Frunză molcuţă,

FRUNZĂ MOLCUŢĂ,
TOAMNĂ DESCULŢĂ
Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.
01.09.2021

poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză molcuţă, Toamnă desculţă

Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;

Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;

Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...

Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.

poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă

Evă cu picioare goale,
Iarbă sub tălpile tale
Face-m-aş, cu firul moale
Să te mângâi pe la poale.

De mă plâng să nu m-asculţi,
De mă frâng să nu te uiţi
Cum te-ai mai uitat la mulţi
Eva mea cu ochi desculţi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin primăvară

Am mers desculţă prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduţi au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireşi
mi-a aşezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin ţărâna de stele...
Tăişul lunii întemniţat în noapte
mi-a luminat umerii
prinşi sub povara iubirii tale...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculţă prin primăvară..

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bate vântul
Sub tălpile iubirii
Mă simt o frunză

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când frunzele toamnei

Când frunzele toamnei paşesc către moarte
Şi-un ţipăt de jale răzbate departe,
Întrega fiinţă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.

Şi verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golaşe şi seva usucă.

Şi eu simt că-s frunză pustie şi rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmaşă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parţialele din toamnă

E toamnă şi mi-e dor de cine
Ar trebui să vină, dar,
Se pare că nici azi nu vine;
Mi-e sufletul student-frunzar.

Şi clipele mi-s frunze care
M-acoperă pe ochi treptat,
Să nu mă vadă, când apare,
Nimic din tot ce-am aşteptat.

E toamnă şi mi-e dor de cine,
Chiar dacă vine, tot nu vine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărăcine
Într-o talpă desculţă
Iubirea noastră

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-mi răsuceşte un cuţit în rană

Mai adastă-n vie un stingher ciorchine.
Frunze veştejite sunt tot mai puţine;
Vântul le răpeşte ca pe vechi sabine.

Împletind covoare în culori de toamnă,
Pentru veşnicie timpul le condamnă,
Luându-le vlaga, ce nimic nu-nseamnă.

Fie zi, sau noaptea, pe sub clar de lună,
Frunze-ngândurate n-au gură să spună.
Păsul ce le roade, cui să îl expună?!

Lacrimile toamnei în palme de-aş strânge,
Sufletul, în chinuri, în bucăţi s-ar frânge,
Văzând frunze moarte, mânjite de sânge.

Toamna-mi răsuceşte un cuţit în rană,
Mi-a lăsat coroana pomilor orfană,
Nefăcându-şi grijă, milă ori pomană.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viaţa mea
Şi-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, şi parcă n-aş mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat şi berzele şi cucii
Şi m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mişună haiducii
Şi-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt aşa de frunză şi de ram
Încât mă rup de mine şi rămân
O frunză doar din cel care eram
Şi-un ram din cea ce m-a ţinut la sân.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă!

Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-şi potecă.

Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:

Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vină are iarna?

Suflările tale
sunt moi şi calde,
Inima îmi răvăşeşte gândul
că pot înflori
în ninsoarea ta.

Copilăria mea umblă desculţă
în freamătul nins al iernii
şi lumea o iubeşte.
Iubesc ninsoarea asta...

Ce vină are iarna
că înfloresc
sub ninsoare ta?

Suntem între cer
şi ninsoare,
suflările tale albe
îmi încălzesc
braţele de fildes.

Am scos din cufărul de ninsori
păpuşa.
Ne cântă despre ghioceii
mai tineri ca noi
care ne-au înflorit tâmplele,
eu îi şoptesc ceva, un basm
despre luceafărul care
umbla desculţ prin praful de stele.

Nu mai schimba povestea, îmi zise, e iarnă!
Şi lasă-mă să cobor încet,
să alerg
prin zăpezile anotimpului;
sunt moi şi calde
în ninsoarea ta.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin iarbă

Vreau să fug desculţă prin iarbă,
Să-mi găsesc locul meu curat
Şi nu vreau nici o pată albă,
Pe covorul de iarbă plat.

Noaptea s-o savurăm în tăcere
Şi cred că-n iarbă creşte uitarea,
Cu o licoare pasională din alte ere,
Iar bujorii îşi schimbau culoarea.

poezie de Eugenia Calancea (6 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieţii dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Şi-apoi la uşă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la uşă
Cu degete de vânt şi de cenuşă?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Mamă, lumină dintâi
Te rog mai rămâi,
Pe cap mă mângâi
Şi fi-mi căpătâi.

Lumina de-apoi
Cu suflet şiroi
Cu râu de nevoi,
Desculţă prin ploi

Lumină de ieri
Te rog să nu pieri
Şi morţii să-i ceri
În loc de averi

Să-ţi bată la poartă
Mai rar: niciodată.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bate vântul
Mi se usucă faţa
Plină de lacrimi

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevinovată, Toamna

Îşi mişcă toamna şoldul ei de fată
Şi-şi scutură cu gest de alintată,
şuviţele-n obraz alunecate...
Îşi scutură şi pletele pe spate
Cum trece-aşaa, săltat şi avântată
Nu-i încă vina ei, nu-i a ei toată
Că lumea-n urmă scrie de suspine,
Poeţi se-ntreabă toţi, de unde vine!?
Şi... încă mult se-ntreabă, cum aşa
De lasă doar căderi în urma sa,
Iar din plămânii ei de dulce fată
Când te respiră ea, e vinovata!
... Nici frunzele nu mor, nici ea nu-i rea
Ooo, dulce fată, dulce fata mea...
De te-ar vedea cu ochi trecuţi prin gând,
De-ar înţelege ei şi rost şi vânt,
De-ar înnopta mai des în ploi de stele
De-ar sta mai mult în inimă şi-n cele
Ce prea statornice-s în firea ta,
Alt sens în Toamnă, sigur, ar vedea:
În pasul ei elastic este viaţă
Şi-n frunzele desprinse şi în ceaţă...
Culorile le-aşterne-n alt tablou,
Nimic din ce pictează nu e nou,
Şi totusi...! vechiul lumii -cel ce moare-
Aduce Viaţă.... viaţă viitoare
Din care tu şi eu, poeţi de vreme,
S-aşternem lumii ăsteia, poeme;
Spui... vals de frunze plânse peste tot?!?
Ah, te-aş opri, nu spune iar, nu pot...
Că-n frunza-i scuturată ce o poartă,
Dumnezeieşte-i de... nevinovată!

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeride

Plouă...
Umbrele grăbite
îşi poartă secretele ascuse
pe sub lacrimile norilor.
Negre
verzi
albastre...
la fel de mohorâte ca cerul
Vântul plictisit
şi enervat
de stăruinţa lor
de a-şi urma nefericirile
pe străzile zgribulite ale vieţii
le mai azvârle
câte-o şuierătură nervoasă.
Numai tu şi umbrela ta roşie
te bucuri ca un copil...
ţi-am privit tălpile
atât eram de convis
că vei dansa desculţă!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mocănească

Mărunt ca ploile de toamnă
Mi-e sufletul. Şi vântul bate
Noian de frunze scuturate
Mi-s amintirile, măi doamnă.

Mai ud, mai greu ca niciodată
Mi-e trupul. Vântul s-a oprit,
Noian de codru desfrunzit
Mi-s amintirile, măi fată.

poezie de Marius Robu (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)firesc

Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Şi la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.

Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,

Nu doar toamna, ca frunzişul,
Ci şi când e secerişul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!