În singurătatea universului stelele continuă să stralucească pline de optimism. Şi totuşi într-un final până şi ele mor lăsându-şi în ultima clipă un zâmbet luminos pe bolta cearească, transformându-se în dorinţă pe pământ.
Moartea unei stele, speranţa pământeanului.

citat din Stoicănescu Sorin Daniel (28 octombrie 2021)
Adăugat de sorindaniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele lumeşti

Cine dintre toate acele
vedete strălucitoare
de pe bolta minţii mele
a înţeles ce trecătoare
este vremea unei stele
şi cât e de pieritoare
lumina ce luce-n ele?!

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea construieşte fotografia, iar zâmbetul o finisează!

Sorin-Daniel Stoicănescu (2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om prinde viaţă în 9 luni şi o pierde într-o secundă.

Sorin-Daniel Stoicănescu (2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparate foto scumpe au mulţi, talent au puţini!

Sorin-Daniel Stoicănescu (2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte artistul, nu omul, altfel vei avea o dezamăgire!

Sorin-Daniel Stoicănescu (19 octombrie 2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografii sunt de două feluri: fotografi buni şi deţinători de aparate scumpe!

Sorin-Daniel Stoicănescu (14 august 2012)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ultima naştere

Să nu uitaţi
eu am descoperit moartea
muream în fiecare secol
şi de fiecare dată
la noua naştere eram
cu totul altceva
dar totuşi viu...

La ultima naştere
floare am fost.
Iar moartea se crede fericită
că n-o să mă mai pot naşte
pregătindu-mi iradierea.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii sunt cei mai buni prieteni ai omului pentru că nu ştiu să vorbească!

Sorin-Daniel Stoicănescu (2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

sunt stele pe bolta înaltă
ce semănă cu diamante
care în noaptea învoalată
se oglindesc fascinate

stele ca acestea şi pe pământ
noapte şi zi mereu strălucesc
încărcate de mister ziua sunt
iar noaptea - de iubiri povestesc.

şi stelele fermecătoare
luminează în seninul pur
cu îndrăzneală în culoare
ca şi-n imensul cer de-azur...

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă îţi este rău de înălţime, tu trebuie să fii tot timpul acolo sus!

citat din Stoicănescu Sorin Daniel (23 mai 2021)
Adăugat de sorindaniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că îngropi securea războiului nu e cel mai important, ci cât de adâncă e groapa în care o bagi!

Sorin-Daniel Stoicănescu (2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în iubire veşnică, pentru că nu cred în veşnicie!

Sorin-Daniel Stoicănescu (15 iulie 2012)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stelele nu mor niciodată,
le cad doar colţurile
când oamenii
nu se mai iubesc,
îşi sting lumina,
câteva secunde,
timp suficient pentru
a-şi muta destinaţia
într-un alt
capăt de lume...
Doar oamenii mor,
şi mor înainte de
moartea obişnuită,
mor ucişi de dragoste...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă pot întoarce la tine...

M-am întregit în pieptul tău venind la fiinţă timpul
şi m-am desprins de trecătorii reci ai lumii;
desăvârşit, am trăit înapoia ochilor tăi
şi a trebuit să mă ancorez de soare
să mă închin copilăriei tale, ca un bărbat puternic ce eram;

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine.

Am trăit pentru a te respira în loc de aer,
şi te-am respirat atâta vreme cât să iau forma luminii ;
mi-au trecut toate rănile pe dinăuntru
rănile mele au rămas în rugurile tale
din care mai târziu se va naşte nucleul unei comete.

Căutându-mă înapoia întunericului,
tu nu poţi străluci fără mine.

Durerea a venit când mi s-a lipit umbra de pământ
şi m-am văzut lumină ştearsă în pântecul amurgului;
alergam de pretutindeni într-un vid.

Singurătatea a venit
atunci când n- ai mai putut să mă întregeşti cu tine,
deşi pământul
se făcuse din nou verde în muguri.

Dar totuşi trăiesc...
Trăiesc în voia vidului
între văz şi auz, între miros şi pipăit.

Şi alerg...
Alerg cu moartea încolţită-n mine
până la orizontul care nu se mai sprijină de cer;
răsăritul este peste tot, curge de pretutindeni.

Şi totuşi trăiesc...
Trăiesc într-o lacrimă de-a ta
şi nu mai simt prăbuşirea
care m-a desprins de lume.

Tăcerea a venit din ceea ce nu mai are chip
şi am rămas o mână pământ.
Sufletul mi se roteşte în inima întunericului;
se face luminos, mai luminos, şi mai luminos...

Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot întoarce la tine...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară, nr 129, septembrie 2012. Revista Centrului Cultural Focşani (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua şi sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ţinându-se de mână, suflete şi stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi,
este frumos să-l asculţi,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorinţă.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrăţişez cu Soarele
şi răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viaţa.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete.
Îşi dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele mor şi dor

Prin universuri paralele
Pline de rele şi sechele
Mă dor o groază de stele.

tristih de David Boia (20 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Sunt stele pe bolta înaltă
Ce seamănă cu diamante,
Care în noaptea învoaltă
Se oglindesc fascinante.

Stele ca acestea şi pe pământ
Noapte şi zi mereu strălucesc:
Încărcate de mister ziua sunt,
Iar noaptea – de iubiri povestesc.

Şi stelele fermecătoare
Luminează în seninul pur
Cu îndrăzneală în culoare
Ca şi-n imensul cer de azur...

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Crina Decusară-Bocşan
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un artist fotograf e interesat de culoarea fotografiei, în timp ce un pozar e interesat de culoarea banilor câştigaţi din fotografie.

Sorin-Daniel Stoicănescu (2015)
Adăugat de Sorin-Daniel Stoicănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o zbatere şi o căutare permanentă urmată inevitabil de un abandon! Speranţa râmâne însă până în ultima clipă!

Viorel Muha (iunie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

E în mijlocul cărţilor
Pe care le-a iubit -
Pentru ultima oară.
Dar nu le mai priveşte
Deşi nu s-a săturat de ele.

Fruntea frumoasă a femeii iubite
Un ecran...
Şi romanul unei vieţi
Se deapănă din frânturi amestecate.
Pentru ultima oară e alături
Dar el nu ştie.

Vladimir e şi mai tras prin inel,
Poartă cravată neagră
Pe care tatăl i-a dat-o din timp.
Atunci nu ştia,
Acum ştie...
Vin câţiva prieteni,
Îi studiază profilul atent:
"El e
Totuşi nu mai e el"
Pentru că nu le mai zâmbeşte ca de-obicei.

Se retrag cu pas de baletistă.
Alţii îl aşteaptă dincolo.
El nu i-a uitat nici o clipă.
Şi dacă se va întâlni cu ei,
Nu se va plictisi toată moartea...

poezie de Saşa Pană din Culoarea timpului (5 iunie 1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!