muzică

Muzica e rugăciunea care se spune singură.

definiţie de Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar rugăciunea semnifică absolutul. Căci pe lângă semnificat şi semnificant mai există în structura ei, indescriptibilă de altfel, şi un Semnificator.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

muzică

Muzica e o rugăciune care se rosteşte singură.

definiţie de Cristian Bădăliţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este cel care, în primul rând, resacralizează limba comunităţii în care trăieşte.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viaţa însăşi. Celelalte depind de circumstanţe.

Cristian Bădiliţă în Fructele absenţei (2012)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir fluturi.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am inventat fulgerul.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul frumuseţii - lapidarea.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lectura omoară timpul.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat mântuirea şi am găsit moartea.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banala epifanie

Tu, Doamne, niciodată
nu mă plictiseşti
vorbindu-mi.
Taci şi te arăţi -
foaia peste care mă plec
se sfâşie lin.

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima

Iarna, cât aştept iarna!
Atunci păsările clocitoare
mi se întorc în creier
şi toate mă încălzesc pe dinăuntru
şi mă gâdilă de nu mai pot
cu aripile lor mătăsoase.
Domnilor, vreţi să vedeţi cum arată
pe bune paradisul?
Luaţi un topor şi spargeţi-mi ţeasta!
Altceva nu mai am a vă spune!

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşc dintr-un măr domnesc ca dintr-o dinamită.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar când e vorba de Iisus, politicul dispare.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Răstignire, universul ia chipul lui Christos.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia l-a părăsit pe Platon, iar el, răzbunându-se, a născocit Academia.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plimb javra singurătăţii în lesă de sârmă ghimpată.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil fraged, iubirea mea. Restul e alteritate, simulacru, literatură.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

cunoaştere

Cunoaşterea nu este decât un efort spre fericire.

definiţie de Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem faguri umpluţi la naştere cu viaţă, moarte şi singurătate.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi-a pierdut autoritatea sacră, rămânând un fel de cenuşăreasă a spiritului.

Cristian Bădiliţă în Sacru şi melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!