Mutaţie definitivă în derizoriu

Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
neamul meu de mioriţă
a umplut cu peşte balta

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a întors iarăşi din drum
geaba ne mai plângem soarta
e doar o perdea de fum

Ne-a întors iarăşi din drum
neamul meu de mioriţă
nu ştiu când şi nu ştiu cum
Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a(u) mutat din lumea asta

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Made Mister Caţavencu

Gagamiţă se întoarce într-o joi
puicusorule trezeşte-te c-am ajuns în rai
deşi e vai de noi
nu-i bai

poezie de Costel Zăgan din Nenea Iancu redivivus (3 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După decembrie '89, când demagogia s-a "democratizat", ne-am pomenit destul de repede cu un Caţavencu "de tranziţie" care a învăţat expresii noi. El "implementează", "anvizajează" sau ne lămureşte cum "se derulează" cutare problemă. În rest, "progresul, stimabile, progresul"! Totul pare o farsă pe care ne-a jucat-o soarta. Căci nu poţi să vezi la nesfâşit "Scrisoarea pierdută" nici măcar în forma originală, dar cu atât mai puţin în forme caricaturizate. În parlament sau în alte saloane ale Puterii, Caţavencu, Farfuridi şi Agamiţă nu te amuză, te exasperează.

Octavian Paler în Vremea întrebărilor (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Z... una dintre invitate, o văduvă respectabilă, care ştie toate câte se petrec în societatea noastră, şi chiar mai multe, ne-a afirmat pe drum - "contând, se înţelege, pe discreţia noastră" - că N..., cum e cam bolnăvicios, şi-a făcut testamentul şi lasă aproape toată averea sa copilei lui Manolache, pe care o iubeşte la nebunie. Şi toţi, fireşte, am trebuit să zicem iarăşi: "Mare noroc pe Guvidi!"

finalul de la Om cu noroc de Ion Luca Caragiale (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parteneriat

Apusul iarăşi ne-a trădat:
În fel şi chip ne-a ajutat
Făcând din Estu-ndepărtat
Un partener apropiat.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luptat şi am învins

Covid-19 a ucis
primăvara mult aşteptată.
Pe toţi în casă ne-a închis,
ne-a pus lacătul la poartă.

Covid-19 a ucis
bucuria primăverii. Ne-a lovit
când în livadă, muguri s-au deschis
şi când grădini au înflorit.

Covid-19 a ucis
frumuseţea florii de cireş.
Să ne salutăm, n-a fost permis,
zâmbetul din faţă ni l-a şters.

Covid-19 a ucis
copilăria-n lumea toată.
Să ne-întâlnim, n-a fost permis.
Doamne, ce urâtă soartă!

Dar, Covid -19,
oricât de mult s-a străduit
sufletul nu ne-a ucis.
Noi, PENTRU VIAŢĂ am luptat
şi AM ÎNVINS.

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gagamiţă şi cultura

Bă ţineţi-vă acasă gura

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (7 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

170 de ani cu Luceafărul

Toată lumea te slăveşte
Când îţi e aniversarea
Mai apoi, nu ştiu de tine.
Se aşterne iar uitarea...

Când la Putna clopotarul
Către cer, ridică rugă,
Privim iarăşi calendarul
Şi venim la tine-n fugă

Ca să cerem îndurare
Că uităm de rădăcină
Şi mimăm a remuşcare
Făr' a ne găsi vreo vină.

Nu ne judeca, mărite,
Noi suntem pigmei în scrisuri.
Iar cuvintele rostite
Doar alambicate visuri.

Dar, odihna ţi-i în stele,
Eminescule, ferice.
Tu te roagă către ele
Limba, neamul nu se strice!

Astăzi la mormântu-ţi suntem
Să aprindem lumânare,
Jurând ca măcar post-mortem
Să rămâi în neuitare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca ne-a cerut

Epoca ne-a cerut să cântăm
Şi-apoi ne-a tăiat limbile.

Epoca ne-a cerut să curgem
Şi-apoi ne-a pus cep.

Epoca ne-a cerut să dansăm
Şi-apoi ne-a înghesuit în pantaloni cazoni.

Şi la sfârşit epoca a primit
Exact genul de rahat pe care-l ceruse.

poezie de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi devin insuportabil

Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău
ba lucrez de parcă aş bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneş, ca o ţigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simţind dispreţ şi milă faţă de mine însumi...
Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău,
şi iarăşi n-am dreptate:
ştiu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e ruşinos şi jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpâneşte tot mai mult:
sunt bolnav şi gelos...
iertare!

poezie de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visase că unde venise la dânsul, măre, o zână mai frumoasă decât toate zânele din cer şi de pre pământ, şi-i zisese să se ducă la curtea împăratului locului aceluia, că acolo are să se procopsească. Când se deşteptă, îşi zise: "Mă, ca ce să fie asta?" şi începu a se pune pe gânduri; toată ziulica îl munciră gândurile şi nu se domirea de loc, de loc ca ce să însemneze un asemenea vis. El nu înţelegea că steaua sub care se născuse venea să-l slujească. A doua zi, mergând iarăşi cu vitele la păscut, abătu din drum şi dete iarăşi pe la copaciul cu pricina, şi iarăşi se culcă la tulpina lui, şi iarăşi visă acelaşi vis. Sculându-se, îşi zise: "Mă, ăsta nu e lucru curat", şi iarăşi toată ziulica fu dus pe gânduri. A treia zi cu dinadinsul făcu să-i fie drumul pe la acelaşi copaci sub care se culcă, şi visă acelaşi vis; ba încă de astă dată zâna îl ameninţă cu boală şi cu toate ticăloşiile omeneşti, dacă nu s-o duce. Atunci şi el, dacă se sculă şi veni acasă cu vacile şi le băgă în coşar, se înfăţişe la stăpânu-său...

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tangoul

Tangoul ne-a întâlnit,
Tangoul ne-a învârtit,
Tangoul în sărutări
Ne-a ameţit.
Tangoul ne-a iubit,
Tangoul pe amândoi
Ne-a unit.
Tangoul ne-a mângâiat,
Bătrâneţea ce-a încovoiat,
Spatele drept de altădat
Tangou în iubire scăldat,
Tangou de amândoi,
O viaţă dansat.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutăţi

Viaţa asta ne-a adus
Greutăţi, pe cap, mereu
Şi-ncă nu ne-a fost deajuns
Că ne-a pus şi "Leul greu"!

epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit din înălţime

Doar Isus ne-a pregătit
Şi lumina şi speranţa
Şi El doar ne-a limpezit
Sufletul azi înnoit
Şi ne-a dat pe veci viaţa

El e Cel ce s-a născut
Ca un prunc în Betleem
Să ne fie-un veşnic scut
Dumnezeul nevăzut
Şi al vieţii sfinte semn

A venit din înălţime
Ceru-ntreg El l-a lăsat
Pentru a omului mulţime
Prin a Lui înţelepciune
Omul să fie curat

Şi-a venit ca un copil
Să ne aducă mântuirea
Coborî la noi subtil
Cu un chip aşa umil
Să ne ofere fericirea

Şi lumina Lui curată
A umplut tot Israelul
Oamenii ca fără pată
Să îşi dea inima toată
Celui Sfânt ce este Mielul

Domnul a venit la noi
Să ne fie o lumină
Să nu fim de Sine goi
Ci a slavei Sale ploi
Ca pe fii dar să ne ţină

S-a născut Isus Mesia
Şi a fost de trebuinţă
Să ne aducă veşnicia
Viaţa sfântă — bucuria
Să trăim toţi prin credinţă

El Isus lumina noastră
A venit să ne înveţe
Viaţa sfântă cea mai castă
Să-i dăm inima dar toată
Dup-a Domnului poveţe

Şi-n lumina mântuirii
Toţi acei ce au crezut
Să lăsăm povoara firii
Şi pe braţele iubirii
Hristos să ne fie scut
22-12-2019 Emanuel

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

neam

Neamul

De-i neamul nostru-al tuturor,
E-un drum deschis spre viitor,
De-i "neamul" lui de la Centrală,
E drumul spre căpătuială!

definiţie epigramatică de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urmă drum de pietre...

din nou o piatră,
aşezată peste drum, în drum,
aş lua-o să o pun în vatră,
să pot să ard, salcâm şi ulm

s-astup cu ea un loc de taină,
un loc crăpat, de noi în timp,
pe-acolo ne-a fugit în grabă,
iubirea florilor, din verde câmp

căldura focului din lemne,
ne-a ars, au mai rămas tăciuni,
ei fumega lansând în semne,
chemări furate, de nebuni

.... şi noi din colţuri separate,
ne mai privim, din când în când,
în ochii noştri mări spumate,
se oglindesc, ne curg din gând

în urmă drumul plin de pietre,
nu îl mai văd, l-am petrecut,
îmi este sete, tare sete,
un susur de izvor, ascult

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt o uşoară stare de revoltă. O revoltă în ceea ce priveşte societatea şi omenirea. Simt că toată lumea încearcă să reuşească pe plan profesional, dar uită să se bucure de prezentul înconjurător; toată lumea doreşte bani, dar nu ştiu să profite de ce le-a oferit viaţă; toată lumea vrea să fie fericită, însă noi ne mulţumim doar cu o fercire superficială.

citat din Laura Alina Tăbăcaru (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea fură, fură

confuzia domneşte peste lume
la tribună lideri spun poveşti
momârlanii fură din caleşti
sacii politicienilor cu glume

nimeni nu mai are chef de muncă
mai uşor e să ieşim în stradă
să strigăm un huuo!, la grămadă
să ne dea guvernul bani de şuncă

toată lumea fură, fură
nouă nu ne-a mai rămas nimic
ni se spune să tăcem chitic
şi să ducem degetul la gură.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şpăgii

Toată lumea dă o şpagă
Pentr-un pic de avantaj
Bogăţia ca miraj,
A lipsit pe mulţi de-o doagă

Ştiu că-ţi trebuie curaj
Ca să-nfrunţi astfel de plagă:
Toată lumea dă o şpagă
Pentr-un pic de avantaj

Unii fac comerţ cu bragă,
Alţii pun minciuna gaj
Însă nu mai e de şagă
Când la orice derapaj,
Toată lumea dă o şpagă...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!