Pe iarba livezii alergau pașii albi ai luminii venite printre frunze într-un fel de menuet cadențat. Uneori cădeau fructe singure, prin somn, visând poate că sunt culese. O vastă intimitate, ca un ocean care-ar deveni bun ca ochii boilor.
citat din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
- sâni
- Fructe sunt sânii, copți și ei cu o mânie de albină în vârfurile rotunzimii lor.
definiție clasică de Ionel Teodoreanu în Crăciunul de la Silvestri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cei care au plecat spre munți să descopere înălțimile, avizi de vânt, de stele și de nouri apropiați, nu se mai uită la iarba și la florile mărunte care le însoțesc pașii.
Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de Alina Rizea
Comentează! | Votează! | Copiază!
ocean nesfârșit și plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise și de doruri
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind paloarea de frunză veștedă, domol căzătoare, a soarelui, am închis ochii și i-am ascultat apusul. Și nu era o părere c-am auzit în căderea lui foșnet de frunze moarte, căci pădurea care-l privea a oftat adânc și a lăcrimat căderi de frunze.
citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu picioarele goale
Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aștepta,
cum așteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.
Poate nu vei veni
și eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi fost să trec prin ierburi cu șerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aș fi călcat pe șuierul morții mele, aducându-ți-o să-i închizi ochii.
Dar la poarta casei tale veghează dragostea - și mi-am tras pașii înapoi ca la ieșirea cu icoana din biserică.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructe și frunze
Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldați răniți întâia oară,
Și frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de știre despre lupte
Cu miros de fructe.
Soldați răniți întâia oară de cartușe
Își iau pistolul fabricat din lemn de ușe,
Și frunze înverzite a păpușe
Ne-anunță despre fructe
Cu miros de lupte.
În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tușind un domn,
Și frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.
Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morți iubiți întâia oară,
Și frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea mea e un ocean subteran. Cerul oceanului meu e fundul mormintelor.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii dimineții
Înrtr-o noapte stăpânită de sfetnici
și mai departe de somn,
semnele venite din vise
îi lasă luminii calea liberă.
În memorie se coagulează idei
și ochii văd ce trebuie făcut,
mâinile prind aripi nemaivăzute.
Caii dimineții se adapă
din ape mai limpezi decât cleștarul
lângă porțile răsăritului,
ca o platină strălucind risipea raze
prin aerul care fluiera în oase de pasăre.
Nu mai lăsa loc
de trecut printre noi
și caii au plecați vinovați de iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din trandafirii albi... (Omagiu lui George Bacovia la 50 de ani de la moarte)
Din trandafirii albi cădeau petale
Valsând încet, în cercuri violete
O neagră umbră pe un alb perete
Alunecă felin, la ore matinale.
Din trandafirii albi cădeau petale
Trecute roze-agonizând de sete
Iar rime din albumul tău, poete
Se-aștern pe soclul nemuririi tale.
poezie de Mihail Mataringa (20 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cap de Faun
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziș incert, minunăție
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,
Și-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinții albi mușcând flori roșii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohotește tare.
Fugind ca veverița, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruș se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.
poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ea e hotarul dintre trupul și sufletul meu. E apa care curge printre îngeri și demoni. Dar cine poate fura o apă curgătoare?
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul
sunt floare de piatră în noapte
rătăcesc singuratic din perete în pereți
la ceasul apus
cad frunze, cad gânduri
e beznă în casă și ceasul s-a scurs
uneori izbesc golul din mine prin umbre trecând
am ochii acoperiți de căutări
drumul se răsturnase în palmă
mâna cade tristă pe o coală
străin între ziduri de hârtie și pașii mă dor
spațiul rănește absența
șe abate privirea prin casă
trec zile printre zile
mereu monotone, mereu diferite
trăiesc în imagini răsturnate
pe o retină sfâșiată de gânduri
sunt străinul într-o lume nebună
privesc oameni ce trec prin mine
lăsând în urmă absențe
între file de carte am așezat un destin
cu ochii iubirii privesc dorul fără de sfârșit
mâinile ard printre șoapte în noapte
sunt foc nesfârșit
sunt foc de nestins
sunt focul ultimei șoapte
la final, voi lumina cerul arzând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dâră de soare aurea mobilierul vechi, printre storurile lăsate ca o mireasmă de clipe, special concepute pentru a rămâne în veșnicie. Un bumb de aur înaripat lovea fereastra închisă. Aerul, cu dulcea mireasmă de zori de zi, de frunze și conuri de brad, de tămaie și de fructe de munte proaspăt culese, ne îmbia sufletul.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era atât de tânără că moartea-i apărea ca o închidere de pleoape pe-un somn lung.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăitor
Uneori te iubesc
alteori îți beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai
uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinților tăi
uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu
uneori te iubesc
alteori învăț
cum să reînviu la secundă
uneori te iubesc
alteori îți cânt dorul la frunze
și învelesc greieri cu rouă
uneori te iubesc
alteori absențele
sapă în sânge tranșee
uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns
uneori te iubesc
alteori mă veșmânt
întru fiică de înger ori scai
uneori te iubesc
alteori vai
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că uneori sufletul exaltat și limpede al copiilor pătrunde atât de departe în vremea neîncepută, încât viitorul rămâne în urmă și le apare vag ca declinul unei amintiri.
Ionel Teodoreanu în Golia (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădeau frunzele prea grele de aur pentru istovul crengilor. Apunea soarele, prea greu de lumină pentru creanga zării.
Ionel Teodoreanu în Ulița copilăriei
Adăugat de Andreea Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba înaltă până la sărut
doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean
mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuiește noaptea
la geam
cu aripi subțiri
să nu plec
să nu pleci
cu toți copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă
te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porți
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculță
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh
prin iarba înaltă
până la sărut
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei.
Ionel Teodoreanu în Golia (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!