Stăm la poarta

sărutului fără să ne sărutăm azi
reţinuţi de o complicată problemă
existenţială cu rezolvare empirică
ne privim îndrăgostiţi de picăturile
de ploaie care se rostogolesc
pe caldarâm cu frunzele ce plâng
pentru nesărutul nostru
farurile bat în ochii noştri albaştri
se preling pe lângă poartă ocolind
copacii crescuţi din borduri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubirea noastră e o problemă
complicată de matematică
pe care o rezolvăm în fiecare zi
iar noaptea îi ştergem răspunsul
mâine vom găsi altă soluţie

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

ocolind legea
planul deputatului
cu ochii în tavan

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduc iubirea

în noaptea noastră de magie
scriu versuri pe perete
cu rujul ei de astă-vară
ne spunem minciuni frumoase
apoi ne sărutăm ascultând
dulcile consoane scoase
în momentele noastre de delir
aduc iubirea în cuibul nostru
de nebunii şi fioruri
ne purtăm toată noaptea
în gânduri şi îmbrăţişări
apoi stăm îndrăgostiţi
aşteptând primele raze de soare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dimineaţă

eram o ploaie mohorâtă de toamnă
şi mă scurgeam în pârâiaşe
pe vineţiile stânci colţoase
luam paiele şi le împleteam în cozi
îmi venea să mă sting în nisipul
întins greoi ca o blană de lup

azi dimineaţă mă stingeam
putred pe marginea unui fluviu
vişiniu care trecea printre degetele
unor zei ce se jucau cu timpul meu

azi dimineaţă m-au băut cerbii
şi caii albaştri sub vântul toamnei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de azi

dat mâine într-un tramvai
suspendat pentru vecie
te-am sărutat şi ieri când eram
pe o linie de tramvai mâncată
de mărăcinii de-o palmă
crescuţi să-mi crape buza
de la sărutul pătimaş dat
luat fără acte într-o copertă
de carte veche al unui pretins
poet care te sărută şi mâine
din cauza unei promisiuni
făcute ieri şi azi într-un tramvai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia aleargă

pe la geamuri se scurge
ca un dans flamenco
castanietele imprimă ritmul
eu mă strecor lângă tine
eşti rece şi frumoasă
ca o ploaie de vară
degetele tale se plimbă
în paşi de dans pe spatele meu
îţi ascunzi nasul pe gât
copacii bat în geam pe ritm
de step
gândul se duce ca un fum
asuprit de sărut
ascultăm ploaia în pat pitiţi
ropotul ploii este un fel de muzică
trebuie să o auzi ca să o îndrăgeşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi matematica

Eşti o complicată problemă de matematică.
Aş dori să te rezolv empiric.
Aleg formulele.
Schimb între ei
Termenii cu factorii –,
Dar de-a lungul zilei se schimbă datele problemei.
Şi răspunsul îmi scapă,
Iar noaptea din nou
Sunt foarte aproape de rezolvare.
Însă spre dimineaţă tu te prefaci
Într-o nouă problemă de matematică.
Şi iar încep să te rezolv...

poezie de Liliya Gazizova, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

încet

a trecut un veac
şi o zi
de când tu nu m-ai sărutat
ce greu a trecut
nu ne-am atins buzele
din orgoliu din ne
putinţă (?!)
o
să ne sărutăm
poate azi poate mâine
şi sărutul
o
să fie pentru un veac
şi o zi de abstinenţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia naţională nu este posibilă fără sentiment patriotic. Sacra foame de arginţi însoţeşte lupta pentru scaun, nimicul este la rang de principiu şi totul rămâne la nivel de promisiuni. Atunci dăm toată dreptatea literaturii populare: "munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă", "frumoasă ţară, păcat că-i locuită", "pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii."

Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

Masa Tăcerii -
ţinându-ne de mână
privim spre poartă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în ochii mei albaştri
te văd
alergând desculţă
prin praful norilor
evadând din rai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit că te uiţi

cu ochii tăi verzi
în ochii mei albaştri
am zâmbit privindu-te
cum te uitai la mine
întâi pe furiş
apoi ai prins curaj şi te uitai
de parcă mă analizai
sau
chiar mă analizai
atentă la fiecare detaliu
întâi a fost o joacă
acum mă uit în ochii tăi verzi
cu ochii mei albaştri
şi nu ne mai jucăm
ne iubim

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cad în picioare, alţii în cap, reţinuţi, deopotrivă, într-o misterioasă ecuaţie existenţială.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cui

îl bat fără ură în capul
de lemn de fag cu mila
ciocanului bine băgat
în coada de treizeci
lovesc atent şi preocupat
să nu bat degetele de lângă
cuiul care ţine mâna sus
nu vreau să-l îndoi calculând
greşit loviturile executate
în fuga lui bach printr-o tehnică
componistică contrapunctuală
de origine barocă am aflat
din cărţile unde se explică
cum trebuie lovit un cui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un oftat de libertate

În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,
Un alt pământ de undeva şi-un văl de nimeni admirat,
În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaş,
Şi bolta pare, că se umple, cu toamna rece din oraş.

Pe străzi, copacii se aprind în mers de horă monotonă,
Stindarde-n frunze brumării au calea lor neuniformă,
Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,
De toamnă şi de vorbe calde, venite încă la priveghi.

Priveghiul frunzelor se naşte în Templul toamnei ruginii,
Şi ochii negri, şi albaştri, îşi plâng de dor, de-ai lor copii,
Aceste frunze dezolate, cu soarta lor tremurătoare,
La mijlocul morţii uscate, în verzi lumini roiesc sub soare.

Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se ţin,
Neavând un zbor, de recules, nu plâng, ci tremură puţin,
Ca firele de viaţă scurtă, în lunga lor desfăşurare,
Înmuguresc noua cohortă, luând a pomilor culoare.

În ploaie regăsesc o frunză, căzută e în apa vie,
Învăluindu-mă pe mine, în viaţa ei de sihăstrie,
Rămân în apa curgătoare, în cercul frunzelor mirate
De-atâta cer, ce se prelinge, într-un oftat de libertate.

poezie de Lilia Manole (3 august 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

flori de liliac -
ochii mamei albaştri
privesc în zare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiptil

vin două mâini catifelate
mângâie tot ce apucă
vii în
halat cu sânii ieşiţi la înaintare
sunt vârfurile tale de a
tac şi înghit în sec tiptil
ne a
propiem unul de altul
prea frumoasă pentru ochii mei albaştri
a
cum să nu mângâi (?!) pe furiş
un corp divin în
cât îmi dai să bat poliţia (?!)
o
mângâiere ceva sau alt
ceva să mă mulţumească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

ne sărutăm sub teiul
înflorit în graba noastră
de a ne săruta pătimaş

te-am luat de mână
şi-am fost impresionat
de fluxul nostru sanguin

noi doi ne-am retras
sub teiul nostru într-un sărut
care ne-a îmbătat de fericire

noi doi gonim în drum
spre floarea de tei
care ne vrăjeşte în sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri

Ochii noştri sunt făcuţi pentru lumină.
Probabil poartă în sine esenţă divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noştri poartă în sine
Aripi de înger şi raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Şi cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noştri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deşi ştiu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noştri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde şi face lumină.

Ochii noştri poate nu ştiu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noştri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui să-nvăţăm
Lumea şi în negru s-o colorăm.
Să obişnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile fluturilor albaştri

Ştii, fluturii albaştri plâng şi ei
Cu lacrimi care-ncep o viaţă nouă
Sub forma picăturilor de rouă.

Sunt trişti atunci când stropi de ploaie, grei,
Lovesc în aripi cu gravuri măiastre,
Întunecând sclipirile albastre.

În zborul lor pe cer, ei sunt acei
Spre care florile de pe islaz
Şi-ar îndrepta petalele turcoaz,

Iar flăcările-n ochi ce-aprind scântei
Ar dispărea-n privirea cea senină
A celor ce iubirii se înclină.

Dar, ştii că şi ei plâng? Da, plâng şi ei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!