Noiembrie

E luna-n care lupii se pregătesc de-atac
Şi oile gestante se-adună în otac.
Ciobanii în cojoace stau zgribuliţi în ploaie
Şi-un câine mic întoarce o răzleţită oaie.

Pe plita-ncinsă-a sobei se frige strapazanul.
Pescarii-şi fac bilanţul, curând se gată anul!
Dar până când zăpada începe ca să cadă
Încarcă înc'odată carmacele cu nadă.

Cu dinţi ca nişte ace, ştiuca vorace muşcă
Tot ce-i apare-n cale, chiar dacă e plevuşcă!
Dar ea se linişteşte, când este pusă-n tavă
Umplută, parfumată, c-un vin alb de Târnavă!

E vremea când masculii stau mai mult prin iatace
Şi e consens în case şi peste tot e pace...
Când nopţile sunt lungi şi toate... întunecoase
Şi toamna se sfârşeşte şi iarna-ţi intră-n oase!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiuca şi plevuşca...

Ştiu că ştiuca, bunăoară,
Pe fundul acelui lac
A ajuns şi profesoară.

Lecţia de cum se muşcă
Din momeala pusă-n ac
A predat-o la plevuşcă.

Pare-se ca fost doar teatru...
Ştiuca le-a venit de hac
Fâţelor din amfiteatru.

Şi oameni cu instruire
La fel ca şi ştiuca fac...
Boala ştiucii n-are leac!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Române, frate române!

Somnoroase parlamente
Stau la cârma ţării încă,
Din motive evidente...
Noapte-adâncă!

Unii spun că nu prostia,
Ci străinii sunt de vină
Pentru ce-i în România...
Noapte lină!

Când subţire-ţi este ciorba,
Când adie vântu-n pungă,
Tu, române, ţine-ţi vorba,
Noapte lungă!

Peste plai frumos de ţară,
Pleacă şefii să se culce,
Dacă viaţa ţi-e amară,
Noapte dulce!

Mulţi români, e evident,
Dorm prin cârciumi, când se-adună,
Dorm aleşii-n parlament,
Noapte bună!

Şi-alţii-n lume-o fac de oaie,
Căci prostia e dibace,
Şi, cum sunt, mereru, războaie,
Dormi în pace!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroşi, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăşi de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.

Dar când sunt puşi pe puntea cu lemnul lustruit
Ca nişte regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-şi lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca nişte vâsle pe lângă trupul lor.
....

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfibienii

au ieşit la târgul de bâte şi ciomege
târând tomberoane de plastic pline
cu apă călduţă stătută într-un templu
părăsit de zei şi călugări
amfibienii pregătesc riposta
surpriză pentru rechinii
care stau pe lângă mal
şi atacă
tot ce mişcă
tot ce respiră
tot scenariu e pus la cale cu atenţie
şi curăţă şi muşcă şi nu-s chinuiţi
de remuşcări când prind amfibienii
care stau în apa mică în muţenia lor
filosofică meditând transcendental

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau cu voi la masă

Când stau cu voi la masă
Şi închin un pahar cu vin.
Viaţa îmi pare mai frumoasă,
Îmi pare un vis sublim!

Vă ascult cum vorbiţi,
Despre nişte lucruri atât de banale,
Dar sunt mulţumit că soarta
V-a scos în a mea cale.

Eu nu sunt ca voi
Şi voi nu sunteţi ca mine,
Dar când suntem împreună
Zilele îmi par mai calde, mai senine.

Hai să fim uniţi,
Hai să fim oameni de omenie,
Căci viaţa e scurtă şi trebuie trăită
în pace şi veselie,

Când stau cu voi la masă
Şi mâncăm din aceeaşi pâine,
Atunci ştiu că Dumnezeu e cu noi,
Atunci înţeleg că Dumnezeu e cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc

vin şi nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec şi e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
şi socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieţii aştept
să vin clădind versuri pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor şi peste casă,
Peste întreaga livadă.

Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streaşina pică.

De pe pomi se rupe gheaţa,
Crengile cad la pământ,
Bradul îşi sfârşeşte viaţa,
Rămâne cu trunchiul frânt.

Nu-i chip ca să ieşi afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârţâie grinda.

O platoşă de scut e gheaţa
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârşească viaţa.
S-a cufundat în tăcere satul.

Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.

Cuprinşi de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!

În zorii zilei, somnoroşi,
La fereastră toţi sărim.
Din norii negri, pufoşi,
Pe pământ cad fulgii lin.

În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veşmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecaterina Andronescu (Abramburica), senatoare PSD, participă des la emisiunile tembeliziunilor aservite puterii, la care sunt tocaţi corupţii din opoziţie, deşi ea însăşi este urmărită penal de DNA pentru corupţie în dosarul Microsoft (pamflet)

Când o văd, eu nu am pace
Şi stau ca pe nişte ace.
A lipsit, spunea moş Vinea,
Când s-a împărţit ruşinea.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

E vremea când se-adună rodul,
Când curge vinul în budane.
E vremea când se umple podul
Şi-s albe crestele montane.

E vremea frunzelor căzute.
E vremea când se-întorc în vale
Bacii, cu oile cornute,
Şi stâni rămân pustii şi goale.

E vremea când pe cer cocorii,
Şiruri de mărgele argintii,
Descriu mai bine decât norii,
Unghiuri mişcătoare, unghiuri vii.

E vremea zilelor cernite
Când verdele pe câmp păleşte,
Şi când în toamnele-aurite
Averea în hambar sporeşte.

E toamnă-n lanul de porumb,
E toamnă-n suflet şi în gând.
E toamnă-n toate câte sunt,
E toamnă-n cer şi pe pământ.

poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşneagul la târg

-Domnule, ce vinzi aice?
-Ace, brice şi şorice.
-Ace cumpăr. Brice nu.
Şorice, mănâncă tu!
-Eu mănânc. Ţie nu-ţi place?
-Nu domnule. Eu mănânc ace.
-Cun! Se poate? Tula-i drace!
-Ba se poate. Fac cojoace.
-Şi când faci cojoace,
te hrăneşti cu ace?
-Nu domnule. Când fac cojoace
rup o groază de ace.
Şi baba îmi zice-atunci
Moşule, parcă le mânci.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moaca şi plevuşca

Prin abstract, într-o băltoacă,
Un somn, o ştiucă şi-o moacă
Plus peştişori ce nu muşcă,
Numiţi generic--plevuşcă!
Deşi are mare capul,
Moaca are IQ mic
Însă, cu tot handicapul,
Ea conduce şi vă zic:
Fi'nd pupila-acelui domn
Venerabil numit somn,
Precum şi nepoata bună
La acea ştiucă bătrână
Moaca, făr' s-aibă habar
Conduce discreţionar!
Dar când, pe nepusă masă
Ştiuca, somnul cad în plasă,
Din acea băltoacă, moaca
A fost luată cu japca
Pe sus de către plevuşcă
Şi-arestată într-o cuşcă
Unde-a stat o clipa,-n fine,
Ieşind pe cauţiune.

MORALA:
Cazul mai sus relatat
La noi e multiplicat
Şi-n orice localitate
Dai de câte-o moacă, frate!

P. S. MOACĂ (zglăvoacă)- peşte mic, cu capul mare,
corp îngust şi fără solzi, răspândit în apele de munte.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critica unui ţăran

În Pojorâta vremea-i rea,
Te aştepţi să pot să fac ceva,
Să ies afară cu zăpadă până-n coate,
Să îmi iau plugul şi să îmi fac dreptate.
O fac şi poate fac mai multe, poate
Umblu la muls prin pădure după oile pierdute.

Dar te aştept cu drag la primăvară,
Te aştept să vii când peste tot pe deal sunt păpădii,
Te aştept cu drag să le culegem şi
Când al tău ţăran îţi va explica,
Căci stă în pat numai duminică şi atunci că este vremea rea.
Vreau doar să te întorci înapoi la mine când iarna va fi în toi,
Să stăm la foc cu-n vin de soi, şi să ne împăcăm...
De-i iarnă-n toi

poezie de Taran Grigore Alexandru
Adăugat de alexandrugtaran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc şi când mă mor,
când mă-nalţ, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e uşor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău şi-l beau,
îţi aud paşii desculţi,
eşti în mine, nu mă cruţi

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de heruvimi

Imploraţi de paparude,
Norii curg în niagară
Tot cu aripile ude
Heruvimi din cer coboară.

