(Ceea ce a ajutat pe poet să găsească tocmai "umbletul" şi "portul" e fără îndoială sinceritatea lui absolută, de care voi pomeni mai departe. Aici însă e vorba numai de procedeele artistice, iar nu de însuşirile sufleteşti care au condiţionat aceste procedee.)

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce a ales poetul (nu e vorba de-o alegere calculată) tocmai umbletul şi portul?
A ales "umbletul" pentru că la ochi, la gură sau la frunte, se înţelege că nu ţi-ar fi greu să faci deosebire între iubita ta şi celelalte femei, chiar dacă n-ai fi aşa de înamorat. Pe câtă vreme ca să poţi deosebi o femeie de toate celelalte numai de pe umblet, de departe (să-i poţi presimţi apropierea), trebuie să iubeşti într-adevăr. Numai amorul singur îţi dă putinţa de a observa o deosebire care scapă privirilor indiferente.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi Nevăzutul a creat văzutul, Nevăzutul nu îi impune nimic văzutului. Liniştea reuşeşte în tot ceea ce face, pentru că face fără să înfăptuiască. Liniştea face prin Fiire, fără să facă nimic. Reuşeşte în tot ceea ce face, fără a se mândri pentru faptul că face fără să înfăptuiască. Tot ceea ce provine din Linişte, este deja perfect, pentru că Liniştea este Perfecţiunea în Sine, care susţine totul, fără a înfăptui susţinerea. Facerea fără de a face. Căci atunci când Fiirea devine perfect conştientizată, facerea vine de la Sine şi se manifestă prin Sine - prin Unicul Sine. Şi tocmai lipsa de efort face ca Liniştea să fie veşnic odihnită, în Împărăţia Absolută. Şi tocmai lipsa de mândrie, face ca Liniştea să fie veşnic împlinită, în Împărăţia Absolută. Şi tocmai lipsa de sine, face ca Liniştea să fie veşnic eternă, în Împărăţia Absolută. Căci Liniştea nu trăieşte pentru sine, tocmai de aceea este lipsită de griji şi zgomote. Liniştea îngrijeşte de bunăstarea sunetului şi, cu smerenie absolută, există pentru a scoate sunetul în evidenţă. Ajută, fără ca nimeni să ştie că a ajutat. Aceasta este invitaţie la Linişte, pe care Liniştea o oferă sunetelor. Aceasta este chemarea Liniştii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu însă, despre care se ştie cât era de scrupulos cu propria-i producţie, nu se mai poate apăra.
Şi această injurie i se aduce tocmai acum, când se împlinesc 25 de ani de la moartea lui — ca un omagiu!

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunsi acolo sus nu suntem deloc mai înalţi decât înălţimea pe care o aveam înainte. Ne înalţă tocmai ceea ce călcăm în picioare şi ne situăm mai sus tocmai graţie celor care ne-au ajutat să ajungem mai sus.

Fernando Pessoa în Cartea neliniştirii
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritatea în artă e o însuşire supremă. În ultima analiză, ea mi se pare chiar condiţia unică a poeziei lirice... Nu oricine însă poate fi sincer în versuri.

citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu inseamnă numai genul literar, ci este o explozie, o stare care poate să exprime mai multe formule artistice şi mai multe stări sufleteşti.

citat din Dan Mihai Cipariu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă refuză să apară de la sine sentimentele cu adevărat artistice, trebuie solicitate prin anumite procedee tehnice care îl fac pe actor stăpânul lor.

citat clasic din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfârşitul zilei, nu este vorba despre ceea ce ai sau despre ceea ce ai realizat. Este vorba despre ce ai făcut cu aceste realizări. Este vorba despre persoana pe care ai ridicat-o la alt nivel, pe cine ai făcut o persoană mai bună. Este vorba despre ceea ce ai oferit înapoi.

