,
undă de lună,
ninge
pentru acest bărbat
linişte.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(... minuscul de dragoste)

ni se sărută podul palmelor,
degetele ni se cunosc încet,
falangă cu falangă,
atingere
în atingere,
dans cu aerul,
iar şi iar,
luând istoria tandră de la început.

iubinde,
amprentele noastre se caută,
aşa cum se privesc
două fotografii în ochi.

eşti,
sunt
în gândul sângelui.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu am încredere
în
moarte, dimineţi, ape,
dragoste, uşi, pământ,
cana de ceai, cuvinte, aer.
nici în alb.

la gheara de mai sus,
focul
e un gând opozabil.

am încredere în durere,
durerea e ubicuă,
nu-şi trădează creaţia,
nu alege,
arde.

cred,
cred că o s-o fac
afrodisiac natural,
apoi
îi construiesc
o biserică.
din lemn.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata "măsură" a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin "lipsa de măsură", dorind "fără măsură", îndrăznind "fără măsură", iubind "fără măsură".

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Raluca Turc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic poem pe două cercuri

azi vom vorbi despre biciclete.
întotdeauna o bicicletă mi s-a părut
o poveste de dragoste.

roata din faţă - ea,
frumoasă cu mers şerpesc,
cerc încrezut şi cochet.
a doua roata - el,
cauciuc golan fluierând
după ea.

tu,
da, tu,
vrei să fim de azi două cercuri
care umblă?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am gândit să-mi desenez o casă.
am început cu un scaun,
fiecare om are nevoie
de un colţ de sentiment stabil
pe care să se aşeze când oboseşte
de prea multă închipuire.

apoi am schiţat un pom.
încă nu m-am hotărât dacă va fi un nuc,
peste care să treacă umbrele
spre odihna lor neagră, ascunsă în nord,
sau va fi un altceva,
din care să înfrunzească gălăgios, dimineaţa, vrăbiile...

între timp,
am adormit între cele 4 crengi cardinale
pe care le înfipsesem pe post de structură
în schiţa asta săracă
şi am lăsat desenul să se gândească singur
despre câtă dragoste ar avea nevoie
pentru umplerea încăperii.

când m-am trezit, desenul era gata.
era foarte cald înăuntru,
mirosea a nou
şi a cineva care încă nu venise...

această casă seamănă cu mine, am zis.
stă norocul în ea ca un ou.
sunt un cuib.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!