Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Orășelul marinarilor*

De-a lungul cheiurilor din orășelul marinarilor vântul plimbă
Șoaptele melodice furate de pe navele din radă și schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva să moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.

O navă de linie Anglia-Orient lucește ca un pescăruș,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuș,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemișcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.

În magazinele din orășelul marinarilor se găsesc de toate
Și marinarii cumpără sau vând ce-au adus din țări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moț,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenți și pantofii celor morți.***

Se-aud țipetele păsărilor mării și-acorduri voioase
De-armonică, și vocea cântăreților de la baruri și terase –
Cântecul vântului și cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai știu.

Am avut un vis în orășelul marinarilor – zadarnic, naiv și desuet –
Despre nave, oameni și zile de demult care se întorc încet-încet...
Despre-un cântec pe care-l cântă-ntr-o tavernă doi tovarăși,
Doi foști colegi de echipaj care se-ntâlnesc într-o seară iarăși.

---------------------------------------------------------------------

* Porturile mari din toată lumea aveau în vecinătatea lor imediată un "orășel al marinarilor". O mică parte, de fapt, a orașului respectiv unde navigatorii își faceau cumpărăturile, se amuzau seara-n baruri și-i întâlneau pe cei din breasla lor, uneori foști coechipieri. Era un loc unde se simțeau "acasă" după un lung și dificil voiaj.


** "Blue Funnel" a fost o companie de shipping britanică fondată în anul 1866. Companiile de navigație vopseau și încă mai vopsesc coșurile navelor aflateîn proprietatea sau managementul lor cu anumite culori distinctive. Tot pe coșuri puneau și logo-ul casei. Pe lângă partea de reclamă, navele erau mai ușor de reperat într-un port aglomerat.


*** "Pantofii mortului": când un marinar își pierdea viața pe mare, o parte din bunurile lui erau distribuite coechipierilor, în semn de amintire, iar o altă parte era vândută de căpitan și banii obținuți se înmânau la întoarcere familiei celui dispărut.

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Omagiu orașelor portuare (Salute To Sailor Town)

Străduțele orașului portuar
Nu-s drepte și n-au pavajul cel mai fain,
Cu pistruii lor de funigine,-s răspândite
Pe lângă Mersey, Tamisa și pe lângă Tyne,
Pe lângă Humber și Marea Severn,
De la Hull până la Strâmtoarea Solent;
Străduțele orașului portuar,
Străzile ponosite-ale orașului portuar
Care nu cunosc luxul și nici orgoliul indolent.

Străduțele orașului portuar
Azi își jelesc morții de care la puțini le pasă,
Cei care și-au pierdut viața pe mările de foc
Pentru a aduce hrană celor de acasă;
Nicio zi nu se va mai aduna la povestea
Celor care nu se vor mai întoarce-n mohorâta
Lor căsuță din orașul portuar,
Pe străzile cenușii ale orașului portuar,
Care suferă și care-îndură-atâta.

Străduțele orașului portuar
Nu-s mari, bogate sau alintate de vreo zână,
Dar moartea și gloria-n aceste zile
Se plimbă pe trotuarele lor mână-n mână.
Se revarsă foc, cad bombe, dar nu pot frânge
Curajul mândru-n în care trăiesc și se-nfășoară
Oamenii simpli din orașul portuar,
De pe străduțelor orașului portuar,
De pe străzile temerare-ale orașului portuar,
Care știu atât de omenesc și de frumos să moară.

*Poem publicat în revista Punch pe 18 decembrie, 1940.
*In perioada în care " Bătălia pentru Marea Britanie" ( Battle of Britain ) dintre Royal Air Force și Luftwaffe ajunsese la apogeu toate laudele se îndreptau către aviația militară britanică, marina fiind cumva neglijată. Acesta e motivul pentru care Cicely Fox Smith a atras atenția asupra marinarilor, în special al celor de pe navele comerciale care înregistrau mari pierderi de vieți și care sufereau cel puțin la fel de mult.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rudyard Kipling

Nava de linie e-o doamnă

Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră și semeață,
Crucișătorul, soțul ei, îi oferă protecție și o răsfață;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine și ca mine!

Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot așteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, așteptând în frig!

Nava de linie e-o doamnă sulemenită și plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucișătorul, soțul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie -ncarce sau să moară!***

Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucișătorul, soțul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-și facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!

