PRIN TIMP NOI TRECEM FĂRĂ A NE MAI ÎNTOARCE
Prin timp noi trecem fără a ne mai întoarce,
Și găsim în drumul nostru mulțime de soroace
Ce ne provoacă griji și grele lamentații,
În timp ce vremea nemișcată veșnic tace.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sensul
Am învã țat sa trecem prin timp
în tã cere
cu ani povarã
cu întrebã ri nepuse
purtând în ochi toate mã rile
într-o singurã lacrimã scursã;
dar pe un drum neînceput
- uitat în memoria unui destin -
privirile se vor întoarce
și vor gã si sensul.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp liber
Ce-i viața, dacăîntre cristelniță și țintirim,
Nu avem timp să stăm și să privim?
N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiți de griji - ca vaca din cirezi.
N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veverițe-ascund alunele sub muri.
Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopțile de stele.
N-avem timp să-napoiem surâsul dimineții,
Și să privim coapsele și dansul Frumuseții.
N-avem timp să așteptam, privind a buzelor dulceață,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega față.
Ce fel de viață-între cristelniță și țintirim
Ducem noi care n-avem timp să stăm și să privim?
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu noi trecem prin timp, timpul trece prin noi.
citat celebru din Boccaccio
Adăugat de Vereha Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
* * *
Trecem prin timp
ca printr-o oglindă - încotro?
Au uitat de noi
iarba, vântul și iubirea.
Deasupra drumurilor noastre
nu se mai află soarele nostru,
un nou sfânt Gheorghe
își ucide balaurul.
poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abur
De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi
Prin care apa se întoarce în nori,
Abur ca zeii din Olimp
Eu m-aș întoarce zece ani în timp.
Fără șarpe, fără păcat
Floare din pomul lăudat
Sunt o cireașă neagră, coaptă
și înăuntru o zeiță așteaptă.
De m-ai lăsa o noapte în brațe
Ar curge apă din speranțe
Vei naviga în lumea mea de dor
Ca un pirat ce atacă un vapor.
Nu e vin în pahar, e lacrima mea
Străinule, cu ce drept bei din ea?
Cât de mult te iubesc în vânt
Învață-mă să te uit!
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noștri nu au toamnă...
Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.
Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.
Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.
Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.
Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.
Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.
Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.
Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.
poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul trece pentru toți, însă nu toți trecem prin timp la fel.
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lumina și întunericul
Noaptea s-a născut fără ochi
și tu vrei să ne vadă,
lumina și întunericul sunt împărțite frățește la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.
În fața noastră totul pare normal,
se deschid porțile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele și zmeii
pe tărâmuri necunoscute.
Fiecare se oprește la locul său
cu semnele distinctive ale obârșiei,
intră în cetatea soarelui
și se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două uși
Timpul trece prin noi sau noi trecem prin timp
ca oaspeți în grânarul Domnului.
Într-un prezent precedent, în prezentul următor,
avem, pur și simplu, nevoie de legende
care să suporte povara distanței dintre două uși...
poezie de Mahmoud Darwish,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am timp
Am timp să spun.
Cuvintele mă povestesc
La nesfârșit:
Nesfârșitul tău care
Nu știe să trăiască
Fără să moară;
Nesfârșitul meu care
Nu știe să moară
Fără să trăiască.
Am timp să cred.
Credința mă vindecă
Veșnic:
Veșnicia ta care
Nu știe să simtă
Fără să vrea;
Veșnicia mea care
Nu știe să vrea
Fără să simtă.
Am timp să iubesc.
Iubirea mă trăiește
Prezent:
Prezentul tău care
Nu știe să fie
Fără să gândească;
Prezentul meu care
Nu știe să gândească
Fără să fie.
poezie de Gabriela Chișcari (25 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe timp
Pe timp se așezau cuvinte,
Într-un târziu am înțeles
Că nu eram decât un stres,
Castană-amară și fierbinte.
