Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuţă prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi şi roşii, de crinii
Parfumaţi, de violete şi de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-şi făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care uneşte
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm –
Acel arbore încă mai trăieşte!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
Unde aripile rândunicii-n zbor
Erau susţinute de aerul limpede cristal!
Spiritul meu zbura atunci, un fulg,
Acum e cleios şi are aripi grele,
Iar iezerele verii nu mai pot răcori
Arşiţa tâmplelor mele!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Brazii erau înalţi, de-argint când venea gerul,
Credeam pe vremea-aceea
Că fruntea lor atinge cerul:
Era inocenţa celui neştiutor într-ale lumii;
Dar acum, când amurgul se-apropie tiptil,
Ştiu că astăzi sunt de rai mult mai departe
Decât atunci când eram doar un copil.

* Acest poem a inspirat filmul de scurt metraj I REMEMBER (1925), în regia lui Harry Edwards, cu actorii Harry Langdon & Natalie Kingston.

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc aminte!

Ce este bine să fac de-acum?
Să merg mai departe, când m-am oprit din drum?
Într-un cântec vreau să-ţi spun!
Şi de pare minunat şi chiar de necuprins!
Nu poţi fi astăzi supărat
Când stelele s-au stins
Leagă-te de mine, nu vreau ca să te pierd!
Pe aceste căi, de-o viaţă-ntreagă merg!
Bucură-te azi, ca pentru totdeauna!
Cum soarele-i pe cer, aşa va fi şi luna!
Fii lumină tu, celor din întuneric!
Şi ai să-i vezi pe toţi, într-un mod generic!
Îţi aduc aminte!
Să nu uiţi ce-ţi spun, atunci când stai pe loc!
Pleacă mai departe, căci viaţa nu-i un joc!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii

Îmi aduc aminte ce nu mi s-a
întâmplat, îmi aduc aminte ce ar fi
putut să se-ntâmple, o spaimă ca un
liliac în zbor mă izbeşte peste obraji

stau deasupra golului, craterul lumii
e acoperit cu flori, jos arde focul
veşnic, e aşa frumos aici sus nici
n-ai crede că pândeşte gheena,
că sub noi moartea, aşezată pe un
scaun pitic, cum aveau cizmarii odată,
stă şi priveşte şi împarte bonuri de
ordine, nimeni nu ştie pentru ce
împarte moartea bonuri de oridne

deocamdată bem absenţi din paharele
acestea cu picior
e un vin spumos, vechi, care merge
de minune cu după-amiaza asta de toamnă
În care fluturii se sinucid.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să fac un efort ca să-mi aduc aminte cu m-am purtat cu un olog. Şi asta pentru că m-am purtat cum se cuvine, adică bine. Faptele bune nu pot şi nu trebuie să ne bucure. Bucuria, binele nu se află în fapte, ci în liniştea, în libertatea pe care ne-o aduc.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele dorinţe

"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte..."

El, scos din tranşee mai mult mort decât viu,
Surd, ameţit şi şchiop, c-un picior rupt de la jumătate,
Murmura absent aceleaşi propoziţii dezlânate:

"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte...

Părinţii aşteaptă-ncrezători în viitorul fiilor, rozaliu –
Aşteaptă-un cuvânt într-o tăcere răbdătoare, zi şi noapte,
Dar ce mi-au spus ei sau cine-s părinţii lor, din păcate,

Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte..."

poezie de Wilfrid Wilson Gibson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 11

Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Gânduri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că un om este ceea ce-şi aduce aminte despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, în aparenţă, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre tine însuţi.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă poezie îmi aduce aminte grădina noastră, în care era o corlată (un chioşc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, şi balconul casei, care suna a metal când umblam pe el cu paşi apăsaţi. De la moşiile celelalte îmi aduc aminte puţin, căci am stat puţin.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-mireasa mea bolnavă

Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghiţitor.

Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghiţit.

Şi-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.

Şi-n faţa morţii albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament şi nu pot să mă-nghit.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi aduc aminte că mergeam la studioul de înregistrări vizavi de un parc, iar acolo erau copii care se jucau şi am început să plâng pentru că eu, în loc să mă joc, trebuia să muncesc.

citat clasic din Michael Jackson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când femeile se sărută, îmi aduc aminte întotdeauna de boxerii profesionişti care îşi dau mâna.

aforism clasic de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă

Uită-mă, precum o pană, uită aripa ce-o zboară
Uită-mă, precum arcuşul, uită coarda de vioară
Ce vibrând aşteaptă iarăşi mângâierea lui cuminte
Uită-mă te rog, ca astfel, să-ţi aduc din nou aminte

