Zâmbesc lângă podul

mâncat de rugină întins
peste râul plin cu gunoaie
ascult cum scârţâie metalul
sub greutatea cherestelei
aruncată în dezordine în vagoanele
ce ţăcăne dement pe şinele
încălzite de soarele agăţat
cu disperare de cerul gri
stau cu zâmbetul tâmp
în iarba ce miroase a urină
înţepătoare de iapă-n călduri
ascult soneria telefonului mobil
la piciorul podului de metal
nu am curaj să răspund
mi-aş boţi surâsul din colţul gurii
fript de ţigara fumegătoare
cu miros de cărbune ars

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult...

Incerc sa ascult cum creste iarba,
Ascult cum canta pasarile,
Ascult muzica de afara.
Ascult clopotele care rasuna,
Incerc sa ascult cum zboara un fluture,
Dar nu ascult ce spui Tu...

poezie de Andreea Brigitte Erdei (8 aprilie 2009)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mecanica palmei

Mi-aş cumpăra un tren
să-ţi merg cu el în palmă peste linia vieţii
să urlu şi în colţul gurii
un cărbune încins
să te facă să strângi
lopata
cu care am fost aduşi pe lume.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu-mi dă pace

de-o vreme încoace
şi n-am ce-i face
tu eşti medicamentul
trebuie să apelez la tine
chiar în exces tot bine-mi faci

zâmbetul tău e un tren
care ajunge în gara mea pustie
numai rugină şi var căzut
plin de mărăcini şi puf de păpădie
pe unicul peron un trandafir uscat

vis balsam pentru inimă
ketamină şi whisky contrafăcut
trag ultimul joint
tac şi ascult vântul cum rupe ramul
viaţa merge înainte în adâncul ochilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultarea nepasarii si a linistii

ascult linistea sufletului meu,
ascult bataile vantului ce se plimba nepasator prin camere,
ascult pasii grei de pe hol,
ce lovesc podeaua veche

ascult rugamintile oamenilor pierduti
ascult intunericul cum isi cauta lumina,
ascult vocile de departe,
ascult durerile ce ma apasa si
ma omoara incetul cu incetul,
ascult sunetul lacrimilor
ce se preling nepasatoare pe obraz

ascult tot si nu mai sunt in stare sa vad sau sa simt ceva,
ascult ultima rugaminte de dor...

acum nu mai ascult nimic,
urechile mi-au surzit, sunt inerte la orice zgomot produs.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

Orice-mi vei spune astă seară,
Şi oricât ar durea de mult,
Nu voi fugi ca astă vară,
Ci am să stau şi-am să ascult.

Oricare îţi va fi răspunsul,
Şi-orice privire îmi vei da,
De-ai pomeni chiar şi de dânsul,
Am să ascult, nu voi pleca.

Oricât de jalnic o să-ţi pară
Discursul meu timid, bătrân,
Nu o să fac ca astă vară,
Am să ascult, o să rămân.

Orice cuvinte o să se zbată,
De ochii mei, sufletul meu,
Cu inimioară sfâşiată,
Am să ascult chiar de e greu.

Chiar de nu-mi pari ca astă vară,
Eu te iubesc la fel de mult,
Şi-orice-mi vei spune astă seară,
Nu voi fugi, ci-am să ascult...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în cabinetul meu stă
aruncată o eşarfă
care păstrează
forma gâtului tău
şi miroase a dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

v’day

sun la uşă – soneria
îmi dă ton de ocupat
gătit cu noua mea cămaşă
cusută din zeci de maimuţoi de pluş,
iar pe umeri păsări din burete,
în loc de nasturi
crini
ţineam la spate o cutiuţă
frământând-o nerăbdător
să ţi-o ofer
împreună cu
zâmbetul meu tâmp de irezistibil
nu vei şti niciodată
ce aveam în cutiuţă...
mâine e „velantainsdai”
şi voi numi toate
nights-urile
valentinizabilizatoare
ecouri
ecouri tonului acela de ocupat
de la soneria uşii tale
cum? n-am nimerit la tine?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele apare in zori

Ascult ecou ce mă cheamă
Răsună n valuri glasul tău
Picură apă din cer pe rană
Pictură divină surâsul său