Nava de linie e-o doamnă, dacă izbucnește un război,
Crucișătorul, soțul ei, o ține-acasă, departe de lupte și de tărăboi,
Dar vai de navele comerciale care-nsoțesc apele mareei!
Ele trebuie lupte pentru niște doamne care-s mândria Angliei.

Nava de linie e-o doamnă, dar dacă n-ar exista acest obiect de preț
Micuțele nave comerciale ar face oricum pretutindeni comerț.
Crucișătorul este soțul ei, dar fără noi – aceste umbre vagi –
El n-ar fi putut duce lupta pentru patrie și pentru toți cei dragi.

Pentru cei dragi și pentru patrie, Jenny, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;
Rătăcind de colo colo, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Așteptându-i pe ce dragi, Jenny, afară-n frig!

* Inițial, nava de line era o navă de pasageri care făcea curse regulate între anumite porturi, urmând un orar fix. În zilele noastre și alte tipuri de nave, cum ar fi navele port-container sau navele ro-ro, au fost introduse în serviciul de linie.
Navele de linie se deosebesc de navele comerciale obișnuite, în jargonul marinăresc numite nave vagabond (tramp ships), nave ale căror porturi de destinație pe termen mediu și lung nu este dinainte cunoscut, într-un sezon fiind nevoie de ele, spre exemplu, în porturile din Africa sau din America de Sud, iar următorul sezon în Marea Barents sau în Extremul Orient. În poemul de mai sus ele-s comparate de Kipling cu nefericitele femei care, în speranța sosirii probabile a unei nave, rătăcesc între Portsmouth Hard și Royal Dockyard în așteptarea marinarilor care se debarcă pentru concedii sau care au permisiunea de a ieși câteva ore în oraș – soți, fii, frați sau clienți.

** Când a fost scris poemul tramvaiele erau încă trase de cai.

*** "Să-ncarce sau să moară" – dacă navele comerciale nu găseau marfă de transportat erau sortite unui destin nefericit – similar cumva cu cel al femeilor singure, în așteptare lângă gardurile și porțile porturilor.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.

Uitatele nave

Uitați sunt cei care-au servit pe nave anonime,
Ai căror tovarăși zac în albastra tăcere-înfrigurată.

Pentru valoarea, onoarea și gloria lor patria-ar trebui plângă,
Altminteri sufletele lor nu-și vor afla pacea niciodată.

Iar faptele de vitejie ale multora uitați printre puținii
Amintiți de ziua eroilor nu-s cântate-n nici o poezie.

Când țara-i fericită, navele anonime-și reiau locul în flota tăcută
Și despre ele nimic nu se mai știe.

Ele-au instaurat pacea printre spinii
Multor țărmuri străine și, da, au transportat războinici la luptă.

Astăzi istorii despre vitejie si patriotism
Se mai aud doar în poveștile marinarilor.

Cântați un cântec pentru cei bravi, puternici și frumoși,
Care-au arat toate oceanele și fluviile cu navele lor;

Cântecul să fie-un tribut adus fostei noastre flote,-acum în declin,
Navigatorilor cu care țara-a trecut prin războaie, răstriște și chin.

Din depărtări, prin neguri reci și ceață, suspine vin spre noi
De la echipajele plecate-n lumea de apoi –

Pe catarge drapelul nostru nu se mai înalță-n soare,
Iar fără respect pentru gloria trecută, n-are șansă marina viitoare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

Totuși, la 6 aprilie 1860, încă de dimineață, o mulțime considerabilă umplea cheiurile de la New Prrince's Docks; nenumărați membri ai corporației marinarilor din oraș păreau a-și fi dat acolo întâlnire. Muncitorii de la danele din jur își părăsiseră lucrul, comercianții tehghelele lor întunecoase, negustorii magazinele lor pustii. Omnibuzele multicolore, care merg de-a lungul zidului exterior al docurilor, își goleau la fiecare minut încărcătura lor de curioși; orașul părea că nu mai are decât o singură preocupare: asiste la plecarea bricului Forward.

