Frica de moarte

Într-o zi Bird i-a pus tatălui său o întrebare; avea şase ani:
Tată, unde eram acum o sută de ani, înainte de-a mă naşte?
Unde voi fi o sută de ani după ce voi muri?
Tată, ce se va întâmpla cu mine după ce voi muri?
Fără să scoată un cuvânt, tatăl său l-a lovit peste gură,
i-a rupt doi dinţi şi i-a umplut faţa de sânge,
iar Bird a uitat frica de moarte.

poezie de Kenzaburō Ōe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ahoe fără... Ahoe

A trăi făr' a trăi
Şi a crede făr' a crede,
Prevăzând făr' a prevede,
A grăi făr' a grăi...

A iubi făr' a iubi
Şi a plânge făr' a plânge,
Sângerând fără de sânge,
A muri făr' a muri.

Demiurg făr' demiurg,
Luminând fără lumină,
Şi amurg fără de-amurg,
În pământ fără de... tină!

Parfum rar fără parfum
Sfârşit fără de sfârşit,
Spăşit fără ispăşit
Şi fum des fără de fum.

Aromat fără aromă,
Absolut făr' de-absolut
Şi salut fără salut
Axiomă-n axiomă.

Mamă, mamă, fără mamă,
Tată, tată, fără tată,
General fără armată
Şi bigam fără bigamă...

Nevoiţi fără nevoie
Şi buni fără bunăvoie,
Să strigăm, în cor, Ahoe,
Ahoe fără... Ahoe!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectiva unui tată

V-am privit ca pe-o icoană
Dragii mei copii, dar voi,
M-aţi lăsat cu ochii-n lacrimi,
Suferinţă şi nevoi...

V-am crescut ca pe o floare...
Sunt un tată fericit!
Acum sufletul mă doare
Fiindcă voi m-aţi părăsit.

Ca un fulg de păpădie,
Crescând mari v-aţi înălţat
Şi-aţi uitat de tatăl vostru...
Unde, unde aţi plecat?!

Eu v-am pus la rădăcină
Rug de neam şi de cuvânt,
Păsări albe de lumină,
Dragostea şi Duhul Sfânt.

Aripa acum mi-e frântă
Mi-a rămas doar Dumnezeu
Şi încrederea că mâine
Veţi veghea la patul meu.

Sunt biserica prin care,
Clopote slujiţi, în faptă...
Pruncii mei din depărtare,
Nu uitaţi c-aveţi un tată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie!

Omul
Când se naşte
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paşte...
Şi numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să şi le spună
Şi i le spun alţii
Mistificând adevărul.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine că Dumnezeu mă ştia înainte de-a mă naşte! Ce rău că-l voi cunoaşte abia după ce voi muri!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drepturi revendicate

Înainte de-a avea
Drept de-a te zidi-n cuvântul
Unui cald poem, aş vrea
Dreptul de-a-mi săpa mormântul

Într-o urmă, pe nisip,
De piciorul tău sfinţită,
Să păstrez frumosu-ţi chip
Pe retina împietrită.

Dreptul cer să pot muri
Orişicând, oricum, oriunde,
După ce voi împărţi
Sărutările-n secunde,

După ce, cu paşii rari
Înspre tine, precum furii
Voi păşi, cu ochi avari
Să îţi sorb din cupa gurii

Zâmbetul, letal venin,
Precum soarbe crinul rouă
Şi puţin câte puţin
Să apun sub lună nouă...

Înainte de-a avea
Drept de a zidi în carte
Fragedă făptura ta,
Mă voi îmbrăca în moarte,

Iar pe tine te dezbrac
De osândă şi durere...
Nufăr oglindit pe lac
Te transform în înviere.

Înainte de a-mi fi
Rug şi jertfă şi altar,
Dreptu-l cer de-a te iubi
Iar... şi iar... şi iar... şi iar...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orchestra

Înainte de a muri soldatul dezertă din ţigară.
Înainte de a se rupe apa, femeia a răscolit în vioară.
Înainte de a se naşte bătrânul s-a uitat înapoi.
Înainte erau amândoi pe scară...
acum a rămas numai el şi floarea fără petale
egale.
În somn am avut o scară speriată
care alerga pe o cale ferată
şi se suprapuneau
se suprapuneau
peste coloana de cadavre.
Pereţii ca două talgere se loveau...

Înainte de a cânta cei din orchestră au fost larve.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o şcoală primară (unde învăţătoarea voia să ştie dacă copiii, prin părinţi, mai primesc o educaţie creştinească)

- Ghiţă Taşcu,
Spune tare,
Ce face familia ta,
Înainte de culcare?
- Tatăl meu, mereu se roagă.
- Bravo, tată! Aşa tată zic şi eu.
Dară mama ta?
Nu se roagă şi ea?
- Nu! Cască şi nu vrea.

poezie satirică de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde înfloresc florile există încă speranţă.

citat din Lady Bird Johnson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să Te caut...

Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.

Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.

Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.

Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.

Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o civilizaţie eroică, a avea grijă de suflet înseamnă a-i da caracter pentru luptă. Iar lupta înseamnă, de fapt, să mori. A te pregăti pentru moarte, a muri demn, a muri luptând, a muri eroic face parte din creşterea sufletului, îngrijirea lui într-o civilizaţie eroică, cum era aceea a lui Homer.

citat din Horia-Roman Patapievici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tot mergând înainte, am ajuns într-o pădure mare, mare, fără seamăn, şi m-am rătăcit prin bungetul acelei păduri, de nu mai ştiam pe unde să ies la oameni. Când, o dată văz înaintea mea un moş, fleoş de bătrân, uitat de moarte şi de Dumnezeu. Eu îi spui după ce umblu şi cum m-am rătăcit. Moşul, încărcat de zile cum era, se pune jos, stă de vorbă cu mine şi, cu un grai blajin, îmi arătă drumul pe unde să ies acasă, şi îmi zice să mă întorc, căci râvna noastră a ascultat-o Dumnezeu.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am câţiva ari moşteniţi
de la daci
Tatăl meu înţelege
mişcă uşor din femur
ce n-am inteles
vlăstar fiind din trupul tăiat
mutilat
aruncat
aruncat în ghena de consum
Imi spuse tatăl tatălui meu
să nu vinzi niciodată
îmi spuse cu limbă de moarte
ascuns după câteva ploi
ultimul dac
tată al tatălui meu
Imi spuse ca şi când aş fi fost
o falie de început
să nu te vinzi copilă
pentru nicio primăvară promisă
De cei cu gând ascuns
în noaptea lunii
îmi zise iar strabunul
cu fruntea aplecată
pe tâmpla mea de iarbă
atâta cât trăieşti
să numeri arii noştri- n palmă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

că tot voi muri voi muri
voi
veţi gândi: oricum, ca şi noi va muri va muri...
aşa
chiar mâine bine ar fi să îmi fi
e sec
unda
care mă curentează – la voi
nu
contează – şi
voi
veţi muri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: E adevărat, tată, că apa fierbe la 100 de grade?
Tatăl: Aşa este, draga mea!
Fiica: Bine, tată, dar de unde ştie apa când are 100 de grade?

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste-o sută de ani

Confuz, în noaptea asta plutesc în incertitudine,
mă simt o barcă răsturnată, o navă fără pilot,
mă răpune suferinţa, oftez, dar nu iau atitudine,
n-am niciun fel de antidot.

Dar de ce-s oare-atât de demoralizat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

În mândrie defilez şi-mi petrec veleatul
cântând, iar viaţa mea-i un roman fermecător.
Ca un tânăr spiriduş mănânc lângă Prea Înaltul
şi ca un apostol al Diavolului golesc ulcior după ulcior.

Şi de ce nu m-aş bucura de-acest trai deşucheat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

Să-ncetez această luptă cel mai bine-ar fi,
iar sufletul chinuit să-l duc la mare.
Acolo mă va găsi lumea-într-o bună zi,
Printre înecaţii cu poveşti amare.

Totuşi, de ce un final atât de ciudat?
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

Nu-i mai bine, viu, să cutreier hoinar
şi să scriu cărţi noi, leat de leat,
să născocesc versuri nobile, pline de har
s-ajung până mor scriitor cunoscut, venerat?

Şi dacă asta-i tot, oricum, nimic nu s-a schimbat:
Peste-o sută de ani totul va fi uitat.

poezie clasică de Knut Hamsun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mediul înconjurător este locul unde ne întâlnim cu toţii, unde avem cu toţii un interes comun. Este singurul lucru pe care îl impărţim cu toţii.

citat din Lady Bird Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinereţe, în urma unei dureri sufleteşti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galaţi. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Schelety, care-i dădu numele de Dimitrie şi-i schimbă totodată şi familia din Brunswick în Xenopol, adică "fiul străinului".

A.D. Xenopol în Istoria ideilor mele
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Dintr-o viaţă fără viaţă
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiaţă
voi muri când mă voi naşte
şi-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaşte.

epitaf de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce mai merse ce merse, ajunse în nişte văi foarte frumoase de unde se întindea nişte munţi împodobiţi cu copaci şi cu o verdeaţă care desfăta inima, şi acolo dete peste un om, care nu ştiu ce tot bombănea el din gură şi când ameninţa cu toiagul ce ţinea în mână, pe dată se făcea câte o sută de păsărele. Apoi daca îl întrebă Ţugulea cu ce vitejii face el minunile astea, el răspunse că Ţugulea este viteaz care a făcut atâtea şi atâtea voinicii. Aflând omul că vorbea cu Ţugulea, s-a luat şi el după dânsul, ca şi ceilalţi. Şi merse cu toţii, merse, merse ca cuvântul din poveste ce d-aci înainte se găteşte, şi pe unde ajungea întreba de împăratul stririlor. Pe la cetăţi şi sate, pe unde mâneau ei noaptea, toţi îi conăceau şi îi găzduiau când auzeau de numele lui Ţugulea. Iară când fu într-un a din dimineţi, zăriră turnurile cetăţii unde locuia împăratul stririlor. Întinseră piciorul la drum şi când era înde seară, ajunseră şi ei la porţile cetăţii.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU (gânditor):... Vasăzică, tovarăşul Stalin nu mai e generalisim?
LUPOI: Nu! Generalisim a fost înainte de a muri. Acum e porc! După moarte, şefii de stat se transformă în animale!

replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!