Altarul Naturii

În templul Tău zi de zi trăiesc
Şi mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină şi culoare
Să admir fiecare floare,
Să respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curăţat.

În fiecare zi Ai ales să-mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolţea,
Pe pajişte copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe şi colorate
Care pe care în frumuseţe să se întreacă

În pământ sămânţa germinează
Şi ciclul vieţii îl urmează,
Creşte, înfloreşte şi rodeşte
Şi al ei secret bine capsulat
Se dezvăluie încetişor
De la început, prin citirea frunzelor.

Multe flori, plante şi copaci cresc
Şi a noastră nevoie o servesc,
Îţi voi aduce mereu mulţam
Că în fiece zi, pe masă, pâinea o am.

Astăzi, la plimbare am plecat
Şi pe-un covor de frunze am călcat,
Vremea lor pentru acest an a trecut
Nu pentru că ele aşa au vrut,
Dar resemnate ele se supun
Voii Tale, Stăpână doamnă,
Care ai poruncit să fie toamnă
O toamnă veselă, cuminte
Îmbracată-n ale ei veşminte,
De-o măreţie aurie, regească,
Ca nouă, privitorilor să ne priască.

Mâine, decorul funest din altarul Tău
Cu steluţe dalbe, mătăsoase Îl împodobeşti
O emoţie austeră sufletul îl cuprinde
Şi-ntr-o dulce melancolie, visează
Pe muzica lui Bach sau o simfonie
Gânduri nestăvilite pe solfegiu aleargă
Şi –o linişte vindecătoare se lasă
În al meu trup îngheţat de o vreme geroasă.

Însă în a Ta adormire, legea divină
Cu ale ei cosmice, binefăcătoare influienţe,
Perpetuă viaţa prin regenerare
Şi la trezire nonculorile se sting
Şi culorile curcubeului se reaprind.

poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău

Când îmi zâmbeşti, îţi zâmbeşte farmecul,
verdele fiinţei tale,
îţi cântă ochii prin nălucirile colorate
ale mirosului de toamnă, aleie de suflet.
Frumos îţi este zâmbetul femeie de durere,
raza de culori foşneşte în petece tăcute,
cu vise mustind din aroma ta.
Curge aerul ca o mătase sub privirea-ţi
cu murmur de rai în pajistea suferindă a frunzelor.
Zâmbetul tău e izvor de fericire suavă,
fragilă, dar măreaţă în vârful clipelor.
În soarele fiinţei îţi este alinarea
şi suspinul ramurilor vieţii,
în care ziua şi noaptea, luna şi soarele,
anotimpurile şi timpurile cresc
pe plaiurile universului.
Toate trăiesc în zâmbetul tău,
şi eu asemenea lor!

poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt -- Isus

Îţi cânt Doamne o Isus
Şi viaţa şi Fiinţa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credinţa

Eu te laud te slăvesc
Şi ţi-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Şi-o să umblu pe picioare

Şi iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Paşii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci eşti Domn — eu sunt al Tău

Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viaţa de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc

Mersul Tău Isus îl cânt
Şi lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieţii Sfânt Cuvânt
Ne e soare şi lumină

Îţi cânt Doamne a Ta-ndurare
Şi smerenia ţi-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt

Şi-ţi mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toţi — de lume goi

Azi blândeţea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Şi al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ţi dăm slavă toţi mereu

Îţi cânt Doamne stăruinţa
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar fiinţa
Cei de azi s-avem credinţa
Prin Tine — un duh curat

Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne ţină
Toţi să fim fără de vină
Unde totul — e al Tău

Glorie Isuse Ţie
Vreau de-a pururi să îţi cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veşnicie
Şi în cer şi pe pământ
02-11-2021 m.

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, clasa a VIII-a

S-au scurs 8 ani de şcoală, au trecut grăbiţi
În care multe amintiri noi am adunat.
Azi ne luăm la revedere, dragi colegi iubiţi
Fiecare pe-un nou drum a plecat.

Şi ne despărţim de fiecare profesoară
Parcă ieri păşeam firavi şi cu ochi inocenţi,
Clopoţelul răsună pentru ultima oară
Copiii de ieri, astăzi sunt adolescenţi.

