ADN-ul iubirii

Iubirea e diamantul
cel mai de preţ
al sufletelor noastre rătăcite
pe un drum
fără început şi fără sfârşit...
un giuvaer de
sentimente puternice
neşlefuite de nici un maestru,
înfiripate fără ştirea
celor direct implicaţi,
ce schimbă-n tăcere
impresii şi gânduri
de nimeni rostite,
dar de toţi ştiute...
nisip mişcător
în clepsidra vieţii,
cu fiecare particulă
ce cade în neant,
formând spirala ADN –
moleculă a vieţii,
un lanţ bicatenar
de iluzii deşarte
de speranţe şi visuri
ce pururi dispar,
când omul se-nfruptă
cu sete deşartă
din fructul iubirii
de nimeni găsit.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamantul – poem diamant

Neşlefuită
piatră preţioasă
căutată de mulţi
împrăştiind sclipiri în întuneric
mai dură decât orice altceva
greu de găsit în
peşteri fără sfârşit
şi fără
început...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopţii mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Şi ne bucurăm că oameni mai suntem.

Şi iarăşi ne luăm crucea în spinare,
Şi ne pornim din nou pe al vieţii drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii şi nu suntem scrum!

Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Şi nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.

Căci nimeni nu ne aşteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aştepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârăşit

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Un moment! Vrei să spui că toate aceste plante existente aici, nu au în structura lor celulară acizii nucleici?
Dick: Exact. Nu au ADN, nici ARN.
Lucian: Dar asta e imposibil! ADN-ul este esenţa tuturor organismelor vii.
Dick: Aşa o fi pe Pământ, dar nu şi aici, Lucian. Toate aceste plante obţinute de noi pe căi artificiale nu au ADN, dar ele există. La fel se întâmplă şi-n cazul animalelor şi pomilor din pădurea artificială.
Lucian: Asta nu se poate! Fără molecula de ADN, acestea nu pot exista; e de neconceput să poată exista plante fără ADN. Ce să mai spunem despre animale? Animale, fiinţe vii, fără ADN?!
Dick: Nu au ADN, Lucian! Dacă ar avea, n-ar mai fi deloc artificiale, chiar dacă ar fi create de noi, în laboratoare. Ar fi naturale, reale, normale, sau cum să mă exprim ca să înţelegeţi mai bine? Dar nu au ADN, deci sunt artificiale; n-am avut de unde să procurăm ADN-ul lor. Poate mai mult din cauza asta putem afirma că ar fi artificiale, nu în sensul că ar fi de plastic, iluzii, holograme sau altceva de genul acesta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te iubească viaţa

Clipe ce curg în noima lor
Ademenind privirea
Pătruns eşti de ce-i cel mai dor
Alene-i amăgirea.
Curg lacrimi la apus de vânt
Şi reînnoadă visuri
Fără de noi nu-i început
Nici vorbe fără gânduri.
Trăim un univers sublim
Când se deschide zarea
Ne naştem după ce murim
Uitând adesea ea chemarea.
Nimic nu e întâmplător
Nici visul nu mai doarme
Se leagă-n lanţ el dor cu dor
Ea foamea naşte foame.
E dar din cer să fii iubit
E amalgam de vrere
E gândul ce l-am tot hrănit
La el apus de stele.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fiinţelor ce cutezaţi a deschide acest caiet, respectaţi-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forţa motrice a existenţei noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toţi să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit şi să ne ajute să devenim discipoli şi mai curajoşi decât eram când am început această lectură.

Camelia Opriţa în Jurnal
Adăugat de Ioan Ioant
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare seară

Iubirea se-nchină unor albastre zări
E unul din îndreptarele multora
Se-ascunde în ochii omului pătimaş
Iubirea se-nchină celor fără de vrăjmaşi
Iubirea e singura atingere mută...
Iubirea te-nalţă, fără să-ţi spună
Iubirea te caută-n zile, fără răspuns
Iubirea e aici, acum în răstimp.

Magie... cuvânt nerostit, academic
Magia iubirii un necesar absolut
Pe câmpuri magnetice, accesând fericit
Un alt cuvânt, un alt motiv...
Pentru a fi entuziasm şi fecund.
Atingerile tale mă dor şi poate
Că-ntr-o zi, atentă vei fi...
Vei lumina în ochii mei fără de răbdare.

