Sonet modern

Se-ntinde fără de hotar câmpia
În visul liniştii de-amiaz furată...
Doar, ca o liră-n aer spânzurată,
Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia.

Dar ce nor alb departe-n drum s-arată?
Tot vine, creşte, parcă vijelia
I-ar da avânt şi i-ar spori tăria
Cum trece vâjâind ca o săgeată!

Săltând în fuga roţilor pripite,
Ca şi un monstru cu-aripi înmiite,
Căruţa Modei piere la răspânte...

A izbutit doar câteva clipite
Măreaţa pace-a firii s-o-nspăimânte...
Sus, ciocârlia n-a-ncetat să cânte.

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Toamnă caldă

O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul şi zăpada vin îndată.

Soarele încălzeşte şi azi câmpia
Razele lui toamna le cerşeşte
Grădina cu flori te copleşeşte
Şi parcă aud din nou ciocârlia.

Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.

Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă şi noaptea vine
Speram s-avem şi iarna bună.

poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia

Este ea, ciocârlia...
Scena ei e câmpia.
Ciocârlia-i măiastră,
Are-o voce celestă,
O orchestră în guşă...
Scurmă-n nori de cenuşă,
Ea aduce lumină
Pe câmpia divină.
De aceea-i iubită
Şi etern preţuită.
Fiţi în sufletul vostru
Ciocârlie pe cer,
Buni, cu suflet curat,
Preţuit giuvaer.

poezie de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire furată...

Iubirea furată,
Cu minte de fată,
Lasă-mi pacea şi onoarea
Ce în urmă mi-au rămas,
Zbuciumul îmi prinde firea,
Fără să-i mai dau răgaz
Liniştii de altădată.

Am fost doi copii ai lumii,
Rătăciţi fără de lege,
În basmul nopţii înstelate,
Karmic poate destinată.
Nu ştiam preţul minunii,
Dulce, amar de timp furată,
Sfintei nopţi de vis fugar.

Icoane sfinte îi voi pune
Pe-al bisericii altar,
Iubire cu-aripi plăpânde,
Pe un drum fără hotar.
De tine am scris în stele,
Să-ţi rămână amintirea
Pururi vie şi râvnită,
Lângă multe alte în lume,
Ce se nasc şi pier mereu,
Lăsând urme în cuvinte,
Trandafiri de viitor.

poezie de Valeria Mahok (27 aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiestrie

Coboară iar în mine,
Scrânciob al copilăriei,
Cu braţul de jos
Urc spre înălţime şi avânt.

Văd chipul mamei surâzând
Şi florile din câmpie
Aşternute cu măiestrie pe ie,
Culese tainic doar pe ie,
Urcuşul lesne-adulmecând.

Sunt mai aproape de soare,
De ciocârlia doinitoare,
Cobor uşor cu ciocârlia
Şi mă cuprinde nostalgia.

În părul mamei şi-al surorii
S-a aşternut argintul înserării.

poezie de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un creştin adevărat e ca ciocârlia: cântă înălţându-se spre cer. Cântă în plin "zbor" spre cer, spre lumină.

citat clasic din Iosif Trifa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de vară

Spre soare ciocârlia îşi îndreaptă zborul
Mai proaspătă, câmpia îşi schimbă covorul.
Lunca e plină de flori, în grâu cântă pitpalacul,
Soarele zâmbeşte în zori, păsări survolează lacul.
Cât priveşti din zare-n zare, câmpia se aureşte,
Bucuria este mare, că pâinea-n cuptor dospeşte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiestrie pe ie

Coboară iar în mine
Scrânciob al copilăriei,
Cu braţul de jos
Urc spre înălţime şi avânt.

Văd chipul mamei surâzând
Şi florile din câmpie
Aşternute cu măiestrie pe ie,
Urcuşul este o-ncântare.

Sunt mai aproape de soare,
De ciocârlia doinitoare,
Cobor uşor cu ciocârlia
Şi mă cuprinde nostalgia.

În părul mamei şi-al surorii
S-a aşternut argintul înserării.

poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia

Se duce ciocârlia spre ţări mai fericite,
Lăsând mâhnita iarnă cu viscole şi ger,
Plăpânda melodie, poete-mbătrânite,
Cu-ncetul se retrage ş-iluziile per!

Natura cărunţită s-acuma tot mai cată
Pe blânda cântătoare cu cântecu-i perdut!
Nu mai spera, poete, în inima-ţi sfărmată
Să redeştepţi avântul doritului trecut!

Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare,
Acolo unde vara mai poate străluci...
Ce mai aştepţi, poete? E ziua de plecare!
Vei mai cânta o dată... dar numai nu aci!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul

Ai aripi de vultur şi-ţi place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ţi-e cerul albastru de sus
Iubeşti răsăritul, eşti trist la apus.

Eşti iute ca vântul cel veşnic grăbit
Sclipeşti ca un fulger din neguri ieşit
Şi ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câştigi.

Ţi-e mare curajul să zbori în văzduh
Priveşti omenirea de parcă eşti duh
Şi munţii semeţi te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.

