Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate...

catren de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tuturor...

El a plecat din munţi ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare.

Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi...
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.

El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii -
Şi-i totuşi el, atât de neştirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihneşte, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună!
Plinului pântec aşa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mai vedea cum în şa voi sălta împreună
Cu îndrăzneaţa fecioară-a pământului, brună,
Şi-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.
Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Şi că-s menit să înving veşnicii şi genună,
Dar nu ştia de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav şi răsunet prea slab, că adună
Abur de vis şi de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.

Iată-mă azi înarmat cu acele credinţi,
Cu îndârjirea păstrată - cuţit între dinţi -,
Dar cu prea multă dorinţă să vii, să-mi alinţi,
Bruna fecioară a păcii adânci şi cuminţi,
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestie, trestie

Trestie, trestie, pe cine ascunzi,
Vantul de seara pe cine-nfioara?
Horbota-ti neagra si multa-nfasoara
Umerii albi si rotunzi.
Valuri, voi valuri, cui i-ati soptit
Soapta adanca, ascunsa si grava?
Veti mai pastra oglindirea suava
A chipului ei neclintit?

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Spre ziuă, stele-n roi s-au năruit în munte
Ca să le prindă-n ramuri şi-n coarne brazi şi cerbi
Ori ca să nu lovească-n somn gâzele mărunte
Şi iepurii-n răzoare, culcaţi sub frunze-n ierbi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Tăcut, ascult muzica ploii de vară,
Pitit sub streaşina casei din deal,
Privind o picătură mică şi clară,
Cum cade pe suflet ca un bob de cristal.

Ploaia măruntă cade încet,
Iar cerul mohorât suspină şi tună,
Privesc nemişcat ca un ascet,
Frunze şi gânduri ce zboară-n furtună.

Picurii fac în baltă rotunduri,
Apoi, curg repejor în şuvoaie,
Luandu-mi cu ei vise şi gânduri,
Ducându-le învolburate-n şiroaie.

Ploaia aceasta spală lumea şi cerul,
Câmpia şi dealul, le spală pe toate,
Via şi grâul, dar cum spune clerul,
Ea curăţă totul, dar nu spală păcate.

poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea de cremene,
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
Cu înalte ierbi,
Şi cu pas de cerbi,
Ţară cu izvoare
Licărind în soare,
Vreau să cresc viteaz
Precum vechii brazi,
Şi voinic m-aş vrea
Ca şi dumneata

poezie pentru copii de Gheorghe Tomozei (23 august 1987)
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

E secetă (pantum)

E secetă pe şesuri, norii fug,
Ogorul sec agonizează
Sub vânt ce pala-şi încetează,
Pe câmpuri nu mai ară nici un plug.

Ogorul sec agonizează,
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug,
Pe câmpuri nu mai arde nici un plug,
Ţăranul nu se-ngrijorează.

Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug
Şi tot în jur se luminează,
Ţăranul nu se-ngrijorează
Că florile din piatră sevă sug.

Şi tot în jur se luminează,
În genunchi, eu rugile îndrug,
Că florile din piatră sevă sug
Şi frunza se înviorează.

poezie de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea de cremene

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea de cremene

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menaj

Mai în toate casele
Treburile-s cam aşa:
Dânsa spală vasele,
Dânsul spală... putina.

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.
Sunt fărâma de atom
care se numeşte OM.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de fluturi

Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.

Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,

Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe faţă, mă împroşcă cu mir.

Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.

Îmi curg fluturi când te văd şi tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!

Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche şi din gânduri.

poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa mea se izbeşte mereu de zăbrelele nemărginirii şi parcă-i un veac de când zbor...

citat celebru din Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-ai să stai tăcută, cum am stat şi eu când mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă...

citat celebru din Nicolae Labiş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mira că vremile sterpe şi urâte nu dau talente: florile nu sunt ale rădăcinii, ci ale primăverii.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am adunat

Am adunat în suflet
Tăcerile de dor
Cu flori
Şi am încercat să le împart...!
Dar... Nu mi-a rămas nimic
O petală dintr-o floare
Am oprit şi eu...

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul cerului

De piscuri de gheţari înconjurat,
Nori albi îşi spală faţa ne-ncetat.
Ciute şi cerbi sorb apă şi răcoare
Şi se admiră-n unda-i căprioare –
Numai în locul fără om şi ură
Există apa cea mai pură.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie tulburate apele

Şi-a ţesut sub învelişul gândului cuvântul,
un fel de tăcere care aşteaptă răspuns.

După ce s-a sedimentat iubirea şi ura
nu trebuie tulburate apele,
lumina pătrunde înţelesul şi-l urcă pe scară
mulţi se vor chinui să-l atingă.

E o bucurie ce se risipeşte în oameni,
o bunăvoinţă însoţită de mulţumire.

El nu mai fuge,
voinţa-i se zbate pentru statornicie
şi-i creşte sentimentul că-şi aparţine.

În afară e o lume străină.

În lume te zideşti viguros cu rădăcini
niciun vânt nu te înclină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel arzând ca poezia

Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg,
Ignorând.... ipocrizia
Din adâncuri de amurg.

Ca o lance-i frenezia
Când asemeni unui murg,
Arde-n suflet... poezia
Şi-n ureche, şoapte curg.

Trupu-ţi simte erezia
Şi-l cam uiţi... pe Demiurg,
Însoţind pe Aspazia
Prin vacarmul unui burg,

Arde-n suflet... poezia.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

- Pentru ce-ai rămas iubire! -
Rădăcina-a unei flori
Ce s-a destrămat subţire
În petale şi vapori
Ca să zboare mai uşoară
Să învie a doua oară
În alt suflet, în alt ceas
Lăsând drojdia grozavă -
De pârjol şi de otravă...
Murmuram: - De ce-ai rămas?

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!