Vei fi albastru de jad... verde de cuvânt
Şi fiecare notă din veşnicia vieţii
Va fi cunoscută... ca un posibil ascuns
Voi fi liminiţa din capătul tunelurilor mute
Şi voi răsări la fiecare apus...
Nu am nici falsuri, nici calendare aprinse
Doar privesc nedumerită lumina
Se-aprinde în noi... se-aprinde vrăjit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi rătăcite

îmi era sufletul o rană rătăcită
în vâltoarea lumii
hoinăream prin colbul vieţii în căutări inutile
prea stingher într-o lume prea mare
ceream un pahar de apă
cu speranţa ridicolă
că azi va fi ceva pe masă
uneori desenam cai verzi pe pereţi
în cetate nu era nimeni
toţi plecaseră pe celălalt drum, spre ţintirim
semne, gânduri
ale unor sentimente dizolvate în lacrimi
mă înduioşa adevărul sugrumat
dimineaţa am căutat
în cenuşă. surâsul timpului
am găsit doar o lacrimă, plângea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Atunci, cum e posibil ca aceste plante să existe fără ADN? ADN-ul, lanţul, spirala sau helixul vieţii, cum este denumit pe Terra, acea miraculoasă macromoleculă bicatenară, stă chiar şi la baza existenţei proteinelor şi a altor substanţe primordiale. Nu greşesc când afirm că este însăşi esenţa vieţii. Fără ea, nu poate exista viaţă.
Dick: Ah, de ce oare voi, oamenii, sunteţi dispuşi să credeţi că aşa cum este pe Pământ, aşa ar trebui să fie peste tot, în întreg Universul? De ce raportaţi totul la ceea ce se află pe Terra? Şi de ce oare nu puteţi accepta o altă formă de existenţă a vieţii, de manifestare a materiei, cu totul altfel decât cum e pe Terra voastră? Uite că nu e chiar aşa peste tot! Legile de acolo nu sunt universal valabile. Repet, nu e la fel ca pe Terra voastră şi am să vă dovedesc acest lucru de îndată!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noapte

în nopţi târzii
pictez singurătatea pe o piatră
într-o lume stranie şi pustie
căutând să sfârşesc ceva
ce nu am început
nici azi, nici ieri
gânduri pietrificate în mantia sufletului
de multe ori mă pierd pe nicăieri
alteori trec dintr-o stare în altă stare
dintr-o tăcere în altă tăcere
fulgerele vieţii au uscat lacrimile nopţii
acum păşesc pe o stradă fără sens, fără capăt
prea grăbit să ajung dincolo de capăt
ce viaţă nebună
pe un ciot de sperantă obscură

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară fără tine

O vară grea,
o vară cu o altă lumină
în interiorul nostru.
O vară fără tine...
şi încă o lumină din noi,
învelită în lacrimi.
Un an lung fără sfârşit, greu,
visuri noi, visători,
ce vom scutura
în inimile noastre,
chiar dacă nu suntem acolo.
Tu pentru totdeauna...
aprinzi încă o lumină
şi vocea sufletelor noastre,
iar inimile noastre
vor fi veşnic în noi...

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
şi cald,
care sfarmă asfinţitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici fiinţă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
şi nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi şi înainte,
mângâiate şi cuminţi,
fără fraţi, fără părinţi...

Iar eu cred...
Şi cred în ele...
Şi trăiesc
Fără fiinţă
Din credinţă...

poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi ura, iubirea mea

Dragostea şi ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt faţete ale medaliei iubirii,
iar lumina şi întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legaţi prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
şi suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deşi încerc
să-ţi descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aş încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieţii noastre continuă
în acel spaţiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... şi iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbeşti iubirii,
iar sufletul să-ţi fie uşor şi liniştit.
Rostul vieţii
este să te bucuri că trăieşti acum şi aici.
... Mâine... cine ştie?...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra vieţii

Fiecare zi e importantă,
Mulţumesc pentru tot!
În fiecare firicel de nisip
adun sentimentele bune.