în Căpitanul Hatteras
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.
Cornelia Georgescu

Astfel își petrecură cei șapte tineri această zi, străduindu-se ca, până seara, înainte de a pleca spre casele lor, viziteze cât mai multe dintre compartimentele navei albastre. Cu această ocazie, cei patru colegi mai noi constatară că rezervele celor trei nu erau deloc mai mari decât ale lor, erau absolut identice, cel puțin în privința dimensiunilor; chiar și a comandantului, mai ales că nu se știa mai din timp că Lucian va fi comandantul, iar el își alesese de mult rezerva lui, dinainte de a afla că va fi membru al echipajului în această misiune, sau că "Pacifis" va participa vreodată la vreo misiune spațială. Bineînțeles, nu reușiră viziteze chiar întreaga navă, ci doar o mică parte din ea, apoi reveniră pe puntea principală; Eugen Manea nu-i mai căutase deloc în acea zi, semn că, într-adevăr, dânsul era ocupat. Nici o problemă, îl vor întâlni mâine și zilele următoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Navele pe care-a navigat odinioară

Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr și fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind șters demult din minte;

Ele-aduceau lână și grâu din Australia,
Ceai și iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălțându-și înaltă și zveltă talia
Și mândra Thermophylae;

Alpii-nfrigurați, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuți de ani și ani;
La fel, navele rapide și navele lente,
Navele cele mici și navele mari.

A văzut statuile regilor din fir în păr
Și bustul fiecărei regine – bătrânul corăbier,
Toți dragonii verzi și,-ntr-adevăr,
Pe fiecare șeic arab sau cavaler...

Ultimul trandafir părăsește, iată, cerul,
Briza fluviului se-abate-nfiorând plămânii;
Iar el cu ochii slăbiți de gerul
Vârstei visează, cum fac de altfel toți bătrânii;

Cu pipa între buze, în tăcerea mare,
Visează călătorind prin al timpului tunel
Pe niște nave frumoase și pierdute pe care
Astăzi nu le mai vede decât el.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roadele mării

Pământul se-înălbește când holdele se coc; întreaga zi sub soare
Fulgeră secerile-n lan, până-n amurg când umbra serii țese șaluri
Și cuiburi de tăcere moi peste cântecul cosașilor voioși care
Aduc acasă-n carele lor grele recoltele de aur de pe dealuri.

Valuri de ger albesc câmpiile posomorâte-ale mării care muge
Și oameni pribegi se pierd în depărtări sau din adânc recolta-și strâng;
Dar, din cântecul marinarilor, oricât de estompat, va ajunge,
La noi, întotdeauna, suspinul unor inimi nepereche – care plâng.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coechipieri

La revedere și drum bun; de azi nu-mi vei mai fi coechipier,
Noi nu vom mai cutreiera mările sub același colț de cer:
Nu-mi vei mai fi de-acum tovarăș pe vremea rea sau bună,
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună.

Lumea-i larg㠖 și nu poți ști când va fi cer senin și când furtună,
Și nici în ce țări sau porturi vom fi peste o lună;
Vom colinda pământul, marea – pe soare ziua, noaptea pe lună,
Înainte de-a ne revedea și de a fi iarăși împreună.

La revedere și drum bun, și poate-n această lume,
Într-un oraș străin, te voi vedea și te voi chema pe nume;
Și-atunci, împinși de valuri, de vânturi, mai mereu la antipod –
Noi, doi prieteni, vom fi ajuns cu nave diferite în același port!

Voi veni acolo dinspre vest, iar tu de unde soarele răsare
Și dintre bucuriile pe care le-am avut aceasta va fi cea mai mare;
Uitând de vijelii acolo-n portul plin de culoare din lagună,
Noi doi, hoinari pe-atâtea mări, vom fi iarăși împreună!

La revedere și drum bun, ai parte de tot ce-i mai bun în calea ta
Oriunde-n lumea asta norocul tău de marinar te va purta
Pe mare, la nord și la sud de ecuator, pe cer senin sau pe furtun㠖
Pornim pe drumuri diferite, noi doi nu vom mai fi-împreună!

poezie de din Cântece marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rudyard Kipling

Ultimul cântec marinăresc

"Iar marea n-a mai fost." – Apocalipsa, 21-1

Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."

Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)

Apoi a vorbit Îngerul Vânturilor din Largul Mării:
(Cel care ține-n lanț taurii talazurilor mari):
"Eu, cel permanent de cart, rotundului apelor circumscris,
Veghind asupra tuturor minunile Tale din abis,
Mi-aș pierde rostul și onoarea lipsit de mare și de marinari!"

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Eram doar supărați, o gașcă-n grabă mare!
Dar navigând pe aceeași navă, zi de zi-împreună,
Până când s-a scufundat, pe-o vreme de furtună,
Am putea fi noi copiii care să ceară răzbunare?"

Au luat cuvântul sufletele sclavilor aruncați în mare:
"Închiși de pirați în cala navei, eram o nenorocită gloată,
Dar brațul tău puternic ne-a salvat,
Ne-a legănat pe valuri și ne-a alinat,
Până când Trompetele Cerești au spart marea, bucată cu bucată."

Atunci a strigat la Dumnezeu sufletul vajnicului Apostol Pavel:
"Odat-am asigurat cu parâme coca unei nave gata
Să cedeze. Erau două sute optzeci de suflete la bord,
Care-n genunchi L-au binecuvântat pe milostivul Lord
Aflându-I pe mare Harul și Slava, lângă Malta!(2)"

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși,
Ciupind corzile harpei fără chef, lipsiți de îndemnare:
"Degetele noastre-s aspre și arse de gudroane,
Iar cântecele sună precum scârțâitul unei macarele,
Nu Ți-am înălța mai bine-un Cântec Marinăresc pe mare? (3)"

Și-au strigat sufletele domnilor aventurieri (4)
Legați cu brațele de vâsle, departe de țărmurile țării:
"Hei, hei, noi suntem fericiți aici în închisoarea noastră
Gândindu-ne la partea spaniolilor, mai mare, de năpastă;
Salvează-l sau îneacă-l, bea sau rabdă, noi suntem stăpânii mării!"

S-a auzit apoi sufletul unui inspector de la Gothavn,
Responsabil cu grăsimea de balenă-n flota de la Dundee (5):
"Oh, alba sclipire-a gheții acoperind ochii cu pânze-ntunecate
Și balenele-n salt înalt deasupra mării-nfrigurate!
Pentru frivolitățile știobâlcăind în ape oare... le vei nimici?"

Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"În Rai nu-s sonde (6) și nici faleze-n fața vântului turbat!
Chiar trebuie, smeriți, psalmodiem mereu
Pe pardosele cristaline (7), neprihănite de-aripile niciunui alizeu?
Păstrează viorile, iar pe noi lasă-ne batem marea-n lung și-n lat!"

Atunci Domnul s-a aplecat chemând mările la El,
Trasându-le hotarele-ntru eternitatea cea încăpătoare,
Pentru ca cei cărora nu le place
S-aducă laude Domnului în liniște și-n pace,
se-mbarce pe corăbii și să I se-nchine de pe mare.

Soarele, vântul și norii nu vor lipsi nicicând de pe fața apelor,
Nici vârtejele de spumă albă, nici petrelul sur în zbor;
Iar navele, slăvind pe Dumnezeu, vor colinda mările și fiece fiord,
Căci, ascultându-i pe marinarii proști, al nostru ceresc Lord
Le-a înapoiat marea și i-a lăsat în dunga lor!


NB.

1. Aluzie la un anumit paragraf din "Călătoria Sfântului Brendan Navigatorul"
2. Referire la călătoria Sfântului Pavel pe mare spre Roma (Fapte 27.13- 28.10); acesta îi amintește Domnului că datorită pericolelor înfruntate pe mare corăbierii I-au cunoscut Harul și Slava.
3. Marinarii nu se arată încântați de faptul că în paradis trebuie interpreteze la harpă melodii îngerești, ei preferând cânte vechile lor cântece marinărești (sea chanteys).
4. Trimitere la Companiile Gentlemenilor Aventurieri ( The Companies of Gentlemen Adventurers) din perioada Tudorilor și la încăierările navelor acestora cu navele spaniole, cum și la faptul că într-o anume confruntare pentru monopolul comerțului transatlantic spaniolii au capturat două nave englezești, iar prizonierii au fost folosiți ca robi vâslași, încătușați pe galere.
5. Inspectorul de la Gothavn, localitate din nordul Groenlandei, pe lângă îndatoririle lui de magistrat, avea responsabilitatea de a administra colectarea grăsimii de balenă; în secolul al XIX lea flota de baleniere de la Dundee număra șaisprezece nave.
6. Dispozitiv folosit pentru măsurarea adâncimii apelor, alcătuit dintr-o greutate de plumb legată de o saulă gradată (în general lungă de 400 m) și un tambur.
7. "În fața tronului era ceva ce arăta ca o mare de sticlă, limpede cum e cristalul." (Apocalipsa 4.6)

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cornelia Georgescu

Ultima seară pe care cei șapte tineri și-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârșit; îi mai despărțea puțin de miezul nopții, care semnifica începutul zilei cu numărul 27 din luna iunie a anului 2085, o zi memorabilă pentru cei șapte tineri și familiile lor, poate nu doar pentru aceștia. Deocamdată însă, era încă marți, 26 iunie 2085, iar tinerii din echipaj se aflau pentru ultima oară acasă, fiecare cu familia sa. Desigur, apropierea mărețului eveniment îi bucura și îi întrista deopotrivă, gândindu-se la ceea ce lăsau în urmă, dar și la ceea ce-i aștepta: Adică, acasă, prietenii, familiile și tot ceea ce era legat, nu doar de locurile natale, ci, în general, de Terra (acestea rămâneau în urmă); în timp ce îi aștepta un viitor imprevizibil, plin de aventuri neobișnuite prin care vor trece împreună și explorarea unor tărâmuri necunoscute, misterioase... Chiar dacă tot n-ar găsi ceea ce căutau, adică viață în alte părți ale imensului Univers, tot era interesant pornească într-o asemenea călătorie. Se simțeau norocoși că fuseseră aleși participe la o asemenea misiune, însă nu doar norocul fusese de partea lor; munciseră mult pentru a obține dreptul de a face parte din echipaj și iată-i acum răsplătiți pentru eforturile lor: fiecare își merita locul câștigat. Iar dacă nopțile trecute le fusese greu adoarmă, în aceasta cu siguranță le va fi și mai greu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârșit de săptămână, era cald... Cei șapte membri ai echipajului navei albastre erau toți tineri, deci, ar fi avut motive fie veseli, iasă prin oraș, să se distreze; totuși, doar geograful cel înalt alesese varianta cu plimbarea prin oraș, numai după ce scăpase de cei doi însoțitori ai săi. Ceilalți preferaseră rămână acasă la ei: blonda Maria, mică și gingașă, se simțea foarte bine în apartamentul ei cu cinci camere, plin cu animale și plante, având în propria-i locuință un micuț colțișor din natură; domnișoara doctor Stela preferase și ea rămână acasă, mai ales din cauza celor 13 etaje, pe care nu avea de gând să le mai urce sau coboare; Alex avea un alt motiv de a nu ieși nicăieri – evita întâlnirea cu "Ucigașa", de care va scăpa de abia luni de dimineață; domnișoara psiholog Lia nu numai că era acasă, dar nici măcar nu catadicsea iasă din camera ei, unde stătea închisă, cu motănelul gri în brațe, ținându-i companie, dar ea era tristă și abătută din cauza unei anumite reclamații pe care o depusese seara trecută către Comisia Disciplinară a Institutului, împotriva colegului ei, Lucian; Mihai se afla, din câte știm, tot într-o casă, deși nu la el acasă, ci la comandantul misiunii; iar acesta din urmă, bineînțeles, tot acasă era, iar figura lui îi trăda tristețea care-i măcina sufletul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dușmanul lui Bill*

"E-un gagiu căruia i-aș da mereu câte-o labă peste bot, bum-bum,"
A zis Bil, în cartul câinelui*; iar din pipă i se-nălțau nori gri de fum;
"În general e-o hahaleră cumsecade și-mi vrea binele, chiar îl admir,
Dar daunele pe care mi le-a făcut sunt prea multe ca să le-nșir.

Îmi cheltuie banii, trudnic câștigați, pe bere și vin, pe femei ușoare,
Mă pune rău cu polițiștii, iar cu amicii-n situații-ngrozitoare:
Îmi bea salariu', îmi amanetează avutu' și-mi golește cufăru';
Da' n-am snaga necesară să-l plesnesc și să-i spun: NU!

Mi-a compromis toate șansele pe care le-am avut – e-o năpastă,
Dacă n-apărea, mă aciuam pe uscat și-aveam acum nevastă.
I-am fost alături în fiece voiaj, deși n-ar fi trebuit, băieți;
Tăiați-mi nasul, pociți-mi fața... și ce câștig de-aici o să aveți?

Nu există alt om căruia să-i fi-nghițit atât de multe," a mai zis Bill,
"Întotdeauna am navigat împreun㠖 și-o mai navighez, inevitabil;
E-un demon fericit sau un Bătrân Lup de Mare, țăcănit nițel,
Iar eu nu pot deloc scăpa de el – cum de ce? Pentru că eu sunt el!"

* Bill și Mike Murphy fac parte din categoria marinarilor filozofi din poemele cu subiecte marinărești ale scriitoarei Cicely Fox Smith.

* Conform jargonului marinăresc, carturile de noapte sunt: cartul miresei (20:00 – 24:00),
cartul hoților ( 00:00 – 04:00), respectiv cartul câinelui (04:00 – 08:00).

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Kilmeny (Un cântec de pe traulere)

Pe ecranul apusului roșu se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungile lor plase peste bord;
Și uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieșit printre geamanduri din port.
Și nimeni nu știa unde va călători acea domnișoară,
Un soi de vrajă-i ascundea destinu-n foi de cețuri dese.
După aproape-o săptămână, Kilmeny a revenit acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Avea la prova un tun, dintre toate din Newcastle cel mai bun,
Iar la pupa altul nou-nouț, adus din Clyde-ul acoperit de nori,
Și mai era acolo și-un secret – de căpitan nimănui dezvăluit,
Nici măcar scumpei lui mirese, la plecare-n zori;
Și-o antenă de telegraf deasupra, un pitic vorbind în șoaptă;
Râsetele din Londra, laudele din Berlin slăvind niște succese.
O, poate mai erau niște sirene care-o ademeneau spre zare,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Era întuneric când Kilmeny s-a întors din acel voiaj acasă,
Comanda navei unde murise căpitanul era-n purpuriu vopsită,
Dar plutea ca o mireasă cu trandafirul roșu prins în piept;
"Bravo, Kilmeny!" a strigat amiralul și a lui suită.
Acum la șaizeci de stânjeni adâncime poate un țipar,
Cercetează submarinul și contorsionatele lui piese;
Căci târziu în seara aceea Kilmeny s-a întors acasă
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.

Mai era și umbra unei fantome care privea din spuma mării
Oamenii cântând Anglia, cea mai frumoasă dintre prințese,
Căci târziu, târziu în seara aceea Kilmeny s-a întors acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.


** Poemul "Kilmeny" este dedicat barcului Kilmeny (velier cu trei catarge, cum este și velierul școală Mircea, greșit numit bric – bricul având doar două catarge) care în timpul Primului Război Mondial a distrus un submarin german. Făcea parte din așa numitele Q-ships (nave-Q), nave cu misiuni speciale sau nave misterioase. Erau nave ale marinei civile dotate cu armament camuflat, pregătite special pentru a momi submarinele inamice execute atacuri de suprafață, gen de atacuri care le facea vulnerabile în fața navelor-Q.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ziua următoare, vineri, 1 iunie, pentru treizeci de tineri din Institut, era ziua în care aveau un nou test, al doilea. Calendaristic vorbind, începuse deja vara; vremea de afară confirma acest lucru. Iar dacă prima zi a anotimpului cald, 1 iunie, era Ziua Internațională a Copilului sau a copiilor din întreaga lume, pentru cei trei tineri colegi, era doar o altă zi obișnuită de lucru. Se mai puteau ei oare considera copii?! Văzându-l pe geograf, deși teribil de înalt, însă mereu pus pe șotii și înconjurat de dulciuri, la care, neputându-se abține sau despărți de ele, ronțăia de zor, s-ar fi zis că da! Tot la fel s-ar fi putut zice și judecând după micile lor altercații prietenești. Copii sau nu, mai mult sau mai puțin, în acea zi, cei trei erau din nou ocupați.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Torpilarea tancului petrolier

Ați văzut vreodată-un tanc petrolier lovit?
Nu este-o priveliște dintre cele mai plăcute.
Nava de la prova la pupa arde ca un chibrit,
Inflamat, țițeiul spre cer balauri roșii-asmute.

Fum negru-acoperă și castel, și bărci, și catarge, și binte,
Cenușă-otrăvitoare și neagră peste tot se lasă;
Explozii și flăcări, gaze și lavă fierbinte
Învăluie nava – nu demult atât de-orgolioasă.

Marinarii de pe navele din apropiere,
Privesc triști tancul care arde, orizontul întunecându-l.
Neavând nici mijloace să-l ajute și nici putere,
Privesc doar – și-așteptă să le vină și lor rândul.

Nava strânge-n brațe și ia cu ea-întregul echipaj
În mormântul fremătător și rece din abis,
Iar toți cei care-au străbătut mările plini de curaj
Și-au câștigat dreptul la un voiaj în paradis.


NB.
Compusă la bordul m/n Georgia la câteva ore după ce aceasta a fost martoră la torpilarea navei tanc Jacsonville – 30 august 1944. Și-au pierdut viața 48 de marinari și 28 de militari care făceau parte din escorta tancului. Au supraviețuit doar un marinar și un militar din escortă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spain: The Centre of the World 1519-1682 Paperback" de Robert Goodwin este disponibilă pentru comandă online la 113.99 lei.
Petre Ispirescu

Făt-Frumos porni și el tot pe oțopina lui. Iar după ce trecu toată oastea făcând haz de dânsul cum se muncea ca să-și scoață iapa din noroi, se îmbrăcă cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri, își lăsă părul de aur pe spate, încălecă calul și într-un minut fu iarăși pe munte, unde aștepta vază ce s-o întâmpla. Se întâlniră oștile, se loviră din mai multe părți și se tăiau unii pre alții fără de cruțare, atâta erau de înverșunați ostașii. Iar când fu către seară, când văzu că oștirea vrăjmașe era să ia în goană pre a împăratului, unde se repezi odată Făt-Frumos din munte ca un fulger; și unde trăsni în mijlocul lor, încât se îngroziră de nu mai știau ce fac. Strălucirea hainelor lui Făt-Frumos până într-atâta orbise și zăpăcise pe vrăjmaș de nu mai știau oștile unde se află.

în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Pe când eram dusă, în alți ani, prin aeroporturi, în căruț, mă priveau toți; iar pentru că eram așezată, lumea părea că se uită la mine de sus. Era un cu totul alt plan existențial, acela din căruț; toți oamenii privesc de sus, te simți inferior oricui se uită la tine, iar toate lucrurile păreau mai mari, visurile mai înalte, mai departe, deci și obiectivele erau mai greu de atins. Privirile aruncate în jos mi se pareau devastatoare. Era un fel de a spune "Prea le aveai pe toate, trebuia ai și tu măcar un necaz, ceva". Uneori, oamenii nici nu se uitau la mine, își fereau privirile "din bun-simț" – așa credeau ei. Dar nimic nu doare mai mult decât fii ocolit cu privirea. Ca și cum cei din fața ta și din jurul tău ar vrea te vadă și te caută, dar se uită în cu totul altă parte, numai în dreptul tău, nu. Eu nu eram undeva, în depărtare, mă caute din ochi; eram chiar acolo, în proximitatea genunchilor lor. E ca și cum mă căutau în viitor, iar eu eram chiar acolo, în prezentul lor. Era ca și cum aș putea conta pentru ei, dar altă dată; cândva, poate, în viitor; și nu acum, în clipa de față.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Nu-i nimic mai bun decât e grogul *

I-aiurea ghiujul, mai pișcător decât scaieții,
Care ne sfătuiește medităm și să ținem post,
S-așteptăm răbdători în galoșii vieții,
Să bem doar apă ca s-avem pe lume-un rost.
Dac-ar fi dat de dușcă-un lichid mai ca lumea
Îndemnându-și ciracii bea și ei, pisălogul,
În pofida povățuitorilor ridicoli,
În pofida a tot ce se învață-n școli,
Toată moșnegărimea acum îi mulțumea
Jurând că nu-i nimic mai bun decât e grogul.

Tata, când am pus picioru-n bătătură
Din Guinea întors acasă om avut:
"Jack, nu cumva te-apuci de băutură."
"În sănătatea ta, tată!" am spus și... am băut.
Și-am tot închinat și ne-am cinstit ca lumea,
Bătrânul sorbea și-i trăgea pe nas licorii smogul,
La fel sorbea și mama mea,
Și fratele, și sora,
Și toți goleam de bunătățuri ora
Jurând că nu-i nimic mai bun decât e grogul.

Într-o zi, când preotul era-n biserică,
M-am furișat lângă el și binevoitor,
În timp ce ținea o cuvioasă predică
Despre relele aduse omului de-alcool,
I-am umplut cupa cu grog; a băut
Și-a lăsat deoparte decalogul...
Și-a băut; și Nick a băut,
Și Ben a băut, și Dick a băut,
Și eu am băut, și toți am băut
Jurând că nu-i nimic mai bun decât e grogul.

Nimic nu-i mai plăcut decât e grogul
Pe partea asta de mormânt –
Bând, uită de necazuri ciungul și ologul,
Și cel viteaz spre glorie își ia avânt.
Iar eu, de când l-am băut întâia oară,
Bolnav sau sănătos, păstrez cu el viu dialogul
Devreme sau târziu, pe vreme bună
Sau când fulgeră și tună;
Îl beau constant, cu inimă ușoară,
La naiba, nu-i nimic mai bun decât e grogul.


* Grogul – rom amestecat cu suc de lămâie și apa fierbinte îndulcit㠖 a fost introdus în marina britanică de vice-amiralul Edward Vernon în timpul campaniei din Indiile de Vest, pe la mijlocul secolului al XVIII lea. Procedeul de desalinizare a apei de mare nu era cunoscut, iar apa dulce păstrată mult timp în butoaie își pierdea calitățile, devenind mucilaginoasă, improprie consumului uman, așa că amestecul respectiv făcea lichidul potabil și, consumat în limite controlate, era lipsit de pericole pentru sănătatea marinarilor.