citat din Denzel Washington
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet devine esenţial atunci când atacă marile teme ale omenirii şi scrie versuri care pot rezona oricând cu sentimentele celor care le citesc, chiar şi atunci când bruma mileniilor se va aşterne peste contemporaneitate. Ridicându-se deasupra propriei vieţi prin forţa lăuntrică creatoare, poetul devine un far luminos care cheamă vasele rătăcite din marea dezavuare înspre portul liniştii sufleteşti.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub copaci, întunericul avea ceva ameninţător: când ridicam ochii, frunzişul umbrit îmi umplea inima de o frică nelămurită. Fără îndoială că lighioanele monstruoase pe care le văzusem erau nişte biete vietăţi greoaie şi inofensive, care nu doreau răul nimănui. Dar ce alte supravieţuitoare ale epocilor imemoriale, ce dihănii crunte, hidoase şi sprintene se pregăteau, ascunse după aceste stânci sau aceste tufişuri, să se repeadă asupra noastră? Nu ştiam mare lucru despre viaţa preistorică; citisem o singură carte în care era vorba despre nişte monştri care ar fi putut face cu leii şi cu tigrii exact ceea ce pisica face cu şoarecele. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am lovi de ele în pădurile din ţara lui Maple White?

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vorba românească
De la moşi-strămoşi lăsată,
Că un câine care latră
Nu te muşcă niciodată?

catren de George Topîrceanu din Cânele ovreiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s poet

Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinţi ca un sărut.

Eu nu-s poet, ci ţesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar şi abisuri fără Dumnezeu.

Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.

Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât şi prost
Şi-ai cărei ani pierduţi, plini de mizerii,
I-am zugrăvit aşa precum au fost.

Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniştit al veşniciei,
neliniştit, căci nu ştiu dacă-apuc.

poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cu­ceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă... Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte... Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate rimele sunt bogate sau rare şi vă desfid să găsiţi o singură greşeală de ritm sau de măsură.
Nu oricare om inteligent, însă, poate face versuri artistice (şi cu atât mai puţin poezie).
Aşadar, încă o dată, una e perfecţiunea tehnică şi alta e perfecţiunea artistică. Ele se condiţionează poate reciproc, dar nu se pot confunda.

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul popular, influenţat mediocru de către aceste aprecieri ale ştiinţei şi puţin riguros cu privire la originile profunde ale visului, se încăpăţânează în antica sa credinţă. Pentru el, visul are un sens şi acest sens ascunde o previziune. Pentru a o elibera din conţinutul visului, care este adeseori mult prea confuz şi misterios, este necesar să se aplice anumite procedee de interpretare, iar aceste procedee constau, în general, în înlocuirea conţinutului visului, aşa cum a rămas el în memorie, printr-un alt conţinut. Transpunerea se poate face în amănunt, cu ajutorul unei "chei" care nu trebuie să varieze. Se poate, de asemenea, înlocui dintr-o dată obiectul esenţial al visului printr-un alt obiect faţă de care primul n-ar fi decât simbolul.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea cunoaşterii constă în a ajunge, prin intensificarea supremă, tocmai acolo unde cunoaşterea eşuează. În necunoaştere, însă doar în necunoaşterea împlinită, dobândită, se află un izvor de neînlocuit al conştiinţei de sine a fiinţei noastre. La aceste limite se opreşte cunoaşterea, nu însă şi gândirea. Cu ceea ce cunosc pot acţiona exterior, tehnic, însă necunoaşterea face posibilă acţiunea interioară, prin care mă transform pe mine.

Karl Jaspers în Texte filosofice (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte numai în două împrejurări: sau despre ceea ce ştii lămurit sau despre ceea ce trebuie spus neapărat. Căci numai în aceste împrejurări e mai bună vorba decât tăcerea.

citat din Isocrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte numai în două împrejurări: sau despre ceea ce ştii lămurit sau despre ceea ce trebuie spus neapărat, căci numai în aceste împrejurări e mai bună vorba decât tăcerea.

citat din Ipocrate
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie suflet şi viteză

Folosind forţa de propulsie
a propriilor abisuri sufleteşti
acest poet
va ajunge
departe

Priviţi-l
ce frumos
cade-n
moarte

Până
aici
n-a ratat
nici
o
nenorocire

Ce prezent măreţ
îl aşteaptă

Ce iubire
mare
îl ignoră

Ce
singur
poate
fi

Într-o
oră

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!