Au trecut 4 ani de la frumoasa toamnă,
Dar ne amintim clar fiecare clipă
Când o dulce şi scumpă doamnă
Ne-a luat pe toţi sub a dânsei aripă.

Scăldaţi în lumina caldă a dimineţii
Glasurile noastre se aud pe holul clădirii.
Pentru ultima oară. Ne vom urni pe drumul vieţii
A sosit momentul trist al despărţirii.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi aniversară

Azi, de ziua ta, eu îţi doresc,
Bucuria în suflet să-ţi răsară,
Un festival de lumini să-ţi fie anul,
Viaţa să-ti fie o veselă sărbătoare,
Şi în a ta călărorie flori să presari,
Ca-n fiecare an ce va veni
Să le admiri şi să miroşi al lor suav parfum.

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Să fii tu, ceea ce simţi că eşti,
Din drumul tău să nu te abaţi,
Că numai aşa vei simţi în al tău suflet, extaz,
Să înveţi că tu eşti mai presus
Decât au alţii ceva de tine de spus.

Azi, de ziua ta eu îţi mai spun,
Invată de la stele cum să străluceşţi,
Învată de la lună cum să tot creşti,
Învată de la ape cum să-ţi croieşti al tău drum,
Învată de la brazi ca drept să stai
Şi implinirea cea mare în Univers să ai!

Azi de ziua ta, eu îţi doresc
Să cauţi neîncetat ceea ce-i bun şi adevărat,
Pe culmi să te înalţi şi de acolo de sus,
Liber să priveşti la ale lumii poveşti
Şi adevărul tău suprem tu să-l găseşti!

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Ca-n fiecare zi in inimă tu să sădeşti
Iubirea, ce-i miraculoasă şi înălţătoare,
Care curge-n trup ca o răcoritoare boare
Şi lasă urme vindecătoare.

Azi, de ziua ta eu îţi doresc
Ani mulţi şi multă sănătate,
Norocul şi şansa de partea ta să fie,
În făurirea viselor la care râvneşti
Şi implinirea maximă tu să o găseşti.

Azi, de ziua ta, eu îţi ofer
În dar, un roşu trandafir,
Să-ţi amintească tot mereu
Că eşti mai puternic decât crezi
Şi mai iubit decât speri.

poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ok să îţi doreşti să obţii diverse lucruri în viaţă, să te autodepăşeşti, să îţi doreşti mai mult decât ieri şi aşa mai departe. Dar mare grijă să nu te pierzi pe tine însuţi în această continuă alergare sau luptă. Păstrează un echilibru, rămâi tot timpul cu picioarele pe pământ şi nu uita că în final aproape nici nu va conta ce ai obţinut, ci lupta pe care ai dat-o. Felul în care ai luptat, felul în care ai devenit mai puternic decât erai ieri şi, mai ales, faptul că ai mai suit o treaptă pe scara evoluţiei tale. Acestea vor fi cele mai mari bogăţii ale tale la sfârşitul luptei pe care ai dat-o şi cu ele vei pleca pe lumea cealaltă.. nu cu banii şi nici cu restul bogăţiilor. Ci cu fiinţa ta, cu sufletul tău, care a reuşit poate să îşi împlinească misiunea pe acest pământ. Nu-ţi uita niciodată misiunea pe acest pământ şi nu uita că viaţa ta îţi aparţine în totalitate, că ai un loc special al tău în acest Univers şi că oricând poţi să schimbi ce nu-ţi mai place. Totul e doar să vrei, să laşi în spate toate temerile şi blocajele care îţi limitează existenţa. Curaj, ştiu că o să poţi!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la tine mamă, ieri

Am fost la tine mamă, ieri.
Acolo, la al tău mormânt.
Te-am tot strigat din răsputeri,
dar nu mi-ai spus niciun cuvânt.
Ţi-am pus coroană sus pe cruce
şi flori albe pe mormânt,
poate ele-îţi vor aduce
aminte, că te port în gând.
Parfumul lor pate fi solul
trimis la tine să ajungă,
să-ţi spună cât de mare-i dorul
în sufletul ce stă să plângă.
Aş vrea să te întorci acasă
la patul care te-a încălzit,
la glastra cu flori rămasă
în care flori au împietrit.
Te-aşteaptă banca de la poartă,
rămasă tristă, pustiită.
Grădina plânge a ei soartă
că nu mai este îngrijită.
Să te întorci la casa noastră mare
unde-am legat multe-împliniri.
Unde în nopţi de iarnă cu ninsoare,
am depănat multe amintiri.
Mi-e dor de-îmbrăţişarea ta.
Mi-e tare dor să te-întâlnesc.
Mamă, cât de mult aş vrea
la pieptul tău să mă-încălzesc.
Cu ochii-n lacrimi, scumpă mamă,
m-am întors apoi acasă
şi pentru tine flori de toamnă,
am pus în glastra de pe masă.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar toamnă

Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veşnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!