Pe timp se așterneau plecări
Ce îngânau aceeași strofă,
Dintr-o uitare limitrofă
Și coboram nepuse scări.
Prin timp nu-nțelegeam ce spui,
Părea un fel de aiureală,
Într-o secundă de cerneală,
Din călimara nimănui.
Iar roțile descrise ieri,
Se învârteau a resemnare,
Prin certitudinea ce doare.
Era un timp spre nicăieri.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atacurile teroriste ne fac să trecem din șoc în șoc. Dar tensiunea trece și omul se întoarce la masa de joc.
aforism de Harry Ross din Aforisme rebele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noapte, singură cu gândurile ei, se întreabă dacă în viață primim exact ce merităm. Poate că da, cred unii, dar ea nu e de acord. Dimpotrivă! Oamenii buni primesc palme nemeritate, în timp ce canalii fără inimă și fără conștiință se strecoară prin viață fără mari probleme. În același timp, viața e un șir de coincidențe incredibile de care responsabil e numai destinul.
Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Privesc la goliciunea timpului
Și văd ridurile stridente ale zâmbetului
Scurgerea anilor adunați în van
Năframa vieții căpătând arama unui vis
Diafan.
Timp, o, timp!
Blestema-te-aș fără folos...
Timp, o, timp!
Cât se va mai deșira pânza
destinului?!
poezie de Elena Crețan din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri și timp
Cad grele pleoapele către pământ
și gândurile se-nalță spre cer...
Aleargă dezlănțuite făcând legământ,
pe moment se opresc plutind desuet,
ochi în ochi cu-nțeles se privesc
apoi din nou în galop se pornesc...
Timpul nu se naște, nu moare
se-ascunde sub al nostru cer,
e doar o schimbare constantă,
vieți și iubiri ne fură zbicer.
Nimeni și nimic nu l-a sufocat
vârsta-i nu se cunoste, deși ades invocat
mereu a existat și-așa va fi mereu
căci el este nimic, nimic de colorat
cu ale noastre vieți și existențe de brocat.
Timpul e-n noi și noi suntem timp
totul e timp fără de timp...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt lucruri care e clar că nu se mai pot întoarce, dar care, în același timp, chiar dacă nu se pot întoarce, ne sunt mereu prezente.
citat din Ito Ogawa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocorii nu se mai întorc
rândunelele nu se vor mai întoarce.
se vor fi înfipt cu aripile lor
ascuțite într-o avalanșă de iubire,
undeva prin Sudul îndepărtat.
cocorii nu se mai întorc,
am auzit.
se vor fi pierdut printre dafini și
alte mirodenii înmiresmate,
pe undeva,
pe unde destinele nu apun
niciodată.
nici oamenii nu se vor mai întoarce.
am auzit că vor mai pribegi mult timp
în căutarea unui cuib,
rătăcind
de la o depărtare
la alta.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp sideral
Ce-albastru este acuma cerul
și ce lumină se ascunde-n zare;
astazi, ascult doar gerul
și frunzele ce cad peste cărare.
Se-ngână rămășițele de toamnă
cu jocul iernii, zgribulit
și eu privesc către o damă,
ce pasu-i este tot grăbit.
Mă resemnez în așteptare
la timpuri cu minuni sub vâsc
și luminițe pâlpâind în depărtare
pe sub o lună ca un disc.
Visez cu ochii larg deschiși
prin orizontul lumilor închise,
căci aliații sunt închiși
în umbra ușilor deschise.
Eu nu mai sper că s-or întoarce,
că sunt plecat de lângă ei,
în viața care veșnic toarce
un rotocol plin de idei.
Cărarea vieții se răsfrânge
peste al frunții, veșnic, nimb,
iar ochiul limpede îmi plânge
și alinarea e în timp.
poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul provine din aceea că coincidența dintre timp și eternitate trece prin simțuri. Experiența spiritului ne este dată prin materie, cea a infinitului prin spațiu și cea a eternității prin timp.
Anselm Grun în Invitație la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!