Mă rog la stanca nemişcată
Mă cheamă valul imspumat
Eu te iubesc la fel ca altădată
Nu voi uita clipa ce a zburat

Si malul stă acum îngîndurat
Cerul mă priveste printre nori
Dăruieşte iubirea neconditionat
Maine soarele aparea în zori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

felinarul vechi
agăţat într-o tindă -
miros de cimbru

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele apare în zori

Ascult ecoul ce mă cheamă
Răsună-n valuri glasul tău
Picură apă din cer pe rană
Pictură divină surâsul său

Mă rog la stanca nemişcată
Mă cheamă valul imspumat
Eu te iubesc la fel ca altădată
Nu voi uita clipa ce-a zburat

Si malul stă acum îngîndurat
Cerul mă priveste printre nori
Dăruieşte iubirea neconditionat
Maine soarele aparea în zori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezilienţă

pentru bara de metal
european pe post de cetăţean
încovoiată sub o pandemie
timp de peste un an
care încearcă să revină
cu disperare la forma
şi dimensiunea iniţială
alimentată cu o mie
de miliarde de euro
pentru terapie intensivă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeţii mincinoşi

Profeţii mincinoşi îmi plac,
Pe luat aminte pus, pe-nvăţ,
Ascult şi tac, ascult şi tac
Acest delir şi-acest dezmăţ,

Din viitor, ca dintr-un sac,
Ei scot proorociri, c-un băţ.
Proorocirea lor e-un hăţ,
Care te poartă, după plac.
Va fi aşa, va fi altfel,
Tot turuie mereu, profeţii.
Şi ei sunt robii gurii, bieţii!

Eu stau în rând cu nătăfleţii,
Nu mă mai satur să mă-nşel.
În târg, sunt tot mai scumpi bureţii.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau singur

singur cu mine de-mi vine
să fug de-acasă
dar mi-e frică să nu vii
şi să nu mă găseşti plecat
în beţia vremii să ascult
melancolia ce vine din pustiu
sunt timpurile mele
merg pe străzile uitate de soare
trag cu ochiul în urma mea
singur singur singur
tremur plin de ură gândindu-mă
la viaţa irosită prosteşte
în braţele tale am îmbătrânit
mă simt o bătrână sferă
de vreo zece mii de ani
stau în inelul tău de vrăjitoare
sunt singur în patul meu
de aur pierdut la cărţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

versul meu
e o ploaie
ce toarnă mereu
zâmbete subtile
în colţul gurii

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

plin de rugină
toporul fără coadă -
numai aluniş

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzătoarea cu capac

reuşeşte precis să-ţi ferească
degetele de metalul ascuţit
care ar smulge bucata de piele
cu aşchia de carne ciudată
crescută acolo zeci de ani
fără să te deranjeze nu-ţi aduci
aminte s-o aperi cu o platoşă
de metal e răzătoarea care ştie
să felieze cu zgomot redus

scoţi banii pentru răzătoarea
minune de plastic cu metal
sclipitor ca o săgeată pentru
mintea care nu cere nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă din mână

cărţile şi-şi şterge o lacrimă gândindu-se
că o să aibă noroc în dragoste cum zice
o vorbă
veche şi zâmbeşte ironic strângând
ţigara în colţul gurii boţite ca un sac
în care au fost aruncaţi dinţii galbeni
şi rari de reuşeai să-i numeri deşi ţinea
gura
închisă când îmblânzitorul de cărţi ţine
cu orice preţ să piardă ca o ironie a sorţii
are un dar acasă mult mai preţios decât
potul de pe masa de joc cu postav verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

ce mult te deranjează privi
rea mea contagioasă
pasul
verde trăit intens de ano
timp frumos şi peri
cu
los în anul şobolanului
de metal cu pandemie
primăvară cu miros de izolare
în apartament închi
soare rostogolit în zare
peste o rostopască
fără mănuşi şi mască (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tahicardie torenţială

Nu mai ascult demult
cum picăturile de ploaie cad
peste pervazul din fereastră,
căci acum
ador
să-ţi ascult simfonia
ritmului tău cardiac.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Antonio Ciprian Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!