Cu paşi plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viaţa, am înteles!
În tine, sunt toate nopţile de dragoste promise.

Te scuturi de speranţe şi le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniştea şi puritatea ce-o trăieşti,
Aduci în jurul tău doar iubire!

Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!

poezie de Liliana Andrei (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul

Azi din târg eu am ales,
Unul din cei mai chipeşi brăduleţi,
Într-un colţişor din casă l-am aşezat
Şi acum în living, la baza scărilor, tronează
Şi din toate unghiurile la noi veghează,
Stă falnic şi semeţ ca orice dar de mare preţ.

O trenă lungă, elegantă,
Cusută-n fire roşii şi aurii
Se revarsă pe podeaua şlefuită
Şi pregătită pentru tot felul de cutii,
Ce –ascund în ele multe surprize şi bucurii.

Pe-ale lui crenguţe pline de ace verzi,
Aşezate –ntr-un fel atât de bine calculat,
De mă întreb firesc cum Natura
Le-a proiectat şi pe trupul lui le-a aşezat,
Atât de simetric şi echilibrat,
Prind funde colorate, globuri, beteală
Fondante-n staniol şi steluţe sute,
Ca-mpodobit să fie şi el martor,
La sărbătorile creştine pline de bucurii,
Pe care le-ntâmpinăm cu toţii, în familii.

Pe trupu-i frumos ornat, clipocesc
Luminiţe colorate, aurii şi argintii,
Ce ne-aduc aminte de-ale noastre copilării
Şi de inocenţa noastră de altă dată,
Că Moş Crăciun este, intră pe fereastră
La fiecare casă şi lasă cadouri şi surprize,
Pentru cei ce de părinţi au ascultat
Şi nu au greşit în gând şi în fapt.

Roată facem în jurul lui şi cântăm,
O colindă cu lerui, ler, O ce veste minunată,
Mulţi ani trăiască, urarea noastră străbună,
Magia Crăciunului ne cuprinde
Şi ale noastre suflete calde, blajine,
Se-ncarcă cu bucurii pentru anul ce vine.

poezie de Georgeta Ganea (16 decembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate
care să ascundă miasmele
unui suflet mucegăit
şi muribund...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teii

Teii mă cheamă cu aroma lor,
Să-mi potolească al meu dor.
Vreau să zbor ca un condor,
Să aleg un tei, al dragostei ambasador.

Teiule drag, trezeşte-mi simţurile toate,
Cu ale tale flori minunat înmiresmate,
Învăluie-mă în frunzele tale elegante
Şi luminează-mi sufletul cu a ta puritate.

Îmi doresc să arăt bine la întâlnirea
La care îmi va fi cunoscută iubirea,
Va avea loc a dorului alinare
Şi a simţurilor noastre desfătare.

Teiule, te rog, să nu mă dezamăgeşti,
Vreau, cât poţi de bine, să mă pregăteşti,
Din farmecul tău, să-mi dăruieşti,
Fericire mare, să-mi făureşti!

Îţi promit, teiule dragă, că în fiecare an, când vei da în floare,
Voi reveni cu bucurie mare,
Pentru a simţurilor reîmprospătare
Şi pentru a ta adorare.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea tăcerii

De ce culoare eşti, tăcere?
Eşti falnică, de tot măreaţă,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineaţă!

Cu a ta tandreţe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeţi,
Aură născătoare sfintei vieţi!

Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veşnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuieşti,
În limpezi de izvoare, mereu întinereşti!

Prin verdele şerpelnic de chindie
Aşterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paşte,
O nouă, tot mai nouă speranţă îmi renaşte!

Şi tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Şi plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!

Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ţi peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.

