Unii pseudocritici literari sunt atât de idioţi încât, în loc să se bucure de apa curată a unui izvor, cred că, dacă pun o picătură de lături în apa lui, vor spurca întreg izvorul. Numai că murdăria e dusă la vale, iar izvorul dă în continuare apă curată.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (19 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica minciunii şi adevărului: 1 grămadă de minciună + 1 picătură de adevăr = 1 grămadă de minciună; 1 grămadă de adevăr + 1 picătură de minciună = 1 grămadă de minciună. Este acelaşi lucru ca în relaţiile: 1 găleată de lături + 1 picătură de apă curată = 1 găleată de lături; 1 găleată de apă curată + 1 picătură de lături = 1 găleată de lături.

aforism de George Budoi din Adevărul şi minciuna (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii pseudocritici literari se poartă cu creaţiile altora ca porcii cu perlele puse înaintea lor: nu le privesc ca să se bucure de frumuseţea lor, nu le pun la gât ‒ înşirate într-un şirag, nu le pun la urechi ‒ transformate în cercei, nici măcar nu le mănâncă, ci le calcă în picioare.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (12 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii pseudocritici literari se poartă pe site-urile literare, pe care li se permite să scrie comentarii, ca o maimuţă într-un magazin de porţelanuri fine şi scumpe: nu se lasă până nu le sparge pe toate. (George Budoi, 12.03.2019).

aforism de George Budoi din Critică şi critici (12 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul nesecat

Din nesecatul tău izvor
Am băut şi eu o cupă plină,
Astfel ca orice muritor
Am constatat că eşti divină.

Setea nu mi-am potolit
Chiar numai cu o cupă mare,
Aş vrea izvorul infinit
Să-l am şi în continuare.

Tu îmi dai doar câte o picătură
Rămânând astfel tot însetat,
Lasă-mă să beau încă o măsură
Din nectarul vieţii fermecat.

Apoi întâmplă-se orice minune
Dacă se mai poate întâmpla,
Aş vrea să plec din astă lume
În suflet cu iubirea ta.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i unei maimuţe o perlă: n-o va privi ‒ ca să se bucure de frumuseţea ei, n-o va pune la gât ‒ ca pandantiv, n-o va pune la ureche ‒ ca cercel, n-o va pune pe deget ‒ transformată într-un inel, ci o va băga în gură şi nu se va lăsa până nu o va sparge între dinţi. La fel fac şi unii pseudocritici literari ‒ sub pseudonim pe Internet, cu operele literare autentice şi cu autorii lor.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (12 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul cu apă curată Kalirhoe, i-a fost daruit Atenei de mama natură, în schimb izvorul de sânge omenesc a fost deschis în Atena de mâna omului... Izvoarele ei sunt de bună seamă secrete, căci înălţimile ascund adeseori taine...

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există critici literari corecţi şi critici literari incorecţi, complexaţi de faptul că au eşuat să fie ei înşişi scriitori. La aceste două categorii se adaugă cea a pseudo-criticilor literari, care, după apariţia Internetului, sunt mai mulţi decât toţi scriitorii şi critici literari la un loc, din toate timpurile, unii fiind efectiv agramaţi şi inculţi, dar plini de ei înşişi.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul Tămăduirii

Izvor curat,
minutul umplerii gurii,
cu aceste jilave arfe,
dezleagă inima,
din ale făpturii
agrafe.
Izvor uşor,
ţii rănii- Prană,
prin tămăduire...
Opreşte-mi
umerii,
să nu te las
neauzit,
izvorul fericirii...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se cred critici literari, deşi nu sunt în stare să scrie o propoziţie mai lungă de 5 cuvinte fără să facă cel puţin o greşeală gramaticală.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (17 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul depărtării

În izvorul ochilor tăi
freamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenţei.
În izvorul ochilor tăi
marea îşi ţine făgăduiala.

Aici îmi lepăd eu
– o inimă care-a zăbovit printre oameni –
veşmintele şi strălucirea unui jurământ:

Mai negru în negru, sunt şi mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.

În izvorul ochilor tăi
plutesc, la pradă visând.

Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărţim îmbrăţişaţi.