Viaţa mă învaţă zi de zi,
A iubi, a ierta, a înţelege,
a avea răbdare, a zâmbi,
a uita chiar, a te bucura!

Clepsidra vieţii mai are...
Zile şi luni, şi ani mulţi.
Învăţ zi de zi şi înţeleg,
A ierta nu e tot, e puţin!

Uneori chiar trebuie...
Să renaşti din cenuşă.
Să mulţumeşti deopotrivă
Celor ce mă iubesc şi celorlalţi.

Am fost nedreptăţită, lovită,
Însuşi Dumnezeu a lăcrimat,
De cât de mult am îndurat.
El m-a ajutat, mi-a dat aripi.

Clepsidra vieţii e plină de
Căderi, biruinţe, lacrimi...
dureri, ploi, furtuni, vânturi,
Soare, raze, săruturi de lumini.

Fiecare fir de nisip e viaţă.
Aleg să iert pe toţi deopotrivă;
În armonie cu mine vreau,
Să rămân credincioasă Lui.

Oh! Tremur spasmatic, frică
Să nu pierd vre-un sfat de sus;
Tăcerea o transform în culoare,
Fiecare frunză în cuvinte vii.

Omule!... nu iubi cu gramul!
Nici măcar doar ici şi colo!
Îmi desfac inima-n două,
Simt tot, fiece fir de vânt.

poezie de Carmen Tănase din Culorile Speranţei sunt Iubirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce scriu aparţine oamenilor, eu sunt doar curatorul! Voi fiinţelor ce cutezaţi a deschide acest caiet, respectaţi-l că în el este al inimii secret - Iubirea. Iubirea este forţa motrice a existenţei noastre. Fără iubire suntem visuri fără aripi. Fie ca toţi să reflectăm la adevărurile pe care le-am citit şi să ne ajute să devenim discipoli şi mai curajoşi decât eram când am început această lectură.

Camelia Opriţa în Jurnal (25 decembrie 2000)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază,
Şi cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheaţă în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viaţa pare fără noimă.
Şi-ncet, făr` a da de ştire, bezna se revarsă-n alţii
Semănând nefericire.

Dac-am fi singuri pe lume, condamnaţi am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,
Gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem gnomic, în mers

Copile, vei trăi, când voi fi dus,
de-al vieţii tâlc, ascultă ce-am de spus:
Nu-i nici noroc, nici chin şi nu-i nici joc,
nu e nimic şi-s toate la un loc.
Între tăcere şi tăcere, pod;
se-nalţă-un pom, ori cade fără rod.
Sub arc se scurge veşnicul a fi
ce chipu-ţi efemer va oglindi.
Şi cel mai pur extaz şi înălţare
e să te vezi în unda trecătoare.

poezie celebră de Anton Wildgans din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate să prevadă

Lumea-i plină de îndoieli, are multe feţe,
s-a trezit la realitate adâncul din conştiinţe,
dar mulţi privesc fără să participe,
spectacolul se desfăşoară cu uşile închise.

În scorburi am găsit şerpi şi păsări,
am un fior de teamă ascunsă,
păsările oricum zboară, dar şerpii rămân
şi fără precauţie nu-ţi bagi mâinile.

Nimeni nu poate să prevadă
când se schimbă ordinea existentă,
se emit scenarii şi păreri năstruşnice
cu fundamente fără conţinut
care se pierd în tăcere,
la noi tot ce începe nu se mai termină
voinţa e aproape nulă.

Unora ne place mersul cocostârcului
cu pasul rar,
văd lumea dintr-un con de umbre
fără să mă concentrez prea mult
asupra formelor ei de manifestare
care sunt de neînţeles.

Capăt mereu respectul pentru ce a făcut,
trăiesc siguranţa că şi-n viitor
schimbarea forţată a lucrurilor
va lăsa loc şi credinţei omului,
în sentimente şi artă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit nu va fi...

Tot ce am ţesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.

Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilinţa sărută sufletele înnegrite
şi uită punând lumina să vegheze.

Sfârşit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.

Înţelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine şi mă iartă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti stăpâna vieţii mele,
Îmi dai speranţă şi putere;
Iar eu, în schimb, am să-ţi ofer
Iubirea mea – Un giuvaer!

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!