Toamnă în târg
Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vinețite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ți-amintești?!
În țară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărți.
Ți-amintești?!
Ecouri scurte,
Și târgul brumat.
Monoton,
Împușcături de vânătoare.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pastel
Buciumă toamna
Agonic -- din fund --
Trec păsărele
Si tainic s-ascund.
Târâie ploaia...
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-năbusi de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Si răgete lungi
Ornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogi...
Si tare-i târziu,
Si n-am mai murit...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen
Variații...
Arhitecturi,
Călătorii,
Tăceri.
Muzica calmează
Un suflet trist,
Devenit pretențios
Varietăți...
Renumit,
Dintr-o operă de artă...
Teorii noi și vechi...
Tăceri,
Se râde și din pântece.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
Bătrân de 75 de ani,
Cu flori și decorație-,
Am devenit un tânăr
De 57 de ani...
Aici, la piept,
E steaua din Bacău...
Am fost o poezie noaptea
Aceasta.
Cum ard luminile
Prin centru
Mă predispun la poezie...
Frumos e orașul...
E plin de Scântei Galbene.
Să nu mai plângi
Că era trist odată!
E noaptea la cruce...
Vino să te sărut.
Nunta cu garoafe albe
S-a sfârșit.
Salcâmii or povesti!
O, mamă,
Blândă mamă,
Privește-ți fiul!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit Bacovia
E Bacovia fără un sfert
în loc de rugăciune
îngenunchez
și
recit
Lacustră
Ploaia repetă monoton
Amin
Mă ridic
În jur
persistă
Bacovia
poezie de Costel Zăgan din Hipebole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Psalm
Iubito, cu fața de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă
Privește savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.
Amorul renaște,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.
Metempsihoză,
Metamorfoză,
Și câte încă.
La revedere,
Sau la adio.
Privește savant.
Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristă poveste
Dezgolite, gândurile aleargă
către mâinile dezgolite
de nisipurile orfane.
Lasă-mă să sting încet
ultima lumină
a asfințitului ce nu-mi
mai aparține demult.
Marea... ți-amintești când
ni se-mpleteau umbrele?
Poveștile nespuse ale nopții
ți-ar atinge tălpile,
ți-ar săruta săratele-amintiri
dar... trist april pe buze...
ssst! e târziu să mai trăim.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Ana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuga amintirilor (anapestic)
Bătrânețea începe atunci
Când privind țâțe pline și "coapte",
Ți-amintești de frumoșii tăi prunci
Că uitai să le cumperi și lapte.
epigramă de Mihai Haivas din DACAMFANATRIA (555 epigrame în 5 ritmuri)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Motto:
La un an cu sănătate,
Domn, Domn să nălțăm,
Să deschideți poarta casei,
Domn, Domn să nălțăm.
Să citească tot poporul,
Domn, Domn să nălțăm,
Să se bucure-autorul,
Domn, Domn să nălțăm
Mereu am fost sau nu am fost
Într-o căutare fără rost
A elixirului visat
De Eva, de Adam bărbat,
Al frumuseții, tinereții,
Deși mă cam lovesc pereții,
Sunt beat de-o falsă nemurire,
Veșnic mireasă, eu sunt mire,
Să fie cerul gol, adânc?
Să fim noi singurul Pământ?
Departe, dincolo de stea,
Eu am un dublu, tu ești ea.
O clipă am crezut că s-a oprit ceasul,
Ceasul a-ntrebat, care-i necazul?
Inima? Nu. Nervii? Ah, ah,
Îl înțeleg astfel pe Bach,
Nervii-s ca orga și clavecinul,
Nu apăsa tare, sublimul,
Doar din evlavie, șoaptă și rugă
Poate să nască, să se distrugă
Poate, sub degete boante și tari,
Iar tu, viața mea, poți să dispari.
De are vântul umbră și eu am,
Trecând peste podișul tibetan,
O, Sancho, ți-amintești orașul
Ce ne-a gonit cu mătura, fărașul?
Un cimitir de cărți înspre Apus,
Pe unde- atlanții s-au pierdut, s-au dus,
Nu-i mică lumea, este chiar prea mare,
Iubirea nu prea-i la căutare,
De arcul-pasăre eu nu voi povesti,
Ne-am întâlnit definitiv, Marie, Marie.
