Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Mi te strecori prin vene...

de ce îmi umpli golul cu rușine?
din noul stârv se-nalță tot mai mult
un nor astenic ce-n curând va ține
pe alt sărman... răzleț te mai ascult

străină umbră ce-mi alini tortura
de-a te avea pe veci sub ochiul meu
cum îți stropești cu sângele-mi gravura
și încrustezi o teamă în nucleu

mi te strecori prin vene ca o nimfă
îmi rupi costumul - ghiara ți-o înfigi
cu sete-n pântec și de-ai bea din limfă
să te mai pierzi pe drum să nu mă strigi...

din ce adâncuri te ridici pustie
să mă-ntărești când nu mai pot a scrie?

sonet de (31 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Ionuț Popa

Sonetul fornicației II

Ne-mpreunăm, adesea, cu geamurile-nchise,
Iar de pornești în strigăt, mai tare dau combina
nu te-audă blocul; când ard precum benzina
În sângele-mi albastru ce-n vene sparte mi se

Ridică până-n creștet, înfulec savarina
Din palma tremurândă, și-apoi m-arunc în vise,
La fel, pe-aceeași undă ce-n aburi zugrăvise
Pereții încăperii ce m-au ascuns de vina

De-ați fi produs convulsii - șoptești uitată-n glas
Și îmi oprești ocheanul s-ajungă-n galaxie,
Când eu mai dârz și trainic spărtura nu ți-o las,

Intrând cu mari emoții, parca-aș intra în glie,
Dar umezind răstoacea, lepăd de impas
Și-eliberez din tine o-ntreagă herghelie.

sonet de (25 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alin Ghiorghieș

Purgatoriu

Curgeam în locul râului
între doi pești ce sfârtecau pescarul.
Copacii îmi făceau cu ochiul salve de tun.
Cu ochiul meu... desigur!
Doamne! Ce buștean îmi curge prin vene
de sângele-mi vorbește singur?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Născându-se absența...

destinul mi-e potrivnic în zăboviri perene
și biciul de nuiele îl ține ridicat
deasupra încruntării de-a refuza pe gene
-i duc povara frântă și-apoi cad la pat
nu sunt a vieții slugă nici croitorul zării
chiar de îmi țes dorințe în cel mai greu apus...
înalț în juru-mi garduri cu ochiul disperării
spre-a nu sfârși de tânăr anost și descompus
netulburată pare întreaga-mi conștiință
când din puteri se-arată alt drum către final
privind cu-nverșunare cum trece-n neființă
prin judecăți abrupte un suflu cerebral

născându-se absența din pasiuni prezente
nu vor rămâne ceasuri, nici umbre, nici talente

poezie de (8 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Când se-arcuiește-n clipe...

chiar de mă știi cuminte nu am teamă
cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri ne înalțe din puhoi

sonet de (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai lasă-mi!

Mai lasă-mi o clipă, alături să-ți stau!
Și-n poală să-ți gust măngâierea,
Din cerul pierdut, cu nori ce treceau,
Pe față simt, cum îmi plânge-nvierea.

Mai lasă-mi sărutul, pe buze stea!
nu se topească vreodată-n deșerturi,
De-atâta dogoare, din inima mea,
Ce-adie purtată pe gură de vânturi.

Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte!
Din zborul topit al unui Icar,
Și stoluri de păsări, cocorii -i cânte,
Nespusa poveste-a unui vechi cronicar.

Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată!
Și sângele-mi urce, spre tâmple șuvoi,
Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată,
Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi.

Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată!
S-adumbrească adâncul ce tare mă ține,
Și golul să-mi umple, cu umbra lui toată
Și coasta ce-i ruptă din mine.

poezie de (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Grigore

Faptul că pot să ascult muzică este una din cele mai mari bucurii ale vieții mele. Dar eu ascult muzică și în interiorul meu. Mie îmi cântă tot timpul ceva, îmi umblă muzica prin cap.

în interviu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un gând

Cum îți spuneam chiar ieri, uitând de mâine,
E prea plăcut o floare miroși,
Să urmărești albina când zboară după pâine
Și să te joci cu norii albaștri, nisipoși.

Să construiești din ei focare de motive,
Să arzi și să cutreieri prin clipe îndelungi,
Să-ntinzi peste culori însemnele votive
Și respiri dorința când, seara, o ajungi.

