Această pâine

Această pâine rotundă
Creşte pe apă
Ca floarea de lotus –
Pe apa sudorii noastre.

Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.

Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreţ.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această scurtă viaţă pe care o aveţi poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus e albă şi albastră, ultima e nufăr...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus se confundă des cu floarea nufăr...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus se închide noaptea cu floarea sub ea...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta este plină de seminţe fertile, aşteptând să încolţească. Aşa cum floarea de lotus răsare din mlaştină pentru a înflori în toată splendoarea ei, interacţiunea cu respiraţia cosmică face ca florile spiritului să înflorească şi să dea fructe în această lume.

Morihei Ueshiba în Arta Păcii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus, cultura frumuseţii şi purităţii...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus înflorită aruncă seminţe coapte...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus te încarcă spiritual oferind splendoarea interioară...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

floarea de lotus
petic la lotca spartă -
Luna pe vâslă

haiku de Marta Ioan din Concurs săptămânal Haiku nr. 668 (2020)
Adăugat de Marta Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

floarea de lotus
fără trecut, viitor
prezentul etern

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de lotus este simbolul primei culturi a lumii, Egiptene...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva se stinge, dar floarea de lotus

Ceva se stinge, poate soarele, poate dragostea,
O flacără într-o lampă afumată,
Întunericul are braţe lipicioase,
Creierul meu aleargă – titirez pe masa lucioasă a contelui,
Nu mai bate inima pentru tine, aşa mi se pare,
Dar nici o flacără nu ajunge la stele,
Am văzut morminte care umblau pe stradă,
Aud un râs pe scări, o fi râsul iubitei?
O fată suavă se făcu otravă, ca-n basmele cu pogonici,
Pentru cei mici, erai bună, te-ai făcut mătrăgună,
Altfel e umbletul, portul,
Îmi duc în mine şi mortul.
******************************,
Floarea de lotus şi-a deschis petalele
De un alb orbitor,
La fel ca femeile care ştiu să iubească,
ştiu să respingă ura prostească,
ştiu să aducă alinare celor străbătuţi de curenţii reci
ai singurătăţii concrete,
floare de lotus, care zeiţă te-a plămădit din propria ei carnaţie?
Ameţit de minunea naturii, străbat apele verzi ale minciunii,
Un crap viclean îmi face cu ochiul,
Te-nşeli, dragă, e doar o simplă floare de lotus.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

numai o clipă
floarea de lotus pe lac –
munţi din zăpadă
gânduri încrucişate
în jocul nostru de cărţi

tanka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această pâine pe care o rup

Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neştiută fibră
Îşi făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopţii omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine întreabă mereu pe unul şi pe altul, cine ascultă totdeauna, cine nu uită nimic, aceluia mintea i se deschide ca floarea de lotus la razele soarelui.

Vasile Andru în Înţelepciune indiană (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN FLOAREA ALBĂ DE SALCÂM A CURS NECTARUL-Rubaiat
Din floarea albă de salcâm a curs nectarul,
S-au dus miresmele ce-mbălsămau hotarul,
Albine l-au cules ş-au mulţumit pădurii
Că stupului din nou îi este plin hambarul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul

Ce parfum îmbătător are floarea cea frumoasă,
Care creşte în pridvor şi vrea să fie de cineva culeasă.
De un om cu inimă bună şi suflet blând,
Ca să împletească din ea cunună, ca s-o poarte când e ploaie şi când e vânt.

E floarea crinului albă ca luna de pe cer,
E floarea destinului plină de splendoare şi mister.
Ce miros îmbătător ai tu, floare de Dumnezeu aleasă,
Ca să răspândeşti în jurul tău dragoste, amor şi să faci viaţa mai frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea albă de zăpadă, osul luminii.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codana şi bradul

Soarele cuibăreşte-n floarea albă,
Pipăie petalele cu degete de foc,
Modelează o superbă salbă
S-o poarte o codană cu noroc.

Cerul lunecos se sprijină de-un brad,
Codana îl adună strâns la piept,
Pietrele din umbră sunt de jad,
Semne puse pentru drumul drept.

Închipuirea arde, mă grăbeşte
Să spun că-n poză eu sunt bradul,
Codana-i floarea ce zâmbeşte
Când soarele ne-atinge gardul.

Visele vieţii ies din pâine,
Crucea de gânduri ne îmbină
Să ţinem lângă noi un câine
Hrănit cu oase de lumină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această pâine pe care-o rup

Această pâine pe care-o rup a fost cândva ovăz;
Acest vin, printr-un lăstar străin,
A plonjat în fructul lui;
Omul în timpul zilei sau în vântul nopţii
A masacrat plantele, a curmat fericirea strugurelui.

Odată-n această lume vinul, soarele verii,
A pătruns în carnea care împodobea viţa;
Odată-n această pâine
Ovăzul dansa fericit în vânt;
Omul a stins soarele, a doborât vântul.

Această carne pe care-o rupi, acest sânge pe care-l risipeşti,
Creează un deşert în vene,
Acolo unde ovăzul şi strugurele
Au luat naştere din rădăcină trupească şi sevă;
Vinul meu îl bei, pâinea mea o frângi.

*Deşi scurt, acest celebru poem, foarte citat în lumea anglo-saxonă, reuşeşte să abordeze şi să lege într-un rotund înţeles cel puţin şapte vechi şi totodată mereu noi teme: natură, responsabilitate, conştiinţă, om, vină, Isus, euharistie.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!