Zorii erau de albuş

îi admiram prin flacăra brichetei
dincolo de lacrimi şi vrăji
suspinam strâns de întâmplări amare

stăteam cu picioarele în gol
gata să decolez în iadul
fără de sfârşit şi fără de început

în plasma zării apar bacterii ucigaşe
atacă focul purificator al brichetei
cade degetul ucis de umbre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda soarelui

Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuş,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.

Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe.

Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era strâns

în gheara sorţii fără milă
o simţea neagră ca iadul
nu avea soluţii
şi dincolo de lacrimi se lovea
de absurdul situaţiei unde
se zbătea în faţa focului
care începea să-l încălzească
gheara stătea să-l zdrobească
aducându-i aminte de tărâmurile
de umbră care se întindeau
lângă el şi dincolo de fiinţa lui
încercase să strige
dar glasul era o şoaptă dincolo
de blesteme ştia că va fi luminat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invictus

Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruţare
Nu am dat înapoi şi n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul -
Sunt căpitanul sufletului meu.

poezie celebră de William Ernest Henley, traducere de Leonard Neculae
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostogolesc

lacrimi amare ca o ciocolată
neagră fără zahăr
am plâns şi aseară când ai râs
ai primit privirile trimise de mine
au intrat prin decolteu
aproape te sărutau aproape
te mângâiau cu ne
ruşinare
zâmbeai la început cu ochii
în oglinda magică
o întrebai unde-i prinţul tău
cu bentley şi iaht insuportabil de luxos
ai văzut lacrimi rostogolite pe cal
darâm şi
moldova curgea în oglinda ochilor
totul devenea abstract

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsuracii

ne măsoară distanţa fizică
în biserică cal
cu
lează aura sfinţilor şi lungi
mea nasului de sub mas
că
trebuie opt metri dintre e
noriaşii cei catolici
şi
opt metri dintre cei ortodocşi
în autobuz calculăm distanţa
mănuşii stângi lăsată în staţie
şi
lungimea brichetei zippo
din buzunarul elevului ieşit
din carantină - stă la doi metri de oxigen -
distanţă de colega pe care a sărutat-o a
seară (?!) cu foc, dar focul o
moară virusul calculează
măsuracul cu un telemetru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea nu "începe cu tine", ci tu eşti unica pace fără de început şi fără DE SFÂRŞIT! Pentru că altfel tot ceea ce are un început trebuie musai să aibă şi un sfârşit, dar TU Supremul eşti dincolo de orice dualitate. Ce minte - care e însăşi apologia zgomotului - poate accepta Asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte fără sfârşit

Am gheaţă-n buzunare,
Privire pierdută-n zare,
Margini neatinse de vară,
Pe râuri întinse, amare.
Prin piscuri cu verzi frunze, arse,
Plimb aerul, stins, între aripi.
Scriu râuri din minte sub pietre.
Las gheaţă din lacrimi pe mare.
Ard focul din ochii tăi negri
Cu scrum verde, din vise amare.
Pe lacul albastru din moarte,
Aterizez lin, picioare, culoare.

poezie de Nicolae Ciprian Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sfârşit

Dincolo de sfârşit
O poarta se arta
Şi se deschide ca un drum
Fără sfârşit,
Şi fără margini.

Şi fără ruga implorare
Nu poţi intra,
Nu poţi deschide
O uşă a umbrelor tăcute
În ceasul de apoi al morţii.

poezie de Alexandru-Eusebiu Ciobanu din ziarul Ziarul de Vrancea (15 iunie 2016)
Adăugat de Alexandru-Eusebiu Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E chimie

să extragi sarea din lacrimi
apoi s-o presori pe carnea
tăiată felie cu felie
sare pui şi în cafeaua
de dimineaţă să te trezeşti
întinzând foi cu formule chimice

lacrimile rămân apă chioară
de răcorit inimi înflăcărate
le-ai putea folosi la spălat obrazul

apa rămasă şi sarea din lacrimi
se folosesc la făcut vrăji
dezlegat iubiri şi aducerea iubitului
nebun la picioarele tale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaşca fără toartă

Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns şi ploi, au curs şi lacrimi
Ce-au fost şi dulci, dar şi amare!
Eu sunt o ceaşcă fără toartă,
Şi toată viaţa aşa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aş şti ce să răspund...
Eu sunt o ceaşcă fără toartă
Dintotdeauna şi... oricând.

poezie de Mariana Simionescu (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

durere

Durerea este focul purificator prin care orice suflet este îndreptat de la pământ la cer.

definiţie celebră de Vasile Pârvan
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzunare

pline cu titluri şi bani cash
stau inventând mâini
care intră ies la adăpostul
fără de sfârşit în sfârşit
un capăt de aţă iarăşi inventat
spălat cu detergent par
fumat
(?!) întors pe dos în căutarea
ultimului bănuţ purtat prin căptuşeală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fericire

a început să plângă
uitată în privirea lui
era o iubire împărtăşită
la telefonul fără fir
fără ton în cenuşa clipei
ofta trăgând zăvoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rastelul zării

S-a furat o puşcă din rastelul zării,
câmpul are lipsă un măr pădureţ,
pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă;nici un fel de preţ!

Voi care-aţi luat-o, puşca unde este?
cerul fără pază, cade pe pământ,
terminaţi şi singuri şi să-mi daţi de veste,
când cade o ploaie caldă de cuvânt.

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

Cu degetul în palma ta
Trasez comete
Verticale
Pentru soare răsare
Şi lună călare pe mare.

Cu braţele te prind strâns
Să n-ai scăpare
În mişcare
Totul pare că stă
Totul pare.

Dulceaţă de cireşe amare
Dacă mă doare
Cerul
Când păşeşti agale
Sărutare.

Picioarele mele te-aleargă
S-ajungi până mâine
La mine
Să-mi strigi în ureche
Mai tare.

Cu degetul în palma ta
Te vreau, Culoare
În mine.
La tine sunt norii mei
Îmbrăţişare.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

camera era rece şi goală
raza a pătruns prin geam
orbea ochii obişnuiţi
odată ajunsă la picioarele ei
a început să-i picure viaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un cer plin de lacrimi scăpărau norii

electronii liberi ionizau atmosfera
picăturile de ploaie supuse gravitaţiei
îndrăzneau să se întoarcă în oceane
într-un fel invers procesului de evaporaţie
şi nici măcar nu exista vreun filozof
care să le judece

acum când gândesc lumea ca pe o creaţie haotică
teoria brichetei cu aprindere piezoelectrică
verifică minunat răzvrătirea iniţială
iar sufletele scapără precum stelele
cucerind întunericul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O romanţă

cu parfum pentru femei
foile aşezate cuminte la picioarele lor
delicate pentru mersul studiat
de nimfe care-ţi oferă mângâierea
scriu din nou poezia lirică
sentimentală azi de inspiraţie
erotică şi adâncă
ca o mare rechemată
în sufletul răscolit de şoapta ei
de buzele ei seducătoare
ochii ca două stele rătăcitoare
îmi ies în cale şi mă fac
să oftez arzând încetişor
scriu
scriu
o romanţă cu parfum
pentru femeia care m-a răpit
din rai şi m-a adus
cu picioarele pe pământul ei
să sufăr la comandă
să levitez în jurul fiinţei sale
strâns legat de farmece şi vrăji

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!