E moartă iubirea

E moarta iubirea
Si-n mutul si voi
Al raului negru o duc s-o-nmormante.
Si nimeni sa-i planga,

Si nimeni sa-i cante, -
Ci crunt o petrece un straniu convoi
De umbre de pasari
E Pasarea-Albastra, cu aripile-i frante
Ce umbra si-o scoate
Din mine,
Din voi,
Sa-si taraie mersul in cruntul convoi
Pe urma iubirei ce merg s-o-nmormante

E Pasarea-Albastra
Din mine,
Din voi —
Priviti-o-n sinistrul convoi cum se duce
Cu fulgi-i ce-i smulse intaia rascruce,
Cu aripile-i frante de-ntaiul avant,
Si rupte-n mutirea unicului cant
Si frante pe vana jertfirilor cruce
E Pasarea moarta
Din mine,
Din voi,
Ce trece-nmultita
In mii denaluce

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile luminii

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre
mierlele transferă frenezii din zăvoi
cu minuni de viaţă ne facem zestre.

bunul Dumnezeu împlineşte nevoi
şi destramă toate grijile terestre
bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

ploi de împăcare cad şuvoi şuvoi
se hrănesc cu pace naturile terestre
păduri de iubire freamătă pentru voi
se nasc curcubeie din vintre acvestre.

bucuriile luminii coboară în convoi
chemările cerului se aud la ferestre.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planuri de amurg

un vis din tinereţe mi s-a împlinit
universul a deschis o poartă pentru mine
eliberată din sclavie zbor spre infinit
urmând supusă lumini diamantine.

iubirea de vers departe o voi duce
unde nu sunt bezne unde nu sunt furi
voi întâlni mântuitorul la răscruce
El poate să se-ndure şi de trubaduri.

cu turma de vise voi trece şi munţii
precum oaia cea blândă voi urma Păstorul
cu tâmplele albite la marginea frunţii
am să ating steaua să îi simt fiorul.

înalţ zilnic spre Iisus rugăciunea minţii
până când moartea va răpi din mine viitorul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i moarta

Dragostea-i dusa, este moarta
Nu-i de gasit pe nici o strada
N-o mai aud chiar de ma doare
Si n-o mai vad sub nici un soare
Nu mai prezinta complicatii
Nu mai tradeaza mici reactii
Zile si nopti s-au dispersat
Si s-au trecut si s-au uitat

Eu, vreau sa mai prind un tren
Spre rai sau spre infern
Mincind o piine alba amara
Flamind, ca un baiat sarac
Dar erou dezolant al propriei iluzii.

Iubirea-i moarta, este dusa
Nu mai asteapta linga usa
Nu o mai intilnesc pe strada
Pe nici o ruta, in nici o gara

Vreau, totusi sa prind un tren
Spre rai sau spre infern
Mincind o pine alba-amara
Si, sa te-ntilnesc pe tine
Saraca tot ca mine
Un oarecare om de vis a vis

Puternica si impozanta
Iubirea de ieri e azi moarta
N-a mai ramas din ea nimic
E timp cernut, e timp ucis
Nu ma voi mai gindi la ea
Si nici nu o voi mai vedea
Nu mai voi mai gindi ades
Nu-i voi mai spune:
"Te iubesc"!

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţine de miracol

tu poţi vedea timpul, a şoptit, şi s-a plecat în faţa mea.
eu pot vedea timpul şi naşterea mea a dat măreţie eternităţii
eu sunt parte din voi şi voi sunteţi parte din mine
prin mine voi puteţi vedea timpul

să ieşi din trup, să ieşi din timpul tău şi totuşi să nu pleci
să fii deasupra, urmărind, cu noi să te petreci
să spui iubire, să o faci să fie adevărată, să laşi în urmă înflorind iubire
şi să ne părăseşti lăsând regrete-n urmă

numele, spune-ne măcar numele
numele meu nu interesează pe nimeni atâta timp cât...
dar vorbele au fost smulse de un vânt aspru şi duse dincolo de lume
de atunci iubirea dezinteresată umblă ca să-şi caute-al său nume

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mă voi duce…?

nu sunt alesul şi nici singur
nu mă voi chema

risipa nu-ntr-adins mă ştie, nici harul…
urma mea prelinsă-n vaietul lumii satului românesc
mă va naşte din nou, din acelaşi părinte
din acelaşi sunet

ce mă voi face când
asfaltul va înveli ca o epidermă a diavolului toate satele?
Unde mă voi duce să mor ultima oară?

Nu sunt singur în exilul dezrădăcinării – cum nici răul
nu-i perfect…
Am vietăţi cu mine mai multe chiar decât Noe
unde să le duc, cine-mi arată că susul e sus
şi că noaptea-i aproape…?

Speranţa, hristica respiraţie
abia îmi învaţă numele sau
…mi-l pierde-n dâra nechemării

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

Şi grupuri, grupuri,
Au început sã cadã fluturi.

