Poemul din păr
Azi m-am vopsit...
Un gri perlat
ca toamna cea gri
strălucind, pe-nserat.
Întâi mi-am cumpărat vopseaua
albă ca neaua,
apoi, o picătură
fără măsură, de ceață
și le-am amestecat
în cafeaua mea caldă
de dimineață!
N-am mai băut,
le-am lăsat doar o clipă
în ceșcuța cea verde și mică!
Apoi am luat
șuviță cu șuviță
și le-am colorat
cu un vârf de peniță...
Încet, încet,
ca pe un bloc de desen
și-n părul meu alb
a apărut un poem!
Cuvinte nu am
să-ți explic și... nu-mi vin
căci toate-au rămas
în poemul sublim!
Dacă ai ști,
ce frumos am pictat...
Un gri perlat
ca toamna cea gri
strălucind pe-nserat!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre alb
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre pictură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dimineață
Citate similare
Toamnă gri
Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.
Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!
Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ceață albastră, ceață gri
Ceață-albastră, ceață gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucerești,
În sân codru' să-nvelești.
Amărât, uitat de soare
Șade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.
Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.
Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceață-albastră, ceață vie.
Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceață-albastră, ceață gri,
În cer nu mai zăbovi!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre strigoi, poezii despre sfaturi, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre castele sau poezii despre brumă
O lume gri
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre inimă sau poezii despre aripi
Lumea din jurul meu
Lumea din jurul meu este gri,
porumbeii sunt gri, zorii sunt gri, furtuna este gri.
Numele cu care-i chem sunt frumoase
iar eu mă întreb unde se tot duc.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei
Jacheta gri
Jacheta gri, uitată-n cui,
A fluturat odată,
În briza unui golf verzui,
Pe tine înfășurată.
Tu n-o mai porți; s-a demodat, Dar eu văzând-o îmi pare Că stau cu tine îngândurat,
În freamătul de mare.
Jacheta gri a-ncremenit
Cu tainicele-i cute...
Mi-aduce-un dor nemărginit De vremile trecute.
Ah! mâneca ce se-ndoia
De-a brațului mișcare,
Ea tristă, parc-a-nchis în ea
O clipă trecătoare.
Și mâinile ni s-au cuprins
Pe nesimțite parcă,
Pe când, în verde necuprins,
Se depărta o barcă.
Un far luci din val în val,
Arzând pe stânci de diguri,
La un luceafăr roz, spectral,
În nordicele friguri.
Apoi, s-a stins în ceață, lin,
Ca iarăș să s-aprindă,
Trăgând o dungă de rubin,
Pe-a golfului oglindă.
Deodată, rece vânt porni,
Din larguri să străbată,
Și-n tainica jachetă gri
Te-ai strâns înfiorată.
poezie de Constantin Brătescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre stânci, poezii despre roz, poezii despre mâini, poezii despre mișcare, poezii despre dor sau poezii despre bărci
Gri
Dacă dragostea ar fi de plumb și trandafirii ar fi gri
Și muza mea ar fi de lavă și la apus ar împietri,
De ar fi totul de noroi și noi și stelele pe cer,
De ar fi totul în jurul nostru un infinit cam efemer,
De s-ar stinge soarele și ar năvăli furtuna,
De ar cădea meteoriți într-un tango cu luna,
De totul ar fi alb sau negru și sufletul ar amuți,
M-ai iubi gri?
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tango, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre plumb, poezii despre negru sau poezii despre meteoriți
Prea ninge
prea ninge
psihiatrul a spus:
dacă vezi insecte sau fulgi sau ciudate
forme geometrice
să
te prezinți de urgență la dez
alcoolizare (?!)
pe
strada văcărescu
colț
cu colț alb alb alb
cu colț gri gri gri
pe
ne
răsuflate
cu
colț fo
arte ne
gru
gru
gru
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre psihiatrie, poezii despre ninsoare, poezii despre insecte, poezii despre geometrie sau poezii despre artă
Gri
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
"I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri...
Și de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre iarnă sau poezii despre gânduri
În toamna gri ...
Copacii-s palide fantome
În toamna gri, cu chipul slut,
Când frunzele-nturnate-n lut
Țes noi covoare policrome.
Umbrele-au înghițit tăcerea,
În pântec icnetul s-a frânt
Și amorțite sub pământ,
Din seva lui își trag puterea.
Stafii de ceață-n noaptea oarbă
Au răscolit până-n adânc,
În tropot, rătăcind prin iarbă
Cu brațe-nfipte în oblânc,
Până le râse iarna-n barbă,
Alungând toamna ca pe-un țânc.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fantome, poezii despre tăcere, poezii despre lut sau poezii despre barbă
Glossă nuanțelor de gri
E cerul gri și plouă-n noi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
Copacii-s triști, copacii-s goi,
E poate cea mi lungă noapte.
Noaptea în suflete se lasă
Și sub copacii adormiți
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Mai tineri și mai fericiți.
