Ignoranța nu se învață.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prostia nu se învață.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Altcineva
Comentează! | Votează! | Copiază!
- suflet
- Sufletele sunt ideile lui Dumnezeu.
definiție de Gerard de Nerval
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să știm cine suntem ca să ne putem regăsi.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare nu e nevoie să ne cunoaștem foarte bine pentru a ne regăsi?
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare floare este un suflet care îmbobocește în natură.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul bărbat care a comparat o femeie cu un trandafir a fost un poet; al doilea, un imbecil.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cor subpământean
În adânci tenebre,
Care zac funebre,
Să dăm în destin:
Și, ca răzbunare
Toți, cu-ndemânare,
Moartea s-o gătim!
Plecam în umbră;
O pânză sumbră
Pe cer da zor:
Când totul doarme,
Cătușe-și sfarme
Cel veghetor!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cor de dragoste
Zile de vrajă
Aici le petreci!
Inimi în mreajă
Rup chinuri, cum, reci,
Valuri pe plajă
Nu lasă poteci.
Ora ce cere,
Frivolă, zăvor,
Patima piere
Și-i numai un dor,
După plăcere,
Ea fuge în zbor!
poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec Gotic
Mireasă dulce,
Te-ador când plângi,
Cum roua curge
Pe flori adânci!
Cu-o primavară
Ce-i bun s-a scurs,
Dar roze-apară
Pe-al Vremii curs!
Bălaia, bruna
De-ales e greu?
Plăcere-ntruna
E-al lumii Zeu.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici bună ziua, nici bună seara
Nu-i dimineață, seară nu-i, nu-i ora!
În ochi sclipirea, totuși, ne păli.
Dar seara roșie-i ca aurora
Și-uitarea noaptea-aduce peste zi!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!
O alee în Luxemburg
Trecu copila-ncântătoare
Și sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Și nou referen pe buze-avea.
Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!
Dar tinerețea nu-i, vai mie!...
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie...
Trecea norocul, - a fugit!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
Frumoase zile, praf și, plină
De-azur, o boltă de lumină,
Pereți aprinși, lungi seri; nimic
Din verde: doar o purpurie
Răsfrângere mai vrea să fie
Prin pomi cu negre crengi, un pic!
Frumoasa vreme mă apasă,
Dar numai după-o zi ploioasă,
În roz și verde, ca-n tablou,
Suava primavară-apare,
Ca nimfa care, zâmbitoare,
Din apă iese, ca din ou.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cidalizele
Iubitule pe unde
Ni-s oare? - În mormânt:
Loc mai frumos le-ascunde
Mai fericite sunt!
Sunt lângă îngeri toate,
În cer albastru, sus,
Și laude curate
Spun Maicii lui Iisus!
Fecioară înflorită!
Mireasă albă, tu!
Amanta parăsită
Și veștedă acu!
În ochi odinioară
V-au râs adânci vecii...
În cer v-aprindeți iară,
Stinse, lumești făclii!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să menționez ca pe unul din evenimentele culminante ale vieții mele impresia profundă pe care mi-a lăsat-o prima lectură a lui Faust de Goethe, în traducerea franceză a lui Gerard de Nerval. Minunata carte care m-a fermecat de la primele rânduri. Nici n-am mai lăsat-o din mână. O citeam neîncetat, la masă, la teatru, pe stradă, pretutindeni.
Hector Berlioz în Memorii, XXVI
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Doamnei Henri Heine
Aveți ochi negri, sunteți frumoasă ca femeie,
Încât poetul vede sclipind acea scânteie
Că vă însuflețește, fiindu-ne prinos:
La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprinde
Și sunteți trandafiriul ce-n razele-i se-aprinde,
Făcându-se tot mai frumos.
madrigal de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să trăiești
Învață să râzi,
învață să plângi.
Învață să cânți,
învață să strângi.
Învață să cazi,
învață să te ridici.
Învață să trăiești azi,
că poate mâine pici.
Nu fi dezamăgit!
Învață să iubești.
Când ești îndrăgostit,
mai fericit trăiești.
Ai grijă când ești iubit
să nu fii și trădat.
Fii omul împlinit
și bine informat.
Dacă nu vei fi atent
la toate câte-am spus,
Din viață vei fi absent.
N-ai să-înviezi ca Isus.
poezie de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Punctul Negru
Orcine fix privește în soare crede-apoi,
Jucându-i persistentă, că vede cu-ochii goi
În jurul său, prin aer o pată cam lividă.
Tot astfel, tânăr încă, pe-atunci mai îndrăzneț,
Spre glorie, o clipă, uitatu-m-am semeț:
Un negru punct rămas-a-n privirea mea avidă.
De-atunci, ca semn de doliu în toate-amestecat,
Ah, pretutindeni unde cu ochii mai răzbat,
Această pată neagră o văd cum tot apare!
Ce, pururi? Între mine și fericirea mea!
Doar vulturul - vai nouă, nenorociți deja! -
Nepedepsit contemplă și Glorie și Soare.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile, învață românește
Învață să te joci românește
și să te bucuri românește.
Învață să scrii românește
și să citești românește.
Învață să muncești românește
și să mănânci românește.
Învață să crești românește
și să iubești românește.
Învață să zidești românește
și să trăiești românește.
Învață să fii român,
pe destinul tău stăpân.
poezie de Dumitru Delcă (15 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lui Victor Hugo
Purtând această probă-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul.
- Cu fluviu-n lunga-i cale,
Făcând o paralelă, mă simt și eu, crescând.
Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, știe oare
Ce nume-i dă, și sursa, și țărm, ce noimă are
Să curgă astfel pentru oricine și oricând?
Stând lângă sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne că nu știe, ca toată creatura,
De unde lui îi vine zeiescul antic dar:
Dar, dulce-obișnuința, eu știu că de la tine,
Entuziasm, Iubire și Studiu, totu-mi vine
Și micul foc îmi arde pe marele-ți altar.
poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață de la creionul tău cum trebuie să lași o urmă. Învață de la cana ta cum trebuie să sorbi picăturile de apă. Învață de la iubita ta cum trebuie să o iubești. Învață de la albine gustul de miere. Învață pentru a fi. Învață pentru a reuși să trăiești.
Claudiu-Ovidiu Tofeni în Chip printre monologuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!