De ce culoare eşti, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

În natură totu-i desăvârşit, firesc,
După ale ei legi, ghioceii clopoţesc
Şi primăvara mult aşteptată o vestesc,
Iarba creşte, flori plăpânde înfloresc,
Şi copacii devin vii şi înverzesc.

Natura -i un necuprins şi verde paradis,
Preface mugurii în flori şi-n roade mai apoi,
De când cântă cucul în grădini şi în zăvoi,
Pân ce păsările migratoare îşi iau drumul înapoi.

Natura cu al ei talent şi putere de trasformare,
Pentru noi, oamenii, este o biruitoare,
Dăruieşte necondiţionat imagini de vis
Şi-al ei alfabet, algoritm aş vrea să le ştiu,
Ca după al ei model şi eu aş vrea să fiu.

Un freamăt este totul şi o zarvă mare,
Păsări, gâze şi albine au ieşit la o plimbare,
Natura-i mama surâzătoare care neîncetat zămâsleşte
Şi-al ei spor, de aluat dospit, mă uimeşte,
O emoţie imensă pe mine mă copleşeşte
Şi admir neîndoios la tot ce ochiul meu priveşte.

Admir mărgăritarul diafan, perla fără de pereche,
Pe care o prind tacticos în păr, lângă ureche,
Din tufişuri dese şi umbroase răsare,
Şi este atât de frumos mirositoare....

Admir graţia bobocului de trandafir,
Când în petale de mătase se desface
Şi-mprăştie în jur a lui suav parfum,
De nu-l voi uita nicicând, nicicum.

Admir în prier, florar, un evantai plin de culori,
De-s narcise, lalele, gladiole ori bujori,
Toate la rândul lor, îmi dau mereu fiori
Şi-l meu suflet simt că întinereşte
Şi dragostea de viaţă în mine înfloreşte.

Admir păsările ce-n cadril dansează
Pe scena de safir, unde ample fresce desenează,
Ascult cu frenezie a lor duios tril,
Atât de muzical şi de recomfortabil.

poezie de Georgeta Ganea (3 februarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Aşa-i; din nefericire mai există şi asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge şi a sfârşi în nişte vase cu apă, următoarea lor destinaţie, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezenţa acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnişoara Petra, în perioada de convalescenţă.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop şi-l puteau îndeplini la fel de bine şi dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu aşa, rupte... Deci, ţine minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări şi-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferinţa.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvăşit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că şi ele trăiesc... Ştii, într-un fel şi asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai şi ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi şi nu ştiu dacă s-ar ţine cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnişoara Petra e mulţumită şi veselă văzându-le; ei nu i-am împărtăşit opinia mea, ca să n-o indispun...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de Primăvară

Când vine iarăşi primăvara
Natura anunţă-a sa trezire
Din iarna-n lunga adormire,
Şi de cu zori şi până seara
Şi-arată verdea întinerire.

Porneşte seva din pământ,
Codrii cei trişti înmuguresc,
În strai nou se primenesc,
Şi prin al Domnului Cuvânt
Sub grija-I toate înverzesc.

Şi pajiştea cea-ncântătoare
În fel de fel de specii multe,
Ea-ncepe ochii să-ţi încânte
Şi-ntinde faţa-i către soare,
Sclipind de florile mărunte.

Un covor fin de nestemate
Ne-ncântă-a ochilor privire
Şi ne trezesc din amorţire,
Şi prin miresme parfumate
Ne-nveselesc întreaga fire.

Abia se-aşteaptă întâlnirea
Atâtor flori, şi lăcrămioare
În zumzet viu de aripioare,
Cu albiniţe, vrând hrănirea
Sorbind, din fiecare floare.

Astfel strâng nectarul dulce
Ca să-l transforme în miere
Aşa cum munca lor le cere,
În alergarea spre-a aduce,
Polen, izvorul viu de putere.

Aşa se trece o zi întreagă
Cu-n du-te vino, neîncetat
Din zori de zi pân-la-nnoptat,
Mereu grăbind, ele aleargă
Şi pun în faguri, rod bogat.

poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veşnicii (1 martie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem lumina şi aspectele înalte ale spiritului fiinţei mele şi aspectele întunecate şi grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, aţipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viaţa este rară aici şi sunetele călătoresc pe o mare distanţă. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului şi dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se caţere pe munte nu pur şi simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă pentru mâine...

Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu eşti prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.

