Nostalgie de toamnă

Fiecare frunză care pică-n zbor
E un gest al tău de care mi-este dor.

distih de Marius Robu (1 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viaţa mea
Şi-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, şi parcă n-aş mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat şi berzele şi cucii
Şi m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mişună haiducii
Şi-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt aşa de frunză şi de ram
Încât mă rup de mine şi rămân
O frunză doar din cel care eram
Şi-un ram din cea ce m-a ţinut la sân.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză ruginie

Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci pe ape şi pe poteci!

Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă şi generoasă şi se cuibăreşte-n casă!

Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de dor

Eşti frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor şi în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliţi,
Mărăcinii din tălpi, visurile...

Fă-mi loc să aterizez în viaţa ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ţi văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ţine-mă sus, ca pe icoană!

Vei fi frumoasă ca un zbor veşnic,
Peste o clipă.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bate vântul
Sub tălpile iubirii
Mă simt o frunză

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună de miere

Când mă bate vântul,
Mă bate şi gândul
Că mi-a venit rândul
Să străbat pământul.

Să fim împreună,
Să-mi adormi pe mână,
Luna să rămână
Plină şi nebună,

Mută de mirare,
Clepsidră cu miere
Ce pică-n tăcere
La noi în uitare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim câteva miliarde de secunde, îmbătrânim în fiecare dintre ele, dar ne temem doar de una: cea în care vom muri.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca pasărea (Unei păsări)

- Ce-ai, pasăre, de ţipi în zbor?
Ţi-o fi fiind şi ţie dor,
Ţi-o fi de cuib, ţi-o fi de pui
Sau ai rămas a nimănui?

- Mie mi-e dor numai de zbor,
Zise măiastra către mine,
Iar dacă zbor, ţip şi mi-e bine;
Ţie, pe-acolo, cum îţi vine?

- Ce-i drept, în loc de zbor mi-e dor,
Dar când mi-e dor, fac tot ca tine.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (5 septembrie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai contează dacă o frunză căzută la pământ a fost sau nu pe creanga unui copac...

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt copil în fiecare clipă-n care te iubesc,
Şi de când ţi-am văzut ochii, nu mai ştiu să-mbătrânesc.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.
(Deşi mai corect e spus:

Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;
Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin.

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.

(Deşi mai corect e spus:
Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;

Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin!

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză de toamnă

Toamna, un tablou arămiu
Când fiecare frunză căzută
Se pierde definitiv în pustiu
Cu tot cu povestea avută.

Toamna, un trist recital
La care o frunză suspină.
Când după ultimul ei bal
Dispare în a nopţii surdină.

Toamna, expoziţie de pictură
În care minunata frunză
Destinul nemilos îl îndură
Să se transforme într-o muză.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger prin ger

E noapte, sunt şi eu, sunt şi femei
Afară este ger şi ceva crapă,
Prin trupul tău mai ard nişte scântei,
Prin trupul meu mai curge nişte apă.

Mă simt poet în fiecare clipă
Şi mă frământă tot ce-i omenesc,
Numai de tine, parcă, mi-este frică,
Să nu te pierd cât încă te iubesc.

Dar nu am cum. Cât eşti a nimănui
Vei fi a mea, chiar dacă-s al oricui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat că zbor
Şi m-am trezit în patul
Fără de aripi

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul inutilităţii

Eşti în fiecare celulă a mea.
Trăieşte-mă, altfel mă omori cu zile
Şi cu nopţi în care să te am aş vrea,
Căci fără de tine, toate-s inutile!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare casă are cerul ei, dar nu şi fiecare cer are casa lui.

antimetabolă aforistică de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză molcuţă,

FRUNZĂ MOLCUŢĂ,
TOAMNĂ DESCULŢĂ
Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.
01.09.2021

poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure ce nu ştie de secure, îmbătrânind hai-hui, a nimănui

Mă scutur ca o frunză, rămân precum un ram
Şi toamnele mă-nvaţă să mă despart de mine,
L-acomodez cu iarna pe cel care eram,
Lăsându-i primăvara celui ce nu-s, dar vine.

Îmbătrânesc salcâmii când vântu-i desfrunzeşte,
Dar şi când floarea dalbă se primeneşte-n faguri,
Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbeşte,
Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;

Şi-n fiecare toamnă mai facem un cucui,
Îmbătrânind ca nişte salcâmi ai nimănui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi verde

Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Şi crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă muşcătura de foc primăvăratic.

Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paştem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paşte fericirea cu-o fragedă fecioară.

Mă paşte iarba, Doamne, blestemul şi norocul
Care pe care nu ştiu se paşte sau ne paştem
Purtăm pe spate cerul şi sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaştem.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor toate gândurile. Sunt ca nişte aripi ostenite de zbor. Singurul cuib e moartea.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!