În izvorul ochilor tăi
un spânzurat sugrumă ştreangul.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apă mai multă, cu atât dă la iveală apă mai curată.

citat din Cuviosul Agaton
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut izvorul

Sunt o cascadă
Cu lacrimi clare
Ce-si lasă gândul
Să curgă agale

Cu gândul meu
Sărut izvorul
Credinţă e la greu
Tacit prind zborul

Ajung in matcă
La destinul meu
Cascadă sacră
Iubirea unui zeu

Gându mi visează
La omul însetat
Ce dintr o sorbitură
Izvorul l-a secat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii agramaţi se încăpăţânează să se creadă critici literari. Ei sunt tot atât de îndreptăţiţi să judece operele literare ca şi iubitorii de manele să judece muzica de operă a lui Wagner.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balneologul

Ne umplu unii de rahat,
Sau de lături, nemeritat;
Dar el e-acela ce pe noi
Ne umple numai cu... noroi.

epigramă de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (22 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce criticii literari autentici sunt ca albinele, care fac miere culegând nectarul de pe flori, criticii literari agramaţi sunt ca muştele, care se aşază fără discernământ şi pe rahat şi pe friptura creştinului. Atunci când muştele îţi intră în casă, pui mâna pe plici, dacă sunt puţine, sau dai cu spray ori pui o capcană, dacă sunt multe.

aforism de George Budoi din Critică şi critici (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sunt atât de răi încât fac rău chiar şi când vor să facă bine.

aforism de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicilor

Primiţi-mă înapoi în sat,
Am obosit prin lumea rece,
Chemaţi-mă din nou la sfat,
Căci e trecut de ora zece.

Şi mă vegheaţi cu liturghii,
Chiar de-am întârziat o clipă,
Prin ochii toamnei aurii,
Veţi desluşi-a voastră fiică.

Mi-a foat atât de dor de voi,
Încât am irosit o viaţă,
Să-aud izvorul din zăvoi,
Cum şuieră spre dimineaţă.

Eu nu mai plec nicicând de-aici,
Căci lângă vatra voastră sacră,
Mi-oi obloji dureri adânci
Şi-oi bea cea mai curată apă.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă curată

Numai
Inima
Curată
Urmează

Vise
Ale
Sufletului
Iubire
Linişte
Eleganţă!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Unde, mândro, te-ai ascuns
De mă laşi fără răspuns?
Unde, mândro, ţi-este gândul
De-ţi duc dorul nopţi de-a rândul?
Eu mă zbat, mândra-mi dispare
Şi de mine habar n-are!
Mă zbat singur, ca un peşte,
Mândra nu mă mai iubeşte!

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

Mândro, de te prind cu altul,
Fac scandal să afle satul,
Dacă nu-mi vii înapoi
Singur-cuc zac în zăvoi!
Să nu zici că nu ţi-am spus
Că de boală sunt răpus,
De-oi pleca să nu mă plângi,
Doar durere-n piept să strângi!

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

Izbăvire vreau să-ţi fie
Izvorul de apă vie,
Numai ploaia când revarsă
Să-ţi sărute gura arsă,
Numai vântul când adie
Pletele ţi le mângâie,
Numai noaptea când coboară
În mantia-i te-nfăşoară,

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

Iară boarea cea tihnită
Să-ţi vrea noaptea liniştită,
Numai stelele din zori
Fie-ţi ochi strălucitori,
Să stăm tâmplă lângă tâmplă
Că-n final aşa se-ntâmplă:
Stelele, noaptea şi luna
Ne-or veghea întotdeauna!

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vezi în "Oglindă"...

Te vezi în "Oglindă" cu faţa murdară,
Cureţi oglinda privindu-te iară
Şi pleci supărat...
Oglinda-i curată şi faţa-i curată...
"Obrazu"-i pătat
De inima-n piept necurată!

Ştiind că păcatul domneşte-n inimă,
Un cuget te mustră, o poftă te-animă
Şi mergi mai departe...
Maschezi murdăria, Oglinda-o ascunzi
Şi-araţi "ca la carte",
Da-n Carte e scris, că de fapte, răspunzi!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Trezire şi Veghere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!