În fiecare parte a sufletului meu,
Există o amărăciune şi nu mai sunt eu,
Îţi spun că te iubesc, dar tu nu eşti prezent,
Iar când îţi spun în faţă tu nu eşti atent.

Ar trebui să mă îmbrac în flori,
Că tu să mă mai vezi uneori,
Aş vrea să-mi răspunzi cu tăcere,
Cu mângâieri s-alungi a mea durere.

Să nu-mi mai pese de ce mă-nconjoară
Şi inima ta nu vreau să te doară,
Să simt uşor cum vântul lin mai bate,
Dar la noi să nu mai poată străbate.

Vreau s-aruncăm amintirile de ieri,
S-avem mai multe apropieri,
S-avem speranţă pentru mâine
Şi-n fiecare zi amintirea să rămâie.

Aş vrea să iubeşti sufletul meu,
Că şi eu il voi iubi pe-al tău,
Aştept cu mare dragoste să revii
Şi cel de dinainte să nu mai fii...

poezie de Eugenia Calancea (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Cu frunze galben-arămii, tu toamnă scumpă ne-nveleşti..
Şi picuri picuri mii şi mii, pământul rodnic îl stropeşti.
Cu nori cenuşă de albastru, cu vânt în păr, cu poame multe
Tu ne aduci din timp poveşti, aflate pe cărări uitate de munte.
Când turturelele-au plecat,
Se simte fum de paie
Pustii sunt horele din sat
E linişte-n odaie.
Şi rolul tău de mii de ani, neîncetat îl joci la timp,
Aduci copiii de prin lan şi îi trimiţi furiş la şcoală,
Eşti ca o mamă an de an, ce nu cunoaşte oboseală.
Esti toamnă, tu in pământ întorci comori
De gură hrană pentru muritori,
De dor, de Dumnezeu cel sfânt,
Ţiganii scot viori si cânt...

O, tu, frumoasă toamnă
Ce te comporţi precum o doamnă,
Miroşi frumos, a lemn de pin udat
Te porţi cu straie vechi, ce lumea nouă le-a uitat.
O, tu, tânără toamnă...
Ce mergi agale ca o doamnă,
Covor de frunze ai pe jos
Cu ploi de frunze, curcubeu frumos...
Aduci cu sine vieţii bucurie,
Când roade sunt în farfurie,
Când plin paharul zace mut,
Când mustul roşu e plăcut.. să cânte lăutarul mut!

poezie de Ionuţ Capotă (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ionuţ Capotă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţele tale de viaţă din trecut, "greşelile" pe care le-ai făcut şi lecţiile pe care ţi le-ai însuşit în urma lor, sunt cele care te-au făcut să devii ceea ce eşti astăzi. Nu regreta niciodată ceea ce ai făcut în trecutul tău pentru că ai învăţat lecţii preţioase prin intermediul acţiunilor tale. Tot ceea ce s-a întâmplat a făcut parte din procesul tău de învăţare, din şlefuirea personalităţii tale. Omul învaţă cel mai bine în mod experienţial, prin încercare şi eroare. Cei care nu-şi dau voie să trăiască, să facă "greşeli" şi să înveţe din ele, nu vor putea atinge maturitatea şi înţelepciunea necesare vieţii. Cu cât mai multe experienţe ai avut, cu atât sunt mai mari şansele ca tu să te cunoşti pe tine, pe ceilalţi şi să înţelegi viaţa. Experimentează, acţionează, învaţă şi trăieşte!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea e un agent publicitar

Pentru a avea succes, publicitatea trebuie să fie convingătoare;
Satana ne momeşte cu suculenţe şi miresme delicioase,
Precum cele ale sexului sau ale banilor.

Naturii îi place să se dezvăluie prin etalările fermecătoare
Ale penajului colorat sau prin nectarul dulce al unei flori perfecte.
Astfel de lucruri obligă pe oricine să acţioneze;
Aşa cum mi se întâmplă mie când zâmbetul tău ajunge la mine.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşire

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.

Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.

Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Şi l-am păşit atunci când mi-am simţit venirea.

Vorbesc de două lumi ce eu le-am cunoscut;
În două nume fost-am spre ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Un suflet pribegit aflându-şi lumea nouă.

Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foşnitul
Florilor ce sunt şi altora ce vin...
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!