Pământul
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
Acolo unde nu e iarbă,
Va muri și vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece și nu are leac.
Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?
Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.
poezie de Camelia Oprița (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul,
El nu se înmulțește...
catren de Camelia Oprița din poemul Pământul, Capitol: Flacăra lui AP. nr 27 (10005) 9-15 9-15iul. 2021
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba
A venit vântul dinspre Dunăre, vânt cald.
Și vântul a adus nori.
Și norii au adus ploaie:
Ploaie grasă, ploaie caldă,
Ploaie de primăvară.
Ploaia bună a înviorat pământul,
Câmpul nesfârșit a înviat.
Iarbă cu vârf subțire,
Iarbă lucioasă, sticloasă.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarbă
Duhul ierbii umblă prin văzduh,
moartea a ieșit din abstract
dând largi ocoluri,
împărțind sfârșitul.
Sânzienele își acoperă umerii,
jocul de frunze e oprit,
timpul trece prin sânge.
Dorul rămas stingher
se-nvârte rotund,
sub salcâmul înflorit.
E iarbă, e vânt, e pustiu.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magie
M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană între munți,
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni și ciute iuți.
În iarbă mi-am lăsat un zâmbet,
Indescifrabil, de Giocondă.
Pământul este încă umed,
Brândușele îmi cer o odă.
Brazi verzi în umbrele-nserării,
Prindeau luminile în cete
Și gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magie
M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană intre munți
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni cu ciute iuți
În iarbă mi-am lăsat un zâmbet
Indescifrabil de Giocondă
Pământul era incă umed
Brândușele cereau o odă
Brazi verzi in umbrele-nserării
Prindeau luminile in cete
Si gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioara
Cum pășește nederanjând pământul
și ochii-i mângâie oricare floare,
e doar un fir de iarbă visătoare
și-n părul pieptănat îi suflă vântul
E muză pentru versul poeziei
și-a ei mireasmă ce o lăsa-n urmă,
trezește viața ce vrea să apună
și sângele e-n pragul nebuniei
Cum pășește nederanjând pământul
și-n hainele mulate se ascunde,
trece lăsând în urmă doruri crude
și un scenariu plăsmuiește gândul
O doresc poftele ascunse în cai,
privindu-i coapsele cu părți fecunde
și caii stau ascunși te miri pe unde,
se aud cum pufăie prin florile de mai
Cum pășește nederanjând pământul,
Soarele și Luna mor de dorul ei.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Crai nou
Crai nou se tot ivește pe codri și genuni:
E coasă aninată de tată în goruni,
Când s-a culcat, și timpul cu piatra l-a-nvelit,
Pân'o să crească iarbă mai bună de cosit.
El s-a culcat, și, iată de când nu s-a răspuns,
La subțioară iarbă și mie mi-a ajuns!
Să iau din arbori coasa degeaba m-am tot dus:
Cu cât îmi crește iarba, ea suie și mai sus!
Am să mă zbat, din arbori s-o iau numaidecât:
Ce mă voi face mâine cu iarbă pân'la gât?
poezie celebră de Eusebiu Camilar din vol. "Călăretul orb", 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce visează pământul?
La ce visează pământul
în timp ce ară țăranul?
La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbații de mâine -
visează pământul copii,
și grânde de aur, și pâine.
Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în brațele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculță prin iarbă
Vreau să fug desculță prin iarbă,
Să-mi găsesc locul meu curat
Și nu vreau nici o pată albă,
Pe covorul de iarbă plat.
Noaptea s-o savurăm în tăcere
Și cred că-n iarbă crește uitarea,
Cu o licoare pasională din alte ere,
Iar bujorii își schimbau culoarea.
poezie de Eugenia Calancea (6 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Să iubim pământul
Să iubim pământul care ne mai ține
Că este sfânt
Și bucățica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către țărani pe câmp.
Să iubim valul de mare
Și soarele care ne încălzește,
Să iubim și firul de iarbă
Care sub picioare crește.
Să iubim ființa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când ești în doi,
Durerea sau necazul este mai ușor de suportat.
Să iubim binele ce ne înconjoară
Și să nu iubim răul, care să naște în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăți și nevoi.
Să iubim, oameni buni, pământul
Și viața care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu.
Văzduhul topit ca ceara-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.
N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg și-ucigător de mut,
nimic?
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic și supus -
și pe sub glii ți-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.
Pământul răspundea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Trăiește...
Nu pune la viață
Cuvântul povară,
Că viața-i o zi,
Trăiește-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăiește alături de tot
Ce trăiește
Și umblă și zboară
Și cântă și crește.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Și frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Și mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Și mergi mai departe.
Nu pune la viață
Ideea de moarte.
Iubește pământul
Și cerul și marea.
Iubește cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubește și-arată
Cât poți să iubești...
Și-mparte iubire
De vrei să primești.
Iubește și ura,
Iubește-o de poți
Și-ascunde-o în tine
Că ură au toți.
Iartă...
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine...
Și simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeași iertare.
În tot ce se naște
Trăiește și moare.
În zile ce trec
Și nu te mai ceartă,
Trăiește,
Iubește și iartă.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
Sunt truditor în cuvinte,
Leac ce vindecă o rană,
Sunt slovă în cele sfinte,
Cu dor de tată și mamă.
Sunt floare, iubitei de mâine,
Sau iarbă ce crește sub pași,
Izvorul cu unde line,
Cu fii și fiice, urmași...
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Primăvară neagră - I
S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...
Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge și roua din ochii săi
O, viață, viață de acum și niciodată!
Pământul e negru și încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!
N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Și bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nțeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!
Destine tulburate de efemer și de abis;
Firul de iarbă topindu-se întrânsul învins!
Mi-e dor de alb, de iubire, de curcubeu,
Mă iartă, viață; credință fie-n Dumnezeu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.
Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
și floarea vibrează în aripile albinelor...
și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.
Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar