Valorificăm

pruna la maximum şi o fierbem
nu se strică după aceea
dar te sminteşte după ce bei
lichidul cu miros plăcut
care vine pe serpentine
îşi face vânt să ajungă-n sticlă
lăcrimezi când vezi atâta frumuseţe
băgată-n sticla transparentă
te simţi vioi de la miros
limba e dezlegată prin farmec
baţi câmpii cu învăţături
demne de kant şi platon
şi nietzsche
observi că lumea se vede colorat
de la valorificarea unei prune
încerci să fredonezi aida
de verdi ţi-a venit în cap
de urgenţă începi bolero de ravel
ştii că toată lumea te apreciază
îţi bat în pereţi sau podele
apoi te opreşti şi pregăteşti
ceva mai popular cu maria
care vine şi le arată cum
juca ea când era fată
te prăbuşeşti sperând
să-ţi treacă ameţeala

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla

tăcută şi goală stă
într-un colţ de cameră
era cu eticheta pe ea
pusă aproape pudic cam la jumătate
indica ce se cere într-o uniune
de state care controlează
ce trebuie să curgă dintr-o sticlă
verde transparent
golită de un gâtlej care se respectă
conţinutul dăunează grav sănătăţii
dar te ameţeşte după o stare
de euforie greu de descifrat
după golire eşti platon sau kant
sau nietzsche şi discuţi
cele mai importante subiecte politice
matematica nu are taine pentru consumator
sticla stă în colţ discretă
misiunea ei s-a încheiat
şi se simte singură şi stingheră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

încerci să scapi fetiţa
de oamenii răi conduşi de
omul rău care slujea o faţă
bisericească vândută diavolului
erau păsări de pradă cu înfăţişare
umană şi suflet de fiară

*
violenţa a început într-o noapte
când toată lumea era beată
sau drogată
umblau cu ţigările în colţul gurii
morţii umblau pe stradă
cu toporul înfipt în vârful capului
alţii aveau inimile străpunse

*
conduc cu viteză să nu adorm
mă arunc în gol de la ultimul etaj
după ce m-a sărutat un înger
poliţia vine după mine
în valuri de faruri aprinse
cu brichete zippo

*
te îndrăgosteşti de goldie
care era melisa şi era târfă
dar te-a ales pe tine
după ce l-a lichidat pe detectiv
nimeresc în puţul ăla rece
cu miros de catran

*
grenada a zburat sub maşină
în timp ce intrai în râu
ai pierdut capul din mână
toţi de credeau mort
şi tu credeai la fel
de aia ai preferat explozia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se trezi cu capul

în canalul bun şi direcţia
era bună. soarele, încă
ruşinos şi supus lui noiembrie,
se mai ivea din când în când,
după zile şi nopţi de vânt,
de ploaie. frunzele acopereau
sticla de whisky, băgată în apa
rece care şiroia timid. ziua
era caldă şi cerul lucea
de parcă era lustruit
cu un glaspapir fin. peste canal
se lăsau crengile unui copac.
păreau să-i facă semn să tacă.
culese sticla. capacul păstrase
lichidul. simţurile îi reveneau încet.
o amintire îl fulgeră dureros şi
revăzu buzele fine şi roşii, se apropiau
de ochii lui, în amintirea reînviată
de băutura care se scurgea pe gât,
în stomac ardea plăcut la început.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

neanunţat şi ne duce cu el
în ţările calde cu nisipul auriu
şi rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boţit ca o gură
de babă ştirbă sau de moşneag
care se ţine băţos de toiag
vine valul şi toată lumea aşteaptă
în genunchi să treacă apa în şuviţe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. House: Poţi avea toată credinţa pe care o vrei în spirite şi viaţa de apoi şi rai şi iad, dar când vine vorba de lumea asta, nu fii idiot. Pentru că poţi să-mi spui că îţi pui toată credinţa în Dumnezeu să te treacă de ziua asta, dar când vine vremea să traversezi strada, eu ştiu că te uiţi în ambele direcţii.

replică din filmul serial House M.D
Adăugat de Steffy
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit la fix

şi nu făceam nimic
ştiam că vine
toată lumea ştia
că vine
şi nimeni nu a făcut nimic
să-l oprească
am luat o coală de hârtie
şi un stilou vechi
după ce-a venit am încercat
să scriu trăirile
şi impresiile lumii
despre noul an

am scris că a venit la fix
şi nimic altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul era programat

cu atenţie din timp prin telefon
de la vizita la doctor
fixată de ieri
la vizita unei grădini botanice
realizată cu ajutorul unui laptop
ea şi-a făcut toate programările
cum scrie la carte
nu l-a sărutat deoarece era neprogramat
toată lumea face la fel: se programează
până şi naşterea e la fel
ai programare, te naşti
n-ai? mai aştepţi
toată umanitatea e la fel
el e unica excepţie
face orice fără programare
se apucă de ceea ce-i vine în cap
nu-şi stabileşte nimic dinainte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai simţi nimic

Ştii, câteodată îţi vine să te opreşti.
Când nu mai ştii ce să faci.
Cum să faci.
Când simţi că nu mai ai de ce.
Când simţi că eşti gata.

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După gripa

spaniolă a venit corona
virusul
care îşi cere morţii, îi ia
şi apoi
se jură că pleacă, dis
pare de necrezut
după aia vine furtuna
de nisip saharian
în ritm
de zarzuela cuprinde spania

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

apocalipsa vine când iarba are un verde cum nu ai mai văzut,
când brusc ai interes pentru limba păsărilor,
când începi să-i întrebi pe copaci care e numele lor,
când dimineaţa observi că tavanul albastru pare plin de viaţă
şi reuşeşti să distingi norul pe care a călcat un înger.
apocalipsa vine cu părerea de rău pentru care a trebuit să munceşti un pic
în detrimentul automulţumirii pentru care nu a trebuit să mişti un deget.
când îţi pare nedrept că ştii atât de puţtine
deşi cel mai des erai trist că ai puţine.
şi poate de aici vine frica.
apocalipsa înseamnă revelaţie,
nu sfârşit.
probabil ca înainte de a se sfârşi
va trebui mai întâi să înţelegem.
asta îmi dă speranţă, mai este mult.
eu nu ştiu nici măcar cine a scris asta.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţa

ploioasă îţi vine să bei
cafeaua amară ca o viaţă
sorbi atent fără să sufli
azi te-ai hotărâ să nu sufli
-n cafeaua amară
pe o vreme ploioasă
dintr-un martie marţian
mohorâtă vreme de primăvară
înghiţi încet şi simţi arsura
arsura care în
lătură e cafeaua de dimineaţă
nu-i simţi aroma pe vremea asta ploioasă
îţi vine să te trânteşti în pat
cu o carte
-n mână sau
alături de o femeie frumoasă
să treacă urâtul de afară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simţeam descurajată şi vroiam să termin cu toate. Ceva nu ţi-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit şi m-ai privit întrebător. Atunci m-am aşezat în iarbă şi am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Şi pentru că mă priveai mai departe întrebător, ţi-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". "Dar îl aşteptăm de atâta vreme şi nu vine, mi-ai zis. Cum îţi închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea şinelor?" Am scuturat din cap şi ţi-am dat o explicaţie care şi pe mine m-a uimit. "Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viaţa m-a urmărit ghinionul. N-am obţinut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit".

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de cubbyx
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea plictiseală

vine după plictiseala obişnuită
când vrei să faci ceva şi nu ştii ce
dar nici nu-ţi doreşti să te implici
nu te înduri să începi ceea ce ştii
sigur că nu o să termini te gândeşti
să scrii versuri cu elan fierbinte
arunci la gunoi tainicele ratări calm
pentru un ochi necunoscător pierdut
pe un perete toropit de plictiseală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e raiul sufletesc? Nu mai simţi ură ci doar empatie. Te uiţi în jur şi vezi oameni aflaţi pe acelaşi drum pe care şi tu ai fost. Începi să înţelegi cum merge procesul şi nu mai vezi duşmani care vor să te distrugă ci vezi oameni care suferă şi devin violenţi pentru că nu ştiu ce să facă cu suferinţa aceasta uriaşă. Nu îţi mai este frică. Ştii că ai supravieţuit în iad, nu mai ai niciun motiv de frică acum. Ştii că şi dacă te-ai întoarce, ai şti ce ai de făcut. Începi să te bucuri de prezent şi să vezi bogăţia din jur. Nu mai ai regrete legate de trecut şi nici nu te mai agiţi pentru viitor deşi lucrezi zilnic la el. Simţi recunoştinţă şi apreciere pentru lucruri care au fost tot timpul în viaţa ta dar nu le-ai putut vedea. Începi să trăieşti o stare de abundenţă interioară care se manifestă şi în lumea materială. Începi să primeşti lucruri doar pentru că meriţi. Primeşti iubire, atenţie şi cuvinte frumoase zilnic. Şi apoi, fericit şi mult mai liniştit, ai o realizare bruscă care te îngrozeşte şi intrigă în acelaşi timp. Iadul nu a fost niciodată lumea, sau viaţa, sau întâmplările din ea. Iadul a fost şi încă este în sufletul tău. La fel şi raiul. Demonii din lumea exterioară, precum tata, duşmanii, răul pe care înainte îl vedeai pretutindeni, nu au fost decât o proiecţie pe perete a lumii tale interioare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine un moment în viaţă când îţi dai seama cât de repede trece timpul şi cât de repede a trecut. Apoi chiar că îşi măreşte viteza exponenţial. Cu asta, cred, începi să pui o grămadă de lucruri în context; începi să vezi cât de uriaşă e lumea şi, cu adevărat, universul.

citat din Michael Keaton
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care vinde flori

De cum vine primăvara
Şi-apar primii ghiocei,
La colţ de stradă, o domnişoară,
Îşi vinde florile ei.
Mereu atentă, zâmbitoare,
Spune să n-o ocoleşti,
Iar de nu-i cumperi vreo floare,
Frumuseţea să-i priveşti.
Zicând că-n toată lumea aceasta
Nu e lucru mai frumos,
Decât minunea colorată,
Ce-ncântă cu al său miros.
O floare-i semn al purităţii,
Al dragostei, al gingăşiei,
O piedică-n calea uitării
Floarea-i semn al bucuriei!
Căci Dumnezeu, prin haru-i mare,
I-a dat atâta frumuseţe,
Ca omul ce în mână o are,
De-o speranţă să se agheţe!
Floarea-i mesagerul care
O parte a cerului ne arată!
Spune fata zâmbitoare,
Arătând înspre-o muşcată.
Apoi spre-un crin, spre-un trandafir,
O garaoafă, o violă,
O lalea ce-o dă la fir,
Şi spre-o superbă gladiolă!
Din zori zilei până-n seară,
Fata care vinde flori,
Trecătorilor oferă
Flori, sau măcar dulci fiori!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Closing time

mai adu o sticlă, femeie! o zăreşti cum răsare din fumul gros, imensă, cu sânii grei, cu gura vulgară, tulburătoare. îţi vorbeşte într-o limba barbară şi gesticulează ameţitor. mâinile ei se înmulţesc întruna şi toarnă sângele gâlgâitor, pahar după pahar. iar tu nu vezi rana. simţi doar arsura din piept, ca o pecete şi bei ca să treacă. în zadar. ţi-e tot mai sete. ceri un cuvânt de dragoste, un antidot. dar ea îţi bagă pe gât otrava afrodiziacă, îţi numără fiecare înghiţitură, fiecare respiraţie, până la ultima picătură, până la prima bătaie de clopot, când trebuie să plăteşti pentru distracţie. când îţi laşi pocăit inima pe masă, ca mai apoi să te trezeşti aruncat neiertător sub cerul gol. ştii că trebuia să ajungi acasă, dar undeva pe drum ai uitat cine eşti, de unde vii. şi atunci rămâi aşa, împleticit în mijlocul străzii pustii, aprinzi o ţigară şi zâmbeşti tâmp.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putred

Simt miros de putred
Ceva în mine moare
O fi speranţa?
O fi visul?
Miros de lăcrimioare
Simt.
Şi gust amar îmi vine
De la stomac o fi?
Sau de la tine?
Şi greaţa mă cuprinde
De tine?
Sau de sete?
Ma dor şi buzele
Şi simt miros de plete.
Dar pletele miros?
A tale da, acum
Şi tu mă înfiori.
Urăsc şi al tău nume
Pe tine,
Vreau să mori.
Dar nu muri
În ceruri nu ai loc,
Stau îngerii la soare.
Eu simt miros de putred
Ceva în mine moare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început vocaţia e ceva mic, aşa ca şi tine. Poate cauţi o meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun şi vezi că e ceva ce şi ceilalţi apreciază. Apoi, după un timp, mai puţin sau mai mult, te trezeşti că ai impact asupra societăţii. La sfârşit, poţi ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume. Eşti echipat perfect cu tot ce ai nevoie. Lipsa de acţiune e prăpastia în care te simţi prizonier. Nu îţi lipseşte vocaţia doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul. Începe să îţi hrăneşti vocaţia şi vei vedea că ea creşte mare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!