Râul se revarsă-n matcă
Şi nivelurile-i cresc...
În derivă ca o barcă,
Clăile de fân plutesc.

Sus pe clăi, dulăii răi
Leoarcă îs de ploaie
Sunt acum biete potăi
Blânzi ca şi o oaie.

Soarele apare-n clipa,
Când un heruvim plăpând
Ud, nu-şi poate-ntinde-aripa
Zborul să-l reia... planând!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din amintiri...

Scriu acum ceva pe foaie
Că să nu mă fac de oaie,
N-am mai scos o poezie
De când am murit, se ştie.

Scriu orice îmi vine-n minte,
Mă joc cu orice cuvinte,
Afară e frumos tare,
Dar nu ies, mă fac de oaie.

N-am mai scos o poezie
De când vremea de beţie
Mă luase într-un val
De-am ajuns şi la spital.

Poezia nu e bună,
Parcă e scrisă pe lună,
Scriu odată la un an,
Dar va scriu, nu sunt mârlan.

poezie de Vlăduţ Matei (19 aprilie 2013)
Adăugat de Vlăduţ Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când... până când...

De când e lumea şi pământul,
Tot de-atunci bate şi vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă şi tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile şi nopţi,
Tot de-atunci sunt vii şi morţi.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani şi anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Şi cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrăneşte
Tot ce pe el vieţuieşte.

De-o veşnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea îşi au mersul
De când există Universul.
Şi după cum cartea ne-nvaţă,
Tot de-atunci există viaţă.

De când planeta are viaţă
Omul stă mereu în faţă.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile şi nopţi,
Nu vor mai fi vii, nici morţi.

Atunci viaţa se sfârşeşte,
Când pământu-ncremeneşte.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au inflorit salcâmii

Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Şi un dans devine
Nuntă de cu zori.

Când salcâmul ţine
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.

Nimenea nu ştie
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.

Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen şi miere.
Fug să se întoarcă.

Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.

Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug şi nu-şi încarcă
Sacii cu polen.

Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aş urca în pom
Să le ţin umbrele.

Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog imaginar

- Având imaginaţia bogată,
Iubitul meu, chiar şi când mă priveşte,
Mă face să mă simt mai dezbrăcată
Decât când orice haină îmi lipseşte.

- Bărbatul meu, chiar şi când goală-puşcă
Stau lângă el, mă vede în palton,
De-aceea nici de sfârcuri nu mă muşcă;
I-au mai rămas trei dinţi... în silicon.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul vânatului cu carne roşie

Azi m-a ţintuit la pat
Consumul exagerat
De cărniţă de vânat
Şi de vin alb de Muscat.

Cu durerile ce-apasă
Pe-ncheieturi, pun pe masă
Morcovei şi o lăptucă
Şi nu mai am chef de ducă.

De când am dureri atroce
Nu sunt vânător feroce
Şi stau numai prin obor...
Mă vait ca ursul că mor!

Căci de când s-a pornit guta
Nu cred că mai apuc suta
Şi mă prăpădesc devreme...
Cu-ale ciutelor blesteme!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scoică stau lejer ca-n brişcă

În scoică stau lejer ca-n brişcă...
Mă poartă-un cal de mare trap
Să văd dacă plan(c)tonul mişcă
Şi toţi supuşii mei au cap.

Şi primul care-mi iese-n cale
E-un rac cu ochii de piper
Fierar cu cleşti şi fără foale
Cu mersul în marşarier.

Urmează fiinţe fără maţe
Ce-mi fac la reverenţe, zeci!
Doresc cu snopul lor de braţe
Să mă îmbrăţişeze, deci!

Aşa cum văd se tot perindă
În vis supuşi pe lângă brişcă
E ca-ntr-o noapte cu colindă...
Când tot ce este viu se mişcă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!