Şi ei cad din mine, din tine,
Din voi, din gând.
Şi pleacă şi vin,
Şi mor renăscând
Din priviri izvorâte din mine, din tine, din voi.
Au început sã-mi plece fluturi,
Grupuri, grupuri,
Îmi pleacă fluturi,
Din mine, din tine, din voi.

poezie de Iulia Otilia Mihalcea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am să trec cum o fi
prin mine
uşor indiferent
la dragostea asta răvăşitoare
la propunerile de pace
şi la sclipitoarele lame de toledo

îmi voi atîrna de clanţă
un carton verde
pe care să fie scris
"aici nu stă nimeni"

o să fumez mai puţin
nu voi mai bea deloc
îmi voi lua la timp medicamentele
voi face curat în fiecare zi
şi-mi voi spăla poeziile
în chiuveta de inox cu apă fierbinte

voi vorbi aproape nimic
şi voi uita cum se articulează cuvintele
cu proteza-mi din plastic

voi fi
cum am mai fost
un copil aproape cuminte

aproape deloc

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj mistic

Scriu pe pereţi...

Poezii celor de pe urmă
Mesaje pentru spirite
Citate din cărţi sfinte
Scrise de un nimeni ca mine.

Judec...

Pe cel de langa mine
Va judec pe voi timpuri
Păreri ce nu au existat
Judecat fiind şi eu de zei.

Gândul...

E slobod şi e toxic
E trecut prin sabie
Gand despre alte vieţi
In care am fost un gânditor.

Voi fi...

Un spirit sa va privesc
O frunză in furtună
O raza printre nori
Voi fi mereu in urma voastră.

poezie de Alin Ojog (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă tem. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.

Frank Herbert în Dune)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii poem

Voi face un pod între mine şi mine
pentru cât nu m-am iubit
dar nimeni nu trebuie să ştie,
cum nimeni nu trebuie să vadă
umbra mea din ultima mea zi pe pământ!
îmi va mai trebui o singură zăpadă
să-i scriu vieţii un poem desăvârşit...
când nişte scări voi urca...
voi coborî o mie de scări
ori voi sări câte două, întristată!
Să nu pot muri s-ar putea!
dar dacă alerg pe-un câmp de lavandă?
numai poezia să nu-nchidă ochii înaintea mea
poate aşa-mi va creşte un cord în partea dreaptă!
voi trece încet... ca-ntr-un regal
peste curbura de ramuri numită arcadă...
până dincolo... din-co-lo...
infinit mai pierdută în abis
va ninge cernit şi voi pleca împăcată
c-am terminat al vieţii poem,
cu două inimi scris!
Nemaiştiind care din ele
va-ncepe pe-un rug sa ardă...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete la vama

Foaie verde si arama,
Petiol de par de coama,
Auzi ca venira, mama,
Zece degete la vama,

Geniale, pure, frante,
Au venit aici sa cante,
Le-au taiat la tiranie
Si acum tremura si-nvie.

Zece degete nauce,
Nici n-au unde-a se mai duce,
Parac-ar sta sa se usuce
Dupa-nfrangerea in cruce.

Zece degete se-aduna
Sa se faca iara mana,
Numai clapele ingana,
Si schelete din tarana.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjeneşte: m-am pomenit în viaţă fără încuviinţarea mea; trebuie să plec din ea şi asta mă face nenorocită. Şi cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Şi în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfăţişa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simţământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei pleca

Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt şi soare
Şi te voi aştepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi creşte mare, umbră eu voi da
Şi multe păsări voi avea pe ramuri
Şi mulţumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Şi te voi aştepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce uşor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Şi piatra de la sfârşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
¬Şi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

Mi-e frică.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plângeţi

Nu mă plângeţi voi pe mine,
Plângeţi-vă voi, pe voi!
Căci nu voi aveţi nevoie de mine,
Ci eu am nevoie de voi.

Nu râdeţi voi de mine,
Râdeţi–vă voi, de voi!
Câci nu sunt eu slab de înger,
Slabi de înger sunteţi voi.

Nu fiţi cu două feţe
Şi strigaţi că-l iubiţi pe Dumnezeu,
Dar îl huliţi când vreţi,
La bine şi la rău.

Căci este o vorbă,
Spusă de Domnul Sfânt,
Să-l iubim pe Tatăl lui cu adevărat
De când ne naştem şi pănă la mormânt.

poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt?

nu voi dărâma zidurile
construite de tata şi
nici ferestrele
prin care
evadează amintirea
voi lăsa târziul din mine
să treacă prin ziua în care
voi învăţa să iubesc iar seara
îmi voi chema un prieten

complici la ceea ce va urma
vom aştepta cuminţi
răspunsul la prima întrebare...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţire

În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pişcate de ierburi şi de spice;
Le voi simţi răcoarea, din glezne până-n nări,
Şi-mi voi lăsa-n vânt părul, spre cer să mi-l ridice.

O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi nimic,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Voi pribegi-n Natură, ca un ţigan calic,
Şi beat de fericire, ca lângă o iubită.

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (martie 1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!