E cerul gri și plouă-n noi
Sub pelerinele de negru.
Și plângsub pleoape, plâng și ploi
Din cerul de un gri integru.
Ne dor tăcerile... Deodat'
În noi o flacără se-nalță
Și visul iar s-a-mbujorat
Căci prinde iar speranța viață.
Ascunse în tăceri sunt toate
Și lumea parcă a adormit,
Dorm somn de veci sub ramuri moarte
Lumini ce-n noi au încolțit.
Pe cer, de-acum nu mai sunt stele
Și sub o pătură de nori,
Dorm toate visurile mele,
Dar știu că vor renaște-n zori.
Copacii-s triști, copacii-s goi
Și doliu peste tot se lasă.
Noi, în tăcere, numai noi,
Ne vom întoarce iar acasă.
Cobori pe treptele de gri
Quasar înveșmântat în ceață
Pe sub apusuri viorii
Să zbori, cu fluturii învață!
E poate cea mai lungă noapte
Un șal pe umeri s-a lăsat,
Nu se-aud clopote, nici șoapte
Și-atunci mă-ntreb ce s-a-ntâmplat.
Și încolțesc tăceri în mine
Și sufletul îmi e rănit,
Tăcerile îmi sunt străine,
Trec aripi gri prin infinit.
Noaptea în suflete se lasă
Și trec pe ceruri păsări gri,
Voaluri gri mă poartă-acasă
Înspre nopțile târzii.
Plânge griul pe ogoare,
Grâul, gri în spicuri crește,
Apoi cade-n ploi, din soare
Și-n poeme încolțește.
Și sub copacii adormiți
Dorm frunze gri. Gutuie coaptă
Se-aprinde-n mine. Voi sluji
Această noapte-mparfumată.
Alai de gri... s-a înnoptat...
Un petec gri de cer, apune
Și plouă pe un gri asfalt
Cu gri stelar și-nchinăciune.
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Nor timpii în târziul ceas.
Îmi este viața mai frumoasă,
Feștila,-n gri muiată,-a ars.
Și griul iar se risipește
În pure primăveri de vis,
Caisul deoată înflorește
Și plouă floare de cais.
Mai tineri și mai fericiți,
Bătrâni se-mbracă-n haine grele,
Cu pașii mici și șerpuiți,
Coboară drumuri de mistere.
Se pierde griu-n rubiniu,
Speranța încolțește-n noi,
Copaci de gri s-au scuturat
Și nu mai sunt atât de goi.
Mai tineri și mai fericiți
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă
Și sub copacii adormiți
Noaptea în suflete se lasă.
E poate cea mai lungă noapte,
Copacii-s triști, copacii-s goi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
E cerul gri și plouă-n noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte sau poezii despre flori
UITARE PE BUCĂȚI
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre plimbare, poezii despre picioare, poezii despre perfecțiune sau poezii despre ore
Cea mai profundă și complexă realitate nu este cea pe care o vedem, simțim sau atingem ci este dincolo de acestea. Cele mai multe lucruri care se văd și pe care le deținem, au fost făcute deși nu au mai existat vreodată. Întâi le-am văzut în mintea noastră iar apoi am crezut că pot fi făcute și le-am creat. Fără credință viața nu are Nord.
citat din Daniel Bota
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre realitate sau citate despre existență
Uitare pe bucăți
(Dintr-un volum ce fi-va, totuși)
Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăți
Și nu te pot uita așa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăți.
Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Și ca să-ți trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.
Mi-am șters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Și părțile bătute de poteci -
Călcâile și tălpile hoinare.
Pe glezne m-am plimbat în sus și-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,
Și mi-am luat adio de la ele.
Genunchii i-am luat pe rând în palme
Și m-am jucat o oră pe rotule,
Mișcându-le ușor, cu gesturi calme,
Atunci când mă iubeai, nicicând destule.
La coapse-am zăbovit un timp în plus,
Căci mult mi-au fost suport de bucurie,
Le-am mângâiat pe rând, privind în sus
Spre zonele-ncărcate cu magie.
Pe-acelea îmi va fi mai greu un pic
A le uita, m-am hotărât s-amân...
Mi-am rezervat o zi pentru buric
Și-o lună pentru fiecare sân.
Am petrecut apoi la gât, la nas
Și la urechi - mi-au fost și ele muze,
Obrajilor le-am spus un bun rămas
Și-am zăbovit un an întreg la buze.
Pe mâinile ce m-au cuprins cu sete
De-atâtea ori să-ți uit mbrățișarea?! -
Le-am sărutat cu grijă, pe-ndelete,
Apoi, spre a desăvârși uitarea,
Ți-am mângâiat cu mâna-ntoarsă părul
Și m-am oprit un timp pe fruntea ta...
Dar să accepți, iubito, adevărul
Că ochii... ochii n-o să-i pot uita!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petec de gri
Cerul este un petec de gri,
Cu atomi îngrămădiți unul într-altul,
Atât de îngrămădiți încât
S-au revărsat în sufletul meu,
Desenând nudul singurătății.
