Pământul dă roade o data pe an, rareori de două ori. Cultivă pământul prieteniei: îţi va da în fiecare zi un fruct.

Pitagora în Legile morale şi politice
Adăugat de Florin Mercaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia se cultivă mai greu decât pământul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia se cultivă mai greu decât pământul.

citat din Alexandru Dohi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi pământul. De câte ori călcăm pe pământ, pământul ne sărută tălpile. E fericit că nu-l părăsim.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica înţeleptul cultivă cerul, iar păgânul pământul.

Sergiu Railean în Între morala efemeră şi eternitate (3 mai 2010)
Adăugat de Sergiu Railean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pământul are viaţă

Cât pământul se-învârteşte
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrăneşte
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viaţă.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeaţă.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găseşti în Univers.

În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ţinând-şi cuvântul,
Se-închină pământului.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei morţi nu au dreptul să reînvie. Ei sunt acum una cu pământul şi pământul nu poate fi niciodată biruit, pentru că pământul rabdă totul şi va supravieţui oricărui sistem de tiranie.

Sidney Sheldon în Nisipurile timpului (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi pământul

Ce sunt în fond? Doar două sfere
Ce pun la cale, faţă-n faţă,
- Ca doi prieteni la o bere
Imensa glumă zisă viaţă.

epigramă de Constantin Sachelaride din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori nu ţi s-a întâmplat să te simţi stânjenit când cineva ţi-a dăruit un cadou? "Nu era nevoie", "Nu trebuia", "De ce te-ai obosit să cauţi acest cadou?". Îţi sună cunoscut? Data viitoare, când cineva îţi va oferi un dar, gândeşte-te de două ori înainte de a folosi acele expresii. Îi vei răpi celui din faţa ta bucuria de a dărui.

Alex Marinca în Restartează-ţi viaţa! Eşti gata! (septembrie 2018)
Adăugat de Stefania Ardelean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul te naşte, pământul te creşte, pământul te mistuieşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul şi Pământul

Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist şi gol
Şi se-nvârte după pol...
Tot la fel ca şi Pământul.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul mă învaţă să uit de mine precum zăpada topită îşi uită viaţa. Pământul mă învaţă renunţarea precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învaţă curajul precum arborii care stau verticali şi singuri. Pământul mă învaţă regenerarea precum sămânţa ce creşte primăvara.

citat din William Alexander
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria umple lumea cu virtuţi şi, ca un soare binefăcător, acoperă tot pământul cu flori şi roade.

citat clasic din Vauvenargues
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce visează pământul?

La ce visează pământul
în timp ce ară ţăranul?

La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbaţii de mâine -
visează pământul copii,
şi grânde de aur, şi pâine.

Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în braţele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...

poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasivitate

Pământul se invârte indulgent,
În jurul axei sale inclinate,
Făcându-mă să cad, stupid, pe spate,
În stradă, pe bordura de ciment.

În timp ce două babe ofticate
Mă fac beţiv, jegos, impertinent,
Pământul se învârte indulgent,
În jurul axei sale înclinate.

Sunt doctor, pe deasupra şi docent,
Predau româna într-o facultate,
Şi-am ameţit citind că-n Parlament,
Româna-i răstignită. Din păcate,

Pământul se invârte indulgent...

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum viaţa omului nu preţuieşte nici cât o ceapă degerată. Acum.. acum viaţa omului... E ca şi cum ai sufla într-o lumânare aprinsă. Pfuu! sufli o dată, şi gata! Rareori... numai rareori e nevoie să sufli de două ori.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molia îţi roade hainele, invidia îţi roade sufletul.

aforism de George Budoi din Aforisme (12 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul, ce alb sângerează!

Afară e iarnă şi nin,
Pământul e, parcă, o ţin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.

Săgeţile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!