Când ucizi un om cu vorba, cu gândul,
Nu poți ierta, te doare cuvântul,
Nu poți uita, te refuză pământul,
Să nu izgonești cerșetorul, e sfântul
Care te poate aduce în rai,
Numai un suflet în tine să ai.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epodă
Iubire, trecut pasional,
Cadouri,
Aurore de aur,
Și rubin la orizont,
Cu fantezii de muncă,
Zori de ziuă,
Dimineți de vară
Și aspru ger,
Iarnă...
Romantice scrisori,
Mărturisiri,
Iubire, trecut pasional...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu voi
Mai bine singuratic și uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În țara asta plină de humor,
Mai bine singuratic și uitat.
O, genii întristate care mor
În cerc barbar și fără sentiment, -
Prin asta ești celebră-n Orient,
O, țară tristă, plină de humor...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Tristeți pe vânt, tristeți de mort
Pe străzi tăcute se desfac -
Serbări târzii de vinul nou,
Visări pentr-un poet sărac...
Ce vremuri atât de fericite
Mă-ndeamnă, singur, să stau -
Spre toamnă, duioase suspine
Din Eminescu, Heine și Lenau...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ODIHNĂ...
Lasă-mă să-mi odihnesc privirea
În ochii tăi atât de minunați
Și care ne-au adus iubirea
De care amândoi am fost frustrați.
Mâinile cu tremurul încet
Se caută-ntre ele
Atingându-se discret
Ale tale cu ale mele
Da, îmi amintesc sărutul
Cu ale tale buze dulci
Acesta a fost începutul
Ți-amintești? Atunci
Îmbrățișarea caldă, fermecată
Cu neastâmpăr tineresc
Cu fior avid de fată
Vreau ca mereu să TE IUBESC.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual...
Ți-amintești
când discutam
despre nemurire?
Aveai așa
o notă liturgică în voce...
Ba mai mult,
mă conduceai către ideea
că viața-n sine este
un ritual liturgic...
pe pământ și în ceruri...
poezie de Ana Iordache (11 februarie 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu-i târziu
Nu-i târziu și nici devreme
pentru dorurile noastre,
așternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!
Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfiorați de uimire,
în lumina unui zâmbet!
Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
amețiți de vraja serii!
Nu-i târziu, la porți de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!
Nu-i târziu și nici devreme
pentr-o astfel de trăire,
în grădini de crizanteme,
sub a toamnei ocrotire!...
Nu-i târziu, chiar de-i târziu,
să aflăm ce-i fericirea!
Azi mă știi, și eu te știu,
și trăim din plin IUBIREA!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sic transit
I
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulțime de ani,
Și zgomotul zilei,
Și tăcerea nopții...
Unde toate sunt știute...
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunță
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Și nu mai trebuie
Nici un cuvânt.
II
Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Povești...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazelul ceasului tău
În tic-tac-ul unui ceas
Are timpul tău un glas;
Ți-amintești de-o oră veche,
Dar ignori ce ți-a rămas;
Drumul e spre veșnicie,
Pe pământ doar un popas;
Între naștere și moarte
Stă secunda în impas
Și n-accepți că viitorul
Va fi doar un parastas,
Anunțat acum de timpul
Din tic-tac-ul unui ceas!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de iarnă
(Și iar... aceeași oră de dimineață...)
Și iar... aceeași oră de dimineață...
Pe toate mocnind același secret;
Un frig violet, și fața e creață-
-O, cum omul a devenit concret...
Lungi plictiseli în turnurile sumbre...
Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu;
-Vei merita o lampă-n mohorâte umbre
Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu.
În noaptea viforoasă de vei putea învinge
O tristă-ngăduire, sau un humor secret-
Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge...
-O, cum omul a devenit concret...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Scântei galbene, 1926
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre toamnă
Pe drumuri delirând,
Pe vreme de toamnă,
Mă urmărește-un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând!
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Și-o chem ca să vadă cum plouă
Frunzișul, în târgul ploios.
Dar, iată, și-un mort evreiesc...
Și plouă, e moină, noroi -
În murmure stranii semite
M-adaug și eu în convoi.
Și nimeni nu știe ce-i asta -
M-afund într-o crâșmă să scriu,
Sau râd și pornesc înspre casă,
Și-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Și mereu delirând,
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gând
Ce mă îndeamnă:
- Dispari mai curând!...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb, 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vant
Toamna a țipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă ușă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Și-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Și prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!