Şi eu am umblat o dată cu o amintire în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape...

citat din Mircea Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia majoră îşi creează propria ei semnificaţie.

Mircea Ivănescu în interviu (1983)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

raţiunea nu-mi aparţine
cât
îmi este dată

haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

As vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Din întreaga lui trăire
Zbuciumată pe Pământ,
A rămas ca amintire
Crucea pusă pe mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire – variantă

Ai muncit, amar de zile,
Cât ai fost pe acest Pământ,
Şi-a rămas ca amintire
Crucea pusă pe mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Nici măcar nu-mi plac copiii. Întotdeauna au gem pe mâini. Chiar şi când nu există gem în casă, ei au gem pe mâini. Nu mă descurc cu mâini murdare de gem.

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Am vrut nespus să intru în volum
Şi am intrat cu multă tevatură.
Nu-mi pasă de catrene! Orişicum
Rămân celebru prin caricatură!

epigramă de Dimitrie Ivănescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi proştii au momentul lor de inteligenţă, dar trebue să fii atent ca să nu-ţi scape.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti băiatul

care umblă în mâini
întotdeauna în mâini
mergeai după femeia cu cizme mari
o dată te-am văzut
în picioare în frizeria tatălui tău
şi nu te-am recunoscut
am stat de vorbă de trei ori
tot în mâini erai
lumea era convinsă că eşti un copil nebun
vorbeai fără chef spuneai
bancuri despre cei de stânga
când nu umblai în mâini
nu te recunoştea nimeni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul pe câmp
Cioara pândind seminţe
Să-i scape din mâini.

haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna a umblat cât a umblat, până i s-a înfundat.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală nouă

Om destul de instruit
A umblat după succes
Şi-n final s-a-mbolnăvit
De deces.

epigramă de Mircea Micle (1 martie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată când a văzut-o nu ştia că e ultima dată când o vede. Lucrurile de felul acesta nu se ştiu niciodată. Nu a fost destul de atent cu ea acea utimă dată? Ba da! Dar nu destul cât să ajungă pentru totdeauna.

citat din Vivian Lamarque
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă laşi să-ţi scape totul din mâini, aceasta înseamnă că ai renunţat să mai ţii strâns.

citat celebru din Seneca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Îşi ia toamna la plimbare
Şi se-ntinde
Şi se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Şi se plimbă
Şi se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Îşi vând ploile din zori
Şi se-ajută
Şi se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă şi se jură,
Şi se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Şi cutremur -
În fisură.

poezie de Gabriela Chişcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful intrigantului

Nu-mi pasă că am răposat
De sunt aici îmi e totuna,
Căci pe pământ am tot umblat
Cu dedesubturi, totdeauna.

epitaf epigramatic de Constantin Dragodan din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infatuare

Îmi sunt contemporan - şi mi-e de-ajuns:
Întregul paradis în mine-ncape.
Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,
Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.

N-am decât vârsta gândurilor mele,
Nu pot îmbătrâni decât c-un vis;
În mâini port un buchet de asfodele
Şi-n ochi - un ev de fum şi-un zeu ucis.

Pot foarte bine să rămân închis
Şi să mă zbat între oglinzi rebele,
Multiplicat în orice gând proscris,
Murind la fel în orişicare piele...

Doar uneori, cum mă răsfrâng în ape,
Dar nu-mi pot fi-ntrebare, nici răspuns,
Pricep - când paradisul stă să-mi scape -
Că-mi sunt contemporan de nepătruns.

poezie clasică de Romulus Vulpescu (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu la fel cum croşetez: mereu atentă să nu-mi scape vreun punct.

citat din Isabel Allende
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!