Dar oricât de mândru şi liber te crezi
Mai vine şi vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer eşti plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii: Roxana Madjar. Pentru a parveni, linguşirea şi mimetismul acestei agramate faţă de şefa ei, Velicica Davidescu, a mers până acolo încât a purtat haine identice cu ea; de i-ar fi luat casa foc, n-ar fi plecat de la serviciu decât o dată cu ea

Dacă, la un păhărel,
Şefa haina şi-ar păta,
Şi-ar păta-o tot la fel,
Doar pentru-a o imita.

Dacă printr-o întâmplare,
Sefa-şi rupe vreun deget,
Fără nici-o ezitare,
Şi ea-şi rupe fără preget.

Dacă dintr-o neglijare,
Şefei casa i-ar lua foc,
Fără nici-o ezitare,
Foc i-ar da-alei ei pe loc.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 iunie 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezolare

Acum opt ani, pe lângă drum,
A pus doi pomi (decor ad-hoc)
Şi i-ar mai îngriji şi-acum
De nu i-ar fi băgat pe foc!

epigramă de Ion Vladimir din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârlia să nu latre! Să cânte, sau să tacă!

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar mai fura sus puşii,
Fără teamă şi ruşine,
Nu i-ar imita săracii,
Motivaţi de flămânzire.

catren de Valeria Mahok (11 aprilie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai văzut

Dacă n-ai văzut cum creşte iarba,
privirea nu e cu tine.
Trăieşti pe pământ degeaba,
faci umbră la mărăcine.
Dacă n-ai văzut cum creşte grâul,
tu nu simţi miros de pâine.
Dacă n-ai văzut cum curge râul,
n-ai să ştii de unde vine.
Dacă n-ai văzut cum ciocârlia
se înalţă-n zbor spre soare,
N-ai să cunoşti bucuria
zilelor în sărbătoare.
Dacă n-ai mintea cu tine
în zadar te străduieşti.
Răul peste tine vine,
ferice, nu dobândeşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Dimineaţa zori se-aprind,
Zarea este luminată.
Pe cer stelele se sting,
Natura e minunată.

Soarele-înroşeşte norii,
Încălzeşte toată glia,
Colo sus, în dealul mori,
Frumos cântă ciocârlia.

În grâu se-aude pitpalacul.
Salută şi el dimineaţa.
Păsări survolează lacul,
Clocoteşte iarăşi viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

I-ar da - visând la o idilă -
Şi inima, dar el i-a spus:
Pretenţiile, tu, copilă,
Nu se ridică atât de sus.

epigramă de Ioan Roşca din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Sara Maria

Ştiu: sus cerul, jos e glia
Şi-n jurul meu e Universul,
E muzica şi-apoi e versul
Şi-n prag e chiar Sara-Maria.

Oferā-mi, Doamne, melodia,
Ce-mi schimbâ gândul, dar şi mersul,
Coboarā pe pământ consensul
Şi-adu-mi ín cale ciocârlia,

Să-mi cânte despre dor şi ţarā,
Sā resfinţeascā omenia,
Şi fā, în faţă, sā-mi apară

(Ca sā-i arāt mārinimia,
Cum am fācut - a câta oarā?) -
Nepoata mea, Sara - Maria!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 15

Când mă gândesc că tot ceea ce creşte
Doar scurtă vreme-şi apără tăria
C-această scenă teatrul îl iubeşte,
Dar stelele în taină fac regia.
Când văd că omul creşte ca o floare
De-acelaşi cer slujit sau stânjenit
Apoi îi curge seva hrănitoare
Şi măreţia-şi pierde negreşit.
Atunci, nepermanenţa vieţuirii
Mi-arată că eşti tânăr şi în fapte,
Iar timpu-aduce degradarea firii
Şi tinereţea ţi-o scufundă-n noapte.

De dragul tău, toţi Timpul îl hulesc,
Că îţi ia tot, dar eu te altoiesc.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Peste ţară iarăşi plouă
De trei săptămâni încoace...
Inima mi-e frântă-n două,
Când puhoaie-s în răstoace!

Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!

Tu m-aştepţi cu-nfrigurare,
În căsuţa din Vârtoape...
Şi la Cer strigi îndurare,
Pentru pruncul prins sub ape!

Geaba înfloresc lalele,
Ciocârlia geaba cântă...
Pe Pământul plin de rele,
Nici iubirea nu ni-e sfântă!

poezie de Iulia Mirancea (2 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

nu e rău fără bine şi nimic fără tot
şi nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
şi nici haos integru şi nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri şi dor
nici nu poţi nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deşert în abis
ca căldura în rece şi ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
şi nici omul feri între ape şi foc
tot ce vine de sus se aşterne pe jos
şi la câte s-au spus şi la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spaţiu şi timp
când la soarele tău când la propriul nimb
şi mai stai aşteptând resemnări de destin
între propriul gând şi azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor şi ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid şi nimic în nimic
nici solid nici lichid şi nici mare nici mic
vei rămâne doar tu şi cu tine doar eu
între da şi-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!