Poetul travestit
în cavaler cu armură
strălucitoare numai la soare
învârte stiloul paloș deasupra
capului cu rămuriș de șpan
înverzit artificial
soarbe lumina lunii
și-și pune pilitură de fier
pe rana deschisă de vers
stă într-o rână uitându-se
cum crește volumul de poezii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scriu vers
rusesc cu stiloul chinezesc de o sută
de lei caligrafiez atent la zborul
păsării negre care se adună peste humor
un puzzle cu poezii îndrăznețe
scriu strâmb să le fac în ciudă iudeilor
experți în dezinformare care obișnuiesc
să pocnescă din degetele lor transformate
în gheare lungi și înfricoșătoare
mă surprind trăind eternitatea versului rus
îmi plec ochii numai în fața poeziei
mare lucru nu mai am de făcut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dalie în geam
câmpul abia înverzit
la sfârșitul
lunii martie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia înseamnă
viață fără gânduri triste
leșin de bucurie și zări
albastre sub convoiul de iluzii
suspine de mulțumire
trezitul cu noaptea în cap alături
de volumul nou de poezii
să regretăm că nu ținem stiloul
în dreapta și țigara fumegând
între buze pentru ambiții și boli
cu stânga scormonim prin cenușa
de cuvinte care stau pe vise
poezia înseamnă plonjonul
în beatitudine fără amețeli
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distih eroic
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,
Când râul vântului te scaldă,
Învață-mă să râd ca tine-n soare,
Să-i sorb lumina caldă.
Plop negru, încrustat în ger
Și-ncremenit sub lună
Cu rămuriș de zgură și de fier...
Învață-mă să uit lumina verii
Și-n câmp silhui
Să dau tristețea mea tăcerii
Și gândurile mele nimănui...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Lumina soarelui
Lumina soarelui crește pe pământ
ia înfățișarea zilei
și împinge prin pământ în sus
tulpinile
și acele oase care de asemenea și-au
scuturat țărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
și-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorința...
lumina soarelui crește pe pământ
lumina soarelui
și printre razele ei gloate
de oameni abia evadați din beznă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând înverzit
Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agățat-o-n pom.
Aș scrie într-o grădină însorită
Și liniștea aș lua-o dintre flori,
Aș umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.
Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Și port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veșnica povară
A gândului ce-a stat și-a înverzit.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrarea într-o zonă
de turbulență îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu mașina
ci zboară la înălțime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
și-o așează la loc de cinste
tremura odată cu avionul
era o vibrație în tril de ciocârlie
și bagajul plonjează de undeva
în brațele sale încleștate în cerșitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea s-a înfiripat
dintr-un sărut furat pe înserat
sub mărturia lunii
albă de spaima corpurilor cerești
lovite periodic de meteoriți
aveam o teamă la început
era o sămânță care a prins
rădăcini în sahara sufletului
udat de câteva lacrimi
apoi a crescut ca un șpan
era frumoasă și tăioasă
o iubire ca-n povești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea adevărată
Nu, scorpie, n-am de gând să te rezolv.
Urăsc ghicitorile.
Și mai termin-o cu prostiile și romantismele tale grețoase.
Eu nu-s un cavaler în armură strălucitoare.
Dar te-aș iubi chiar și așa, nerezolvată.
Mi-am aruncat armura la gunoi
Pentru că vreau să simt.
poezie de Daniel Saint, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
lumina lunii -
în tinda bunicilor
felinar aprins
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii cresc sănătoși și falnici numai în păduri care-s libere de minciună. Copii copacilor cresc și ei, tot la fel, însă la umbra părinților lor uitându-se printre frunzele acestora la soare și lumină, nu la întuneric. Plecați din pădurile noastre voi oameni fără soare ca să ne putem crește cinstit copii!
Viorel Muha (septembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
era nedumerit că stătea întinsă pe nisipul cald
de câteva ore nu răspundea la semnalele lui
a încercat s-o ridice de câteva ori
apoi și-a dat seama că trebuie să moară lângă ea
a întins o aripă deasupra capului ei și i-a dat ultimul sărut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea carte a astronomiei este deschisă deasupra capului nostru. Citiți-i pe înțelept și pe idiot, pe fericit și pe nefericit.
citat din Ambrogio Bazzero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fier vechi
La Paris, sub Tour Eiffel,
Stă-ntr-o rână Parpanghel,
Și în gând își trage seama:
Ce de fier... să moară mama...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fier vechi
La Paris, sub Tour Eiffel,
Stă-ntr-o rână Parpanghel
Și în gând își trage sama:
Ce de fier... să moară mama!
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cavaler cu armura strălucitoare e un cavaler care nu și-a testat armura cu adevărat niciodată.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri într-o noapte liniștită
Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:
Îmi ridic capul
Și privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Și îmi imaginez că sunt acasă.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în anul acela
citea poezii din volumașul
pe care-l ținea în buzunar
mereu, ca pe o carte de rugăciuni
își spunea: într-o zi o să scrii și tu
un volum de poezii și alții
îl vor citi cu sfințenie
îl vor ține mereu într-un buzunar
se vor plimba de la munte la mare
de la gura humorului la stele
cu volumașul de poezii scris de el
în anul acela citea poezii
și celelalte materii nu mai existau
stătea pe bănci în parcurile goale
se întreba dacă n-ar fi cazul să scrie
primele versuri și vântul îi alina
suferințele tânărului viitor poet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
sfârșitul verii -
stiloul cu cerneală
uitat în frunze
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin la întâlnirea
cu fanele mele într-o sală
puțin whisky în pahar
și-un trabuc aprins
ovaționat la intrare ca nimeni altul
accept celebritatea
toate fetele mă adoră
și-ar rupe unghiile
pentru un sărut de-al meu
cu autograf pe volumul de versuri
plutind în sunete de vioară
dansăm fără prea multe analize
îmi pipăi mângâi o șuviță
un truc vechi
poetul e un vizionar
mi-aș pune ochelarii să le văd visele
toate sunt fericite că au întâlnit
un om renumit
m-ar invită acasă la ele
sau în visul lor
îmi spun să le îmbrățișez
vor să danseze cu mine
sorb o gură mică de whisky
mă aplaudă frenetic
le recit câteva versuri
fac pauze pentru aplauze
fiecare femeie m-ar lega
m-ar păstra numai pentru ea
dau câteva autografe
fumez dezinteresat din trabuc
au început să țipe
isteria crește în mintea lor
și sala se leagănă odată cu noi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!