Cum te mângâi cu privirea chiar de mâna te atinge
Cum sărutul meu, iubito, te alintă şi te frige
Atingându-ţi pielea fină de pe gâtul tău suav
Aşternând fiorii clipei peste trupul tău firav

Dacă vrei, mă uită-n noapte, ca aminte să-ţi aduc
Alipindu-mă de tine, încercând să te seduc,
Trupul meu să te respire, împreună să plutim,
Uită-mă, dar fii-mi alături, să-ncercăm să ne-amintim

Amnezii să te cuprindă, însă toate temporare,
Să mă uiţi de te mai supăr, dăruieşte-mi iar iertare,
Uită-mă, dar mă iubeşte, inima să-ţi fie a mea
Să-ţi aducă ea aminte că de fapt nu poţi uita

poezie de Adi Conţu (27 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate îţi mai aminteşti
acea mângâiere fugară în amiaza
acelei ploi cu meteoriţi de iubire.
Poate nu îţi mai aminteşti
ora exactă când eu ţi-am purtat
cămaşa albastră
care avea iz de noi,
de clipe arzânde.
Poate tu nu,
doar gândul tău înfăşurat
de căldura atingerii mele
într-un cotlon al inimii
care arde la fiecare
aducere aminte.

Poate tu nu
dar eu
te aduc aminte
la fiecare oră exactă...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi aduc aminte – îmi vine să uit totul!

aforism de Pajo Kanizaj din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă supăr pe cuvinte
Nici pe cel care mă minte
Ci doar că de-acum 'nainte
Aşa mi-l aduc aminte.

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Claudia Tipec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bob: Niciodată nu am crezut în Dumnezeu. Nu, nici măcar când eram copil. Îmi aduc aminte că ziceam că dacă există, nu se descurcă deloc şi că e de mirare că oamenii nu i-au intentat încă proces colectiv.

replică din filmul artistic Toţi spun: Te iubesc!, scenariu de Woody Allen (6 decembrie 1996)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se trezesc, nu-şi mai aduc aminte că au băut.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vă mai aduceţi voi oare aminte brontozaurii?... pare să întrebe unul dintre norii care, la ceasurile amiezii, alunecă în azur, depănîndu-şi domol amintirile. Iar ceilalţi, a căror memorie nu-i mai puţin prodigioasă, iau numaidecît înfăţişarea acelor fiinţe gigantice şi fragile, fiindcă norii In felul acesta îşi aduc aminte.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ţi aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ţi aminte de naşterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.

Adu-ţi aminte de asfinţitul soarelui care deschide poarta nopţii.
Adu-ţi aminte de naşterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ţi da formă şi respiraţie. Eşti evidenţa
vieţii ei şi-a mamei ei.
Adu-ţi aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viaţa ta.

Adu-ţi aminte de pământul a cărui piele eşti:
pământ roşu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toţi suntem pământ.
Adu-ţi aminte de plante, de copaci, de fiinţele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbeşte-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ţi aminte de vânt. Adu-ţi aminte de vocea lui. El cunoaşte
originea acestui univers.

Adu-ţi aminte că tu eşti toată omenirea şi că toată omenirea
este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tu eşti acest univers şi că acest
univers este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tot ce este mişcare, care creşte, eşti tu.
Adu-ţi aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ţi aminte de dansul care-i limbajul, că viaţa este.
Adu-ţi aminte.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti cântecul ciocârliei

(Noi, aceştia, suntem)

Noi, aceştia, suntem toate acestea
Risipitorii şi păstrătorii
Păstorii şi pădurarii
Plugarii şi măgarii cărăuşi
Lanul de secară şi de porumb
Miriştea şi bostănăria
Livada şi via din deal
Dealul, izvorul şi dorul de ciocârlie
Zburătorii din vis
Puntea peste abis
Sămânţa de ghindă găsită în tindă
Marea şi muntele
Izvorul şi delta
Nuferii şi barca pescarului
Motivul darului
(Y)-ul din secţiunea paharului
Cioara din vârful parului
Lada de zestre, dulapul cu 5 uşi...

Tu eşti cântecul ciocârliei
Care te hrăneşti cu ciugulituri din stele
Din lună şi din soare
Din dorul de izvoare...

Trăim împreună minunea de fiecare zi.
Vin gândurile ca bâtlanii la baltă. Tot ce era şi ce va fi se adună-n acum, la drum.
Altfel zboară pasărea când te uiţi şi tu la ea.
Gutuile sunt mai galbene şi mai gustoase când le pui în fereastră.

stau să-mi aduc aminte
ce voi face azi
înţelegi tu cum vine asta
eu stau să-mi aduc aminte viitorul
Noi, aceştia, suntem visători...

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când miroase în casă a mâncare, îmi aduc aminte de copilărie.

citat din Marius Manole
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!