Și plouă în mine particule de lacrimă
Și în labirintul tăcerii sunt doar eu.
Ecoul singurătății doare,
Flutură ca un doliu de gri.
Nopțile sunt pustii...
Matelotul gândurilor
Aruncă visele peste bord...
Bate un clopot ritmul
În balansul valurilor
Atac de cord.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre particule sau poezii despre nuditate
Poem în alb
lovit la rădăcină poemul a părut că geme
brusc s-a prăbușit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o știință a îndepărtării
de degete învățate să mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise
se făcuse dimineață
parcă am zis ceva nu mai știu exact ce
mi-amintesc doar că le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou și le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coșul cu hârtii
să ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut
în noaptea următoare am vrut să dorm
ceva nu mă lăsa în pace
parcă toate cele patru camere ale inimii deveniseră una
iar în ea se mutau locatari noi
abia atunci mi-am dat seama că nu sunt singură
și am bătut cu sfială la fiecare ușă
și mi s-a deschis
ei bine de atunci de fiecare dată
am fost invitată cu bucurie înăuntru
într-o zi am primit de la noii locatari al doilea rând de chei
și mă simt îndatorată
acum intru și ies când doresc
și nicio ordonanță de urgență nu mă poate da afară
de atunci am început să cred că doar
anumite cuvinte inocente mă locuiesc
visând în locul meu poemul
apoi treaba mea să-l scriu la lumina zilei sau în întunericul nopții
la licăririle focurilor lui Dumnezeu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric sau poezii despre știință
Rechinul alb (Carcharodon carcharias) de fapt nu este alb decât parțial, pe cca o treime din corp, și anume pe partea inferioară (ventrală): pe burtă și până la coada dorsală, în zona pectorală, pe falca inferioară și pe partea inferioară a botului și a înotătoarelor pectorale. Pe partea dorsală (pe spate) și o mare parte din părțile laterale are culoare gri, gri-negricios, uneori cu nuanțe de maro deschis sau albastru, în funcție de mediul în care trăiește. Trecerea între zona albă și cea gri este netă, contrastantă, ușor franjurată.
George Budoi în Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre alb, citate despre înot, citate despre corp sau citate despre albastru
Noiembrie
copii trag de mame-n parc
tremur în buzunarul unei femei
îmi pierd gravitația și portofelul
o bucățică în palton roșu
pisicile trec încordate ca un arc
troleibuze gri
paltoane gri
iubita mea e gri
oamenii se ridică deasupra precum o pâclă gri
ți-am injectat noiembrie în vene
iubito să nu te temi
ascultăm Beach Boys la mezanin
și ghicim
stăpânii bocancilor de vinilin
nu ne rămâne decât să reinventăm orașul în care trăim
regulile sunt pentru tâlhari nu pentru îndrăgostiți
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre încordare, poezii despre troleibuze, poezii despre roșu, poezii despre pisici, poezii despre parcuri sau poezii despre oraș
Cuvinte pierdute
Cuvinte aruncate, cuvinte pierdute
Rămase libere nesupuse
Pe toate le-am cules din vremurile trecute
Pe toate le-am înviat din vremurile apuse.
Și le-am spălat cu rouă de soare
Le-am presărat pe ropotul ploii
Le-am zvântat apoi cu a verii boare
Și le-am omorât din umbră toți strigoii.
Apoi le-am aruncat pe toate în mare
De unde valul le-a adus la picioarele tale
Ca o sublimă și imensă desfătare
Niște religve din vremuri abisale.
Să le culegi cu grijă și iubire.
La piept să le agheți ca mărțișor
Să fie dovadă vie în amintire
Că-n inima ta eu mă răsfrâng, cu dor.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre rouă, poezii despre prăpăstii sau poezii despre libertate
Rătăcire
Norii m-au învăluit în straie gri
Să rătăcesc în umbre și reci picuri,
Să fac râului strat de mozaicuri,
Morilor de apă, roțile-a-și roti!
În ziua când voiam a ștrengări
Și-am construit castele din nimicuri,
Norii m-au învăluit în straie gri
Să rătăcesc în umbre și reci picuri,
În pumni să-i prind și apoi cântări
Pe ale talerelor șirelticuri,
Poemele de-amor să-mi ard în plicuri,
Dar n-am putut și lumea se umbri,
Norii m-au învăluit în straie gri...
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre nori sau poezii despre apă
Autorul are un gând de spus, o frumuseță de mărturisit; și-și zice: "Aceasta este partea cea mai bună din mine; cât despre rest... am mâncat, am băut, am iubit, am urât ca oricine! Viața mi-a fost ca un abur și acum nu mai e; uite acestea le-am văzut și le-am cunoscut. Dacă ceva a avut valoare în viața mea, apoi acestea din carte merită să fie împrăștiate vouă."
citat din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre superlative, citate despre mâncare, citate despre iubire, citate despre gânduri, citate despre cărți sau citate despre abur