Și azi îți spun, uitând cu tot de ieri,
Că e frumos și tandru cânți despre iubire,
îți dezlegi din suflet orfanul colier
Ce-n admirare ține scânteia din privire.

Cum îți voi spune mâine, uitând eternul azi,
E chiar plăcut să-ți amintești că uiți,
te ridici din umbră și-n ea să nu mai cazi,
Să treci, râzând prin timp, grelele punți.

poezie de
Adăugat de LerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima poezie

E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,
deschide fereastra și intră în casă
Și râde și-ți tremură-n gât
Și bate din palme cu-alint.

Iar alta, la miezul nopții născută
Îmi intră-n odaie de nimeni știută,
Din golul oglinzii privește
Cu-asprime ceva îmi vorbește.

Mai sunt și de-acestea: în albă amiază
De parcă absentă aș fi de la masă
De foaia curată se-ating
Și curg ca izvorul în crâng.

Și încă: atunci când e taină în jur
Și ea nici culoare nu e, nici contur -
Cristal de lumini sfârtecat
Pe care nu-l prinzi niciodat.

Iar asta!... Sângele-mi bea fără milă
Cum bea din iubire-o zăludă copilă
Și fără să-mi spună-un cuvânt
Tăcere se face curând.

Și nu știu pe lume durere mai mare.
Plecată-i. Și urmele ei fac cărare
Spre-un capăt uitat de pământ.
Iar eu fără dânsa... ce sunt?

poezie clasică de , traducere de Valeria Grosu
Adăugat de CornubiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra

Magia nopții când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.

Și azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viața cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.

Și prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.

Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristețea-și cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.

Tot ce-i trist e mai departe...
Tristețea-și caută cărări,
Pentru vis se naște-o moarte
Ce-l elimină în zări,

Și-i pustiu, și-i fără urmă,
Deja triumfă nalții nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Așteaptă-mă o clipă

Din cerul plumbuit, a început cearnă,
Stropi mici, prea umiliți, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subțire.

Pe părul meu puțin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe șira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.

De-ai vrea și de-ai să poți, așteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă și în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopți, pe visul meu cu soare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în vara mea pustie
Și freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun,
În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie
Și de-ai fi lângă mine, câte-aș avea să-ți spun!

Îmi ești atât de-aproape, dar depărtări ne plouă
Și nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc;
Am dansez cu iele-n păduri, pe lună nouă
Cu ultima suflare, de braț să te apuc...

Și-n voaluri de mirese, te-oi înveli satanic
nu-mi mai scapi din mreje, cu vrăji să te seduc;
Mi-e lacrima ascunsă într-un surâs amarnic
Și te aștept, iubite, în cuibul meu de cuc...

Să-mi umpli golul rece, în care pescărușii
Au tot murit pe rând, pe-o margine de mal!
Eu te aștept cu pâine și sare-n fața ușii
S-apari din spuma mării, pe coama unui val...

Au înflorit salcâmii și albul lor frânge
De fiecare dată, când mai privesc în sus;
Din fiecare floare îmi picură, în sânge
Câte-o secundă moartă, dintr-un timid apus...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Colț de idilă

dezlăcrimez să pot fugi mai ușor
prin lună după fluturii insomniaci.
spațiilor chiar destul de abordabil sunt,
de când în mână se joacă timpul de-a copilăria.

tăvălesc fără scăpare de succes
de-a lungul cuvintelor tale
pe palete de întrebări neajunse de sens.
curaj nedoborât acum pot fi
găsindu-te în buza deschisă visului meu
pe un petic uitat de moarte.

candela se dezaripează -
constelații de zulufi pe cearșaf
ultimul gând zburdă prin foșnet de porțelan,
pe un drum ce nu știe aibă capăt.
sărutul îl dau jos dintr-o batistă ascuns
și cu sferele din vârf de degete
îți tulbur celulele toate.
o poftă zburdă prin ochii tăi aproape închiși neteferi
și geamătul sparge golul nopții de pe noptieră
îmi înfigi unghiile în sânge, tu leoaică neîmblânzită,
ca pe niște penițe în cerneala de dragoste poemului.

întețirea mișcărilor ne împăduresc mințile;
o nebuloasă în contur amânat
ne cutreieră văgăuna strâmtă a lucidității de acu;
rând pe rând sub mișcare îți cedezi
spațiile trupului toate
azi mai puține ca ieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mult aș vrea...

Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.

Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea să te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.

Aș vrea să te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
îmi spui c-o să fie bine,
strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.

Aș vrea la pieptul tău stau,
simt în siguranță,
Aș vrea o floare să îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
Aș vrea aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

Aș vrea sa duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
te desenez o vreme.
Aș vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.

Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, vad și marea.
Aș vrea văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.

Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag

Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ți ochiim
Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști
Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi ești mai dragă, atunci când îmi vorbești,
Atunci când îți exprimi cuvintele trupești,
Atunci când îmi șoptești, la urechi, iubești,
Cu atât imi ești mai dragă, atunci când mă dorești.

Cu mult îmi ești mai dragă, cu mult îți sunt mai drag,
Și-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o țin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi ești mai dragă, cu atât îți sunt mai drag.

poezie de
Adăugat de PescărușulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrân Pământ

Bătrân Pământ, bătătorit de păsurile vremii,
Preafrământat și răscolit de oameni și milenii
Sunt mulți acei ce i-ai hrănit cu pâine și mărire,
Cu strălucire și belșug, cu dor de nemurire,
Și-a căror soartă ai unit apoi în bolta-ți sumbră,
Trezindu-se că tu, Pământ, te-ai dus ca și o umbră.
Iar bogăția, slava lor, coroane, sceptre, nume
Le-ai spulberat, ostil Pământ! Au fost ca niște spume.
Ei sunt acuma la un loc cu plebea ordinară,
Cu sărăcimea căreia n-au vrut odinioară
Nici o dojană a le da. Acum, fără-osebire,
Le macini carnea, iară ei se duc în nemurire.
Nu meriți, nu, bătrân Pământ, s-adun comori pe tine!
Mi-e scârbă de onoarea ta! Tot ce dai tu, nu ține.
Înșelătoarele baloane de la clăbucul de săpun
Îți concurează ispitirea și prețul ce pe tine pun.
Detest chemările ce-mi faci și amăgiri bizare.
Tu doar promiți, dar știu ce dai: speranțe-nșelătoare.
Îmbie-, dar e-n zadar, căci am găsit un Altul,
Coborâtor din alt tărâm, din cerul preaînaltul.
El mi-a înfipt adânc în piept speranțe și-mplinire,
Și-n haosul în care tu m-ai dus prin amăgire,
"Lumină!" El a poruncit și "Liniște deplină!"

Trezit din somn de amăgiri, prin pacea Lui Divină,
Vreau să ți-o spun dar apăsat: eu pot a te alege;
Dar tot ce ai chiar de mi-ai da, nu poate să mă lege!
Tu ești un cerc, un globuleț prin spațiu-alergător,
Și tot ce dai e trecător, ca gândul zburător.
Căci ce ești tu, bătrân Pământ? Un punct de conștiență
A Celui care singur e, singura existență.
Un singur "SUNT" ai cunoscut și tu, și eu, și toate:
Acela este Dumnezeu, din sferele înalte.
De El, de acest singur "SUNT" mi-e inima legată,
Cu o iubire de la El. Tu nu poți niciodată
A mă avea din mâna Lui, nici prin momeli, nici forță,
Căci arde-acum în viața mea a dragostei Lui torță.
Bătrân Pământ, o știu, așa-i, nu ești tu vinovat,
Ci eu-s acel ce te-a făcut fii azi blestemat.
Dar în curând vei fi și tu sfințit, cum sunt și eu
Pe-altarul arderii prin foc trimis de Dumnezeu.
Așa cum viața mea a ars prin crucea lui Isus,
Așa vei arde nimicit și tu prin foc de sus,
Ca să te naști un nou Pământ, curat pentru vecie,
Pe care va trona în veci Cel viu din veșnicie.
De-aceea eu nu prețuiesc comorile-ți fragile,
Căci viața ta s-ar număra oricând chiar și în zile.
Aceasta știu de la Acel din, prin și pentru care
Am fost făcuți și eu, și tu, creațiile Sale.