" În anul 1740 amintitul vice-amiral Edward Vernon a dat ordin ca un amestec de 1100 ml apă și 284 ml de rom ( o proporție de cam 4/1) fie distribuit zilnic fiecărui marinar, jumătate înainte de amiază și cealaltă jumătate la sfârșitul orelor de lucru. Procedura a devenit regulă oficială a Marinei Regale în anul 1756 și a rămas valabilă până în anul 1970." ( Wikipedia )

De aici i se trage romului faima de a fi sui-generis băutura alcoolică preferată a marinarilor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Brel

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beți și sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mișcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinții lor mari pește fript și tăceau.
Pe șervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou și dansau.
Te invitau la masă uneori liniștit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi și urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei și râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe niște umeri groși,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboți,
Vulgar râdeau și scuipau istoviți,
Morți de beți urinau și-njurau printre dinți.

În portul Amsterdam toți matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau și iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetățeni,
Pentru curve din Hamburg și-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-și neveste ce acasă-i înșelau,
Închinau pentru morți, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soții.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...

cântec, versuri de , traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Fetele trag de remorca prova

O navă la tropice pe marea-n spume, cu cer senin deasupra,
Cu velele întinse de alizeul sprințar suflând din pupa;
Stâncile din jur sunt viscolite de pulberea stropilor de mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."

Și, iată, "Trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue –
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"

Aleargă cu șaișpe noduri spre nord, sprintenă și sigură,
Cu vântul intrând în velele zburător și cu un os în gură*;
Cu un siaj ca scocul morii, nava rulează-n grabă mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare!

Pe dunetă, în miezul zilei, Căpitanul privește peste copastie,
Se foiește de colo până colo și fluieră o melodie,
Apoi pune deoparte sextantul și spune-n gura mare:
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"

"Am avut parte de navluri și de marfă la potrivit soroc
De cereale și de cherestea, și de mult, mult noroc.
Nitrați pentru Taltal și pentru Bombay orez cu bobul mare,
Dar azi fetele trag de remorca prova, frățioare."

"A navigat încărcată la pescaj maxim, a ocolit capul Horn,
A rătăcit în ceață printre sloiuri, lovită de-al tempestelor harpon;
La latitudinea cailor* a plutit nemișcată, arsă nemilos de soare,
Dar azi fetele trag de remorca prova, frățioare."

Ascultați cum cântă Vânturile Permanente* răsunătoare,
Voioase cântece marinărești în velele albe, nemuritoare,
O, ascultați cum fluieră fungile și straiurile-a sărbătoare,
"Azi fetele trag de remorca prova, frățioare!"

Iată! Se vede gura Canalului, iar pe mal mulțime de norod,
Uralele urcă până la cer când parâma remorcherului e la bord –
"Volta", strigă ofițerul – apoi, plata pentru paișpe luni pe mare –
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frățioare..."

"Haideți, trageți, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly și Dolly și Sally și Sue –
Mame și surori și iubite, hai, toate,
Trageți... trageți până la capăt, cât de tare se poate!"

*O veche credință a marinarilor din epoca navelor cu pânze era aceea că atunci când un velier se îndrepta spre casă, după multe luni petrecute pe mare, căpătând un important plus de viteză în zona unde bat alizeele permanente, asta se datora faptului că fetele de acasă... "trag de remorca prova".

* Un os în gur㠖 referire la bompresul navei.

* Latitudinea Cailor – latitudini subtropicale între 30 și 35 de grade la nord sau la sud de ecuator. În acel areal lipsit de vânt navele pierdeau mult timp din lipsa elementului propulsor, vântul, fiind nevoite arunce o parte din marfă peste bord pentru a ușura nava și, implicit, pentru a reduce pescajul; se aruncau în mare până și caii, cărora, altă durere de cap, nu mai aveau de unde să le fie asigurată apa necesară.

* Vânturile de vest (predominante ~ dominante) – bat constant, tot timpul anului, între latitudinele de 35-65 de grade nord/sud.

*Poemul a fost pus pe muzică de Alan Fitzsimmons, Bob Zentz, etc

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
În acest moment mai sunt 194872 de citate care așteaptă un vot. Fii primul care își exprimă părerea!