O da, bătrân Pământ, acum lumina Lui cerească
Îmi e cu totul îndeajuns, la timp să mă trezească
Din somnu-adânc al lui Satan, ce-arată înspre tine
Ca înspre singurul ce ești, de care totu-ar ține.
O, da, Isus îmi e de-ajuns. Iar tu, de vrei a-mi da
Un loc sau vreun hatâr cumva, mie-mi e totuna.
Filele istoriei tale acum sunt pe sfârșit,
Iar eu, urmaș al lui Isus, de Tatăl sunt trezit
Să văd ce soartă ai: curând vei arde-n întregime,
Cu aur, slavă, bogății, cu tot ce ai pe tine.
Ei, spune-atunci, bătrân Pământ: când știu că pe altar
Vei arde în curând de tot, aș mai putea măcar
gândesc a mă lega de tine în vreun fel?

O, nu! Isus îmi e de-ajuns! El, Singurul Acel
Ce-n veci rămâne neschimbat. Isus mi-ajunge acum,
De nu mi-ai da, bătrân Pământ, nici praful de pe drum!
Degeaba strigi, căci eu sunt mort. Ce-i viu acum în mine
E slava vieții lui Isus, ce te-a învins pe tine,
Atunci când tu L-ai ispitit, în țarina pustiei,
Cu toată strălucirea ta și slava bogăției.
Acel Isus e azi al meu. El mi S-a dăruit.
Și mi-e de-ajuns. De ce mai strigi? În El sunt împlinit.
Tu n-ai ce-mi face, eu sunt mort. Isus trăiește-n mine,
Și cheamă-L, dacă mâna-ți dă, cu daruri de la tine.
Nu înmoaie amăgiri, nu mă-nspăimânți nici cu urgii.
Isus pe toate le-a-nfruntat, și împotriva Lui tu vii.

Isuse, Tu îmi ești de-ajuns în orice-mprejurare;
Eu numai Ție îți aduc, acum, și-n veci o venerare,
Un preț, tot prețul care e și toată-a mea-nchinare!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Rondel la 72 de ani

(mie însumi)

Îmi fierbe sângele în vene,
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum
Aș fi lăsat la margine de drum
Să sorb din cele damigene...

Atent uit la foto în album
Și văd doar riduri pe la gene
Îmi fierbe sângele în vene
Mă simt mai tânăr astăzi ca și cum...

Mă mișc greoi, mișc alene
Sunt tot o arșiță, sunt tot un fum
Simt anii cum se-adună în duium
Dar nu mă las cuprins de lene...

Că-mi fierbe sângele în vene!...

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sunt o străină în propriile mele gânduri

E tristă calea vieții și simt că parcă încă nu îmi aparțin
Prin labirint îmi caut unicul și tristul drum al vieții,
Si n-am știut ce-mi poate oferi nefericitul meu destin
De-aceea mai caut încă, culoarea de-nceput a dimineții.

Sunt o străină în propriile mele gânduri ce mă dor
Mi-am rătăcit și drumul către mine și totu-i o povară,
Când totul e atât de trist și ruginiu, și-atâta -nfior
De ne-mpliniri și triste lacrimi pentru a nuștiu câta oară.

Din labirint găsesc usor un drum ce duce spre uitare
Și nu mă-așteaptă nimeni c-o floare pe celălalt tărâm,
Doar fâlfâirea aripilor de cocori pe nesfarșita mare
Facându-mă să cred pentru o clipă că pot aici să mai rămân.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Când între noi distanța...

Nu cred că-n zi sau noapte mai caldă viața-mi este
ca-n orele în care cu tine sunt mai bun,
și am greșit, sunt omul ce-n mine zace peste
iubiri, când toate-acestea spre tine se impun.

Mai pedepsește-mi gura ce tace-adânc și minte,
sau scoate-mi ochii-aceia ce văd și împrejur,
dar fii tu mâna care scutură din minte
și mă învață-n taină să o-ndrăgesc când jur.

rupi din piele, mușcă, și taie-n carne vie,
jăratec dă-mi la masă- îl voi mânca privind
cum râzi, căci râsu-acela îmi face ziua mie
mai zi ca alte zile, cu jindul cel mai jind.

E aerul otravă, și libertatea moare,
când între noi distanța arată a-nchisoare.

sonet de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alin Ghiorghieș

Paharul cu mucegai

Uneori mai vine un înger
să îmi ceară o aripă de iarnă
și tac și strig
și mușc din ger
printre monedele de frig
din zbor în zbor
în anvelopici-austeri
tu îmi scâncești și îmi explici
cum cazi
cum pieri
și te ridici..
din cric o vară
te tot ceri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot pe tine...

Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.

Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.

Când ești speriată, te alint.
Când -ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.

